2,105 matches
-
mea de facto, voi face ca, în curând, să nu mai fi nici de jure. Zicând acestea, Stănică ieși pe ușă, trîntind-o. Olimpia, încă somnoroasă, și neînțelegînd bine ce urmărește Stăni-că, își închipui că bate câmpii, ca de obicei, căscă leneșă și adormi adânc. A doua zi nu-l văzu pe Stănică și se miră. Acesta nu veni nici la masa de prânz, nici seara, nici noaptea, nici două zile consecutive. Olimpia, îngrijorată, alergă la Aglae și se întrebă dacă nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
într-o seară, când se lăsase întunericul, cum a fost pe vremea când au sosit aici primii călugări vrednici, adunați în preajma părintelui Petroniu (parcă spre sfârșitul anilor șaptezeci). Că înainte nu mai rămăseseră la Prodrom decât vreo doi-trei neputincioși și leneși. Și când au ajuns la Prodrom cei câțiva aduși de Petroniu, totul era în paragină, că, să ne fie gura iertată, nu puteai să ți faci undeva nevoile decât cu frica că te apucă șobolanii de fund. Iar acuma, în
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
mișcare, ca să fie văzută? Eram în India, lângă o casă cu etaj, în care se intra pe o scăriță îngustă. Și am văzut, întâi mirat și apoi impresionat, o vacă ieșind din drum și intrând în casa aceea, tacticos și leneș, fără nici un efort de echilibru, urcând scările înguste cât un coridor. Vaca aceea se întorcea liniștit la ea acasă, la etaj, unde locuia împreună cu o familie de oameni, din viața cărora ea făcea parte și cu care „împărțea“ viața cu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
să fie vindecați mai târziu, pe durata vieții lor. Este ca și cum v-ați curăța dinții cu ață dentară. Oricine știe că acest truc menține dantura sănătoasă mai târziu, dar relativ puțini indivizi sunt convinși să facă acest lucru astăzi. Consumatorul leneș va alimenta viitoarele inovații care vor reface sau înlocui organele sau funcțiile sănătoase, cum sunt memoria și mobilitatea. La fel cum Prozac vindecă anxietatea și Viagra modifică relațiile sexuale, există noi „soluții” care urmează să apară. Industria biofarmaceutică va veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
face prezicerea că foarte curând copila va provoca o dandana și se va regreta énormément greșeala de a fi fost admisă în salon. În semn de dezaprobare și neamestec, își redeschide evantaiul și, tot făcându-și vânt, cu un gest leneș și grațios, se ridică din jeț și se apropie cu pași înceți de canapea. Se va dedica numai obligațiilor ei de amfitrioană, prinzând cu îndemânare ochiurile conversației destrămate. — Știi, domnule Ialomițeanu, cum s-au petrecut en grand lucrurile la Mamornița
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din amuzament ! Dacă s-ar fi ocupat, ar fi ajuns desigur o pictoriță mare... Mare ca, ce să spun ? Mare ! Ca Grigorescu ! Ca Luchian ! Nu știu să fi avut nicio asemenea pictoriță mare cum putea fi Clemența ! Din păcate este leneșă ! Și eu mă scol dimineața târziu, pentru că toată noaptea stau cu ochii pe pereți, dar nu s-a întâmplat să intre Puiu pe ușă și casa să nu fie aranjată, masa pusă. Pe când la Clemența, cum putea arăta casa ! Ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și acel ceva tainic, de mare comuniune sufletească. Au mers împreună prin sate, să caute femei care să stea cu copiii. Mihai deja avusese opt, în aproape doi ani. Cele harnice stăteau la casa lor și munceau pe cîmp. Cele leneșe socoteau că a da de două-trei ori mîncare unui copil, pe care să nu-l ții ud și să-l scoți după-amiază la plimbare, cînd "doamna" face mîncare, spală, mătură și calcă, uneori chiar și lucruri de-ale "servitoarei", e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
dacă soția l-ar fi întrebat cît a scris (ceea ce nu se întîmplă decît rar de tot, aproape deloc), i-ar fi răspuns: "de la măr și pîn' la păr". Și-și aduse aminte de o poveste: era odată un om leneș, care, de gura satului, pleca dis-de-dimineață cu sapa în spate la cîmp. Ogorul lui avea într-un capăt un măr, iar în celălalt, un păr. La întrebarea oamenilor: "cît ai prășit?", el răspundea: "de la măr și pîn' la păr". Prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
în număr cât și în putere. Philippopolis, Sardica, Adrianopolis, precum și alte orașe și târgușoare mai mici trebuiră să sufere pe rând sumețirea Asanizilor, cari, de la căderea lui Constantin, irumpeau mult mai des și mai lesne; căci oastea romeică deveni iar leneșă și nedisciplinată și sau îl lăsă pe inamic să-și facă pe voie, sau îi opunea o rezistență foarte slabă. Împăratul, supărat într-una și nespus de continuele incursiuni ale românilor și cumanilor, precum și adânc jignit în ambiția sa, strânse
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
aceasta și facultățile spirituale de la cari ar trebui să atârne cea mai naltă deciziune. n2 Tudora Adeseaori darul conces cu prodigalitate a unui fizic ideal ne face să ni pară rău că acest avantagiu a cufundat individul într-o comoditate leneșă și [l-a] legănat în ideea că natura îl va duce fără vro osteneală la ținta dorită. E pretutindene spectacolul cel mai nemângâiat de a nu vedea darurile natnrale (preschimbate) schimbate într-o proprietate spirituală (morală), de-a nu vedea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
trebuie să faci ceva. Dar în vreme ce leneșul rămâne indiferent față de această prejudecată și nu vrea să-și dovedească și să dovedească nimic, ratatul o preia și o face a lui. Și tocmai însușirea acestei prejudecăți nu-i dă pace. Amândoi, leneș și ratat, sânt condamnați de către ceilalți, dar numai ratatul preia, o dată cu prejudecata lumii, și condamnarea ei. Nedepășirea limitei interioare e însoțită în cazul lui de o mustrare permanentă - a lui și a celorlalți. A celorlalți: căci promisiunea (care va rămâne
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
libertate, posibilitatea constrângerii din partea călăuzitorului neexistând la rândul ei. În acest tip de scenariu, deznodământul este revolta împotriva călăuzitorului care insistă în vederea împărtășirii celorlalți din libertatea lui. Ambele scenarii se bazează pe dispariția colectivă a instinctului libertății, pe existența popoarelor leneșe ale istoriei, care au pierdut tradiția libertății și a educării ei. Rămâne o întrebare fără răspuns cum, în condițiile extremei ei fragilități, libertatea nu dispare cu desăvârșire sau cum, în condițiile în care puterea pervertită și neconsimțirea la călăuzire sânt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
limita din peratologia ta față de limitația mea. În primul rând, limita ta joacă doar în planul spiritului subiectiv, e mereu legată de voință și face deci parte dintr-o ordine dinamică; limitația mea ține de spiritul obiectiv și este oarecum leneșă, ca să nu-ți mai spun că, ontologică fiind, o găsesc peste tot, de la anorganic la om. Altă deosebire: limita e fixă sau mișcătoare, dar de depășit, pe când în cazul limitației nu încape depășire; lărgirea se face cu limitație cu tot
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
față și din ce vor fi alcătuite "operele lui complete". Mă uimește îndîrjirea lui Noica, aproape inadecvarea lui față de Sorin, pe care, după 15 ani, continuă să-l confrunte cu regula eficacității, când celălalt s-a așezat sub semnul mai leneș al Orientului, al meditației care nu trebuie să se convertească cu orice preț în faptă și "ispravă culturală". În orice caz, din întîlnirea lor aștept lucruri spectaculoase, pentru că Noica este în plină aventură logică, cu acele Scrisori din care a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în leneșul din povestea lui Creangă. Deosebirea este că acesta "merge pe scurtătură"; el nu explică, nu teoretizează, nu are nevoie de cinci acte pentru a părăsi scena. Povestea lui e scurtă pentru că trece direct la concluzie; ca și Hamlet, leneșul lui Creangă a înțeles. Numai că el nu mai întîrzie nici o clipă "aici": nu vrea să reașeze timpul lumii în matcă (ceea ce, în cazul lui Hamlet, reprezintă încă un tribut plătit iluziei), nu vrea să răzbune sau să repare ceva
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fi obținută în termenii lumii de aici. Jurnalul meu nu este o luptă cu Timpul, nu este amprenta pe hârtie sau masca mortuară a vieții mele, ci un suprem exercițiu de exorcizare, de scoatere la aer și lumină a conținuturilor leneșe din mine, aruncate alandala într-o cămară fără ferestre, reziduuri enorme, adunate de-a lungul anilor prin amânări repetate ale momentelor când trebuia să fac curat. Din acest punct de vedere jurnalul este soluția pe care am găsit-o pentru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
obosită; apoi Într-o fracțiune de secundă, dormea cît noaptea Întreagă pînă cînd, singură, lăsa să-i pătrundă În urechi ecoul cuvîntului „Mămico“, pronunțat de Julius, care-i lumina sosirea zilei și reapărea În sfîrșit cu un surîs blînd și leneș care de data asta era pentru el. — Darling, spunea căscînd, foarte frumoasă, cine-mi aduce și mie micul dejun? — Eu, doamnă; mă duc să-l anunț pe Celso că poate să urce cu tava. Susan se deștepta de-a binelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Credea că n-o să mai ajungă niciodată acasă, ca să poată bea un pahar de coca-cola de la gheață, singura soluție pe care o vedea pentru a scăpa de coșmarul În care se transforma Încet-Încet acea după-amiază fără siestă și fără conversația leneșă stînd tolănită Într-un fotoliu de paie pe marginea piscinei de la clubul de golf. În sfîrșit ieși În față măicuța care era profesoară de pian și Începu să-și strige elevii. Îi Însoțea chiar ea pînă la pian și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a Început să-și piardă speranțele, fiindcă studioul era plin de o droaie de fete la fel de drăguțe ca ea. Și a dus-o tot așa pînă cînd Într-o zi nașa ei a Început să țipe la ea că-i leneșă, că nu lucrează nicăieri, de atîta timp se Învîrte prin studiourile astea și pînă acum n-a apărut nici un tînăr care să merite osteneala! Adevărul e că fusese unul, un argentinian chipeș, dar nu era o partidă, Încerca și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
jumătate, așa că, la șapte și jumătate, Ashling și-a turnat un pahar cu vin și a început pregătirile. Trecuse mult timp de când nu mai ieșise în oraș pentru a lua cina cu un bărbat. Ea și Phelim aveau o rutină leneșă și confortabilă în care comandau de acasă și în care nu ieșeau la restaurant decât dacă se săturau de pizza și de curri. Mesele în oraș nu aveau decât un scop pur nutrițional, nicidecum legat de seducție - apelau la alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cumpăr ceai. La pachet. Ashling nu crezuse niciodată că lui Boo îi place să stea pe străzi, dar nu realizase că ura situația atât de mult. Am parte de atât de multe abuzuri. Oamenii îmi spun că sunt un nemernic leneș, că ar trebui să îmi iau o slujbă. Mi-ar plăcea la nebunie să am o slujbă. Urăsc să cerșesc, e atât de umilitor. — S-a întâmplat ceva? întrebă Ashling. Ceva ce să provoace toate astea? Nu, spuse el apăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
O incita, trăgând de ei cu mișcări lichide și ușoare, iar ea abia se abținea să nu scâncească. La final, nu mai existau obstacole. Ești sigură că vrei să faci asta? întrebă Jack nerăbdător. —Tu ce crezi? îi zâmbi ea leneș. Poate că ești în revenire. Nu sunt în revenire, spuse ea încet. Sincer. Dintr-odată, el îngheță. — Nu faci asta pentru un pariu? Ea râse puternic, sincer amuzată. Nu? Tocmai am văzut-o pe Trix strângând bani pe noi. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pentru dumneata, prietene Fortunato? Fără s-o mai lungească, Antoni Fortuny Îi explică de Îndată lui don Ricardo că se Înșelase mult În privința fiului său, Julián. — Feciorul meu, don Ricardo, nu e așa cum credeți dumneavoastră. Dimpotrivă, e un băiat ignorant, leneș și fără alt talent decît ifosele pe care maică-sa i le-a vîrÎt În cap. Nu se va alege niciodată nimic de el, credeți-mă. Îi lipsește ambiția, caracterul. Dumneavoastră nu-l cunoașteți, iar el poate fi destul de abil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
comenzilor și de Încheiere a conturilor. În cîteva săptămîni, fu nevoit să-l concedieze pe Quimet, fiindcă În prăvălie nu mai era de lucru pentru amîndoi. La urma urmei, băiatul nu făcea nici cît o ceapă degerată. Era mediocru și leneș, ca toți ceilalți. Atunci Începu lumea din cartier să comenteze că domnul Fortuny părea tot mai bătrîn, tot mai singur, tot mai acrit. Nu mai vorbea aproape cu nimeni și petrecea ore În șir Închis În prăvălie, fără să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
să rămîn acolo, ascunzîndu-mă de urmările faptelor mele. Mi-am pus pardesiul, am Îndoit manuscrisul și l-am vîrÎt În buzunarul interior și am coborît scările În goană. Începuse să ningă cînd am ieșit, iar cerul se descompunea În lacrimi leneșe de lumină ce se depuneau peste răsuflare și dispăreau. Am alergat spre Plaza de Cataluña, care era pustie. În mijlocul pieței, singur, se Înălța silueta unui bătrîn, sau poate că era un Înger dezertor, cu părul alb, Îmbrăcat Într-un formidabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]