2,072 matches
-
o dată euforia evenimentului trecută, că au fost păcăliți, că puteau obține mai mult dacă ar fi insistat, că ei, personal, meritau mai mult din moment ce s-au îndurat să le ia fiicele în căsătorie. Nu că ar fi urâte, bolnave sau leneșe, au auzit numai lucruri bune despre vrednicia lor, totuși ei sunt bărbații... Returnarea foii de zestre, a doua zi după logodnă, arată supărarea ginerelui, care fie a rupt logodna, fie numai îșimanifestă nemulțumirea față de prestația dotală, și încearcă în acest
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
pentru că sunt „șezători cu toții în sat“. Ei vorbesc de tenacitatea cu care Neacșa a încercat să-și găsească bărbatul de fiecare dată, eforturi zadarnice, consideră ei, întrucât soțul nu le merita câtuși de puțin. Sătenii creionează portretul soțului ca fiind leneș, iresponsabil, hoț și pribeag. După părerea lor, numai „mișălătatea și patima lenii“ l-au făcut să fugă și să-și abandoneze casa și nevasta. După ce a cules mărturiile și a anchetaat bine Cazul, mitropolitul caută la Sfânta Pravilă la lista
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
încearcă plictisul, el îi apare legitim, logic, justificat, în baza convingerii că lumea, așa cum este ea construită, nu poate să-i inspire alt gen de sentimente, la fel ca și teama, sila și chiar entuziasmul. Chiar recunoaște că este "mai leneș decât o prostituată fără clienți", singura activitate, pe care o practică "ca pe un viciu" fiind lectură. Lenea, însă, nu este neapărat un viciu, ci la budiști este asociată și necesară contemplației, ca treaptă spre împlinirea spirituală. Singura diferență dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
care transformă în aur nămolul și nefericirea în privilegiu."66 La numai douăzeci și unu de ani, pradă primului val de insomnii -prezente neîncetat, de acum înainte, în viața sa Cioran scrie Pe culmile disperării și o rupe cu filosofia, acel "divertisment leneș, incapabil să înfrunte un haos esențial". S-a petrecut în viața sa o prăbușire pierderea somnului, catastrofă biologică răspunzătoare de direcția și culoarea gândurilor sale, căci, spune Cioran, "mă plimbam noaptea, eram că o stafie, oamenii credeau că am mintea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
se întreabă, retoric, cum e posibil ca un scriitor să deteste să scrie? Răspunde el însuși: " Da, acesta este Cioran, cel mai ilustru metec al limbii franceze pe care l-a dat spiritul galic în secolul 20. Apatridul cel mai leneș și mai abulic din toți cei care au trecut prin patria lui Montaigne, dacă se poate spune că un gânditor genuin poate avea patrie". 58 Idem. 59 Ernesto Sábato, Respuesta al cuestionario Proust, articol publicat în ziarul "La Vanguardia", Barcelona
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Dar să-și reprezinte locul unde a trăit, cu tot ce îl compune și îl înconjoară, era ceva nou. Trăind mereu în prezent, fără a mai fi încercat vreodată așa ceva, probabil că nu avusese, până acum, decât o conștiință amorfă, leneșă, nedesăvârșită. Gravitatea situației îi cerea să dea puțină consistență acestor zvâcniri ale memoriei care rămâneau, deocamdată, vagi. Asta trebuia să facă. Când reprezentarea avea să fie suficient de coerentă, suficient de puternică, de îmbietoare, atunci avea să pornească la drum
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
Pedeapsa este pentru bărbat și pentru femeie: el a fost osândit să muncească pentru a trăi, ea, să nască în dureri. Animalul în general și năpârca în special știu să lase lucrurile să curgă. Decât să spunem că năpârca e leneșă, mai degrabă am spune că "lasă totul să curgă de la sine". Se potrivește mai bine cu natura ei, cu modul ei ciudat de deplasare, care o fac să semene cu un fir de apă. Sticlete "Cap de sticlete" (Tête de
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
scrie nimic important, după acest an. După Soacra cu trei nurori, Creangă publică în Convorbiri literare: Punguța cu doi bani, Dănilă Prepeleac, Povestea porcului, Moș Nechifor Cotcariul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei și fata moșneagului, Ivan Turbincă, Povestea unui om leneș, Amintiri din copilărie ăprimele trei părți, a patra fiind postumă), Popa Duhu, Cinci pâni. Scrise tot acum, Moș Ion Roată și Vodă Cuza, apar în alte publicații. Exact în aceeași perioadă cu Eminescu, marele nostru povestitor este bolnav și scrie
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
susține că ―băiatul are ținere de minte-. Precoce, Nică pare a se lăsa pradă primelor instincte puberale, trăgând cu coada ochiului la Smărăndița popii, fiindcă începuse ―a-i mirosii a catrință-.Numai în viziunea tatălui, Nică este un băiat firav, leneș,ticăit,fire pentru care el ține să-i reproșeze soției sale: ―Tu ,cu școala, l-ai deprins cu năravul.... -.Școala de la Fălticeni, este identică cu vârsta preadolescenței,când jocul este substituit de petreceri specifice. Sentimentul erotic este mai pronuntaț , dovadă
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
un moment de genială expansiune" ăGeorge Călinescu).Creația literară a Iui I. Creangă cuprinde: lucrarea memorialistică "Amintiri din copilărie", poveștile ă"Soacra cu trei nurori", "Dănilă Prepeleac", " Povestea lui Stan Pățitul", "Povestea lui Harap-Alb" , povestirile ăInul și cămeșa", " Povestea unui om leneș", " Prostia omenească" și narațiunea "Moș Nichifor Coțcariul" pe care autorul a subintitulat-o "povestire glumeață". În ansamblul ei, această operă prezintă mai multe trăsături definitorii: este unitară. în sensul că lumea înfățișată este cea a satului Humulești și, prin extensie
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
sitișca, și străvezii, ca apa cea limpede", adică pieritoare și imperfecte. Uneori, imperfecțiunea lumii se cristalizează în câteva tipologii "absolute": soacra ca esență a răutății {"Soacra cu trei nurori"), prostul care are noroc {"Dănilă Prepeleac"), leneșul total {"Povestea unui om leneș").Caricatura lumii reale o constituie "Capra cu trei iezi", poveste în care "animalele sunt văzute omenește" ăCălinescu): capra devine "o mască de comedie, simbolizând tipul feminin vorbăreț și văităreț" ăCălinescu), tot așa cum soacra, baba mâncătoare de ouă {"Punguța cu doi
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
o fântână, apoi un cuptor nelipit și mai-mai să se risipească, slujește cu credință la Sfânta Duminică, îngrijind de copiii ei, o mulțime de bălauri și tot soiul de jivine mici și mari. Fata babei ignoră toate acestea, se dovedește leneșă, răutăcioasă și îngâmfată. Finalul e de natură să satisfacă nevoia de dreptate caracteristică spiritelor lucide. Fetei moșneagului cuptiorul îi oferă plăcinte, fântâna îi dă apă limpede cum îi lacrima, dulce și rece cum îi gheața și două pahare de argint
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
c va primi ajutor, copilul dependent se va desprinde “riscând, treptat, sse aventureze spre exterior”. In cazul in care adultul va acționa pedepsind copilul ceartă, bătaie pentru note foarte mici, chiar pe parcursul primului an de scoalăsau îl va eticheta ca “leneș” “nu dorește s învețe”sau ca “trișor”, acesta va fi înspăimântat de consecința negativ respingerea de către adult consolidând astfel comportamentul de retragere în sine și neîncredere. În aceastetap trebuie să-i oferim copilului spre rezolvare sarcini cu posibilități limitate de
MĂRTURII DE LA CATEDRĂ by TASIA AXINTE () [Corola-publishinghouse/Science/1657_a_2968]
-
85% dintre deținuți suferă de ADHD. Simptomele caracteristice pentru sindromul ADHD sunt: • tulburări ale atenției; • tulburări comportamentale (aceasta fiind și cauza pentru care, inițial, ADHD a fost socotită o "deficiență morală"); • hiperactivitate sau hipoactivitate (foștii-ziși "copii răi" și foștii "copii leneși"). Alături de autism și de surdocecitate, sindromul ADHD poate fi și el inclus în categoria polihandicapului, deși cele trei entități au manifestări atât de diferite. Ceea ce le apropie sunt caracteristicile definitorii ale handicapului prezentate la începutul acestui capitol: dificultatea de comunicare
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
lui Dumnezeu, se lasă pradă pasiunii pentru Caravella, această mega-Erendira din Stațiune. Romanul include dezbateri de mare combustie intelectuală despre condiția actuală a artistului, în speță a povestitorului, tot mai tentat să se vândă, asemeni Caravellei, să producă pentru "cititorul leneș". Pagini dintre cele mai pesimiste așterne Al. Ecovoiu despre finalul de partidă al scriitorului neaservit decât propriei opere: "Secătuit, te vei târî între pat și closet, bucurându-te că ai ajuns la timp. Într-o noapte vei pieri la jumătatea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
sărac de munte în care Wittgenstein a funcționat ca învățător, ei erau foarte nemulțumiți îndeosebi pentru că îi reținea după-mesele departe de casă pe elevii mai dotați și motivați. Iar insistența lui Wittgenstein de a i pune la treabă pe copiii leneși și neinteresați a dus la incidente. Ceea ce îl indigna pe învățător în comportarea unor copii erau cu deosebire minciuna și răutatea.56 Pierzându-și răbdarea, trecea uneori la corecții fizice. Incidentele de acest gen au culminat la Otterthal cu leșinul
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
este sau crede că este cineva, ci străduința sinceră de a se apropia de adevăr face valoarea omului. Căci nu prin posesie, ci prin cercetarea adevărului se amplifică puterile sale, ceea ce constituie desăvârșirea lui crescândă. Posesia îl face fără grijă, leneș, mândru.“86 Nu este greu să înțelegem însuflețirea lui Wittgenstein. Căci cuvintele lui Lessing exprimă bine semnul sub care stă gândirea lui târzie. ÎNȚELEGEREA FILOZOFICĂ: „A VEDEA MAI BINE“ Cei care au participat la lecțiile pe care le-a ținut
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Relativa teorie a elasticității limitate a poemului în poeme krkotașe din eu și câțiva prieteni, Editura Brumar, Timișoara, 2000), obținem un conglomerat textual și metatextual incitant și, de ce nu, agresiv (în sensul că violentează, cu bună știință, obișnuințele unei lecturi leneșe, convenționale și incolore). Am amintit, mai sus, amplitudinea intertextuală de excepție a textelor sale. Să mai notez, referindu-mă la același principiu al prozaismului, cotidianului și autobiograficului asimilat cu bună știință de specialistul în paralelismele și influențele culturale din poezia
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tare/ Și eu nu mai sunt/ Am rămas o durere/ Pe care plângându-mi/ Un altul s-o simtă/ Ca din coasta durerii o altă durere/ Mai nouă mai nouă/ Să nască/ Și vremea aceea/ De tăceri lunecoase/ Mă pâlpâie leneș/ Prin carne și oase// A treia strigare/ Soarele doamne noaptea nu e / Cine oare să se suie/ Sus să facă iarăși soare/ Mai aproape și mai mare// Luminii nu sunt nicidecum o ispită/ Doar ocolului urmă/ De ocol/ Să mă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Amantă, cu toate combinațiile posibile. În tradiția literară franceză, dragostea ilegitima se impune sub două forme: una tragică (mitul lui Tristan și Isolda 217), în paralel cu o tradiție comică (dezvoltată în fabliaux-rile și lais-uri despre soții înșelați și soțiile leneșe, cochete, care se dedau luxului). În românul francez din secolul al XIX-lea se recunosc mai mult elementele constitutive ale vodevilului: soțul, soția, amantul, toți iubindu-se, toți lași. Românul realist din secolul al XIX-lea este descendentul ambelor tradiții
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cel de toate zilele, iar prietenul meu vorbea despre el cu o admirație plină de patimă și melancolie. L-am revăzut acum cativa ani. Surâsul sau sardonic m-a înspăimântat: Leopardi? Acum sunt adeptul filozofiei pozitive și mă dezbar de leneșa visare și mă cuprinde o mare milă pentru acel creier bolnav.44 Realitatea din culisele acestei relatări romanțate nu invalidează nici recunoașterea, nici emulația de care s-a bucurat romanticul, a cărui opera a fost imitata în numeroase reelaborări și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
raportul dintre reacția reactivă a sistemului și modificarea relativă a mediului care provoacă reacția. Gradul de reactivitate al diferitelor sisteme diferă foarte mult, de la indiferență la "isterie". Tot diferit este și timpul de reacție, care împarte sistemele în "vioaie" și "leneșe". Eficiența și capacitatea de supraviețuire a sistemelor depinde mult de acești parametri. "Biologismul" lui Kornai seamănă cu cel al lui N. Georgescu-Roegen. Astfel, este pusă și problema costurilor adaptării, căci nu orice schimbare necesită adaptare. Decisive se dovedesc pînă la
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
care postulează existența posibilului: "Tu, [Crisip] spui: "Evenimente care nu vor avea loc sunt posibile; de exemplu, e posibil ca această piatră prețioasă să fie spartă, chiar dacă nu trebuie să fie niciodată."143." Respingînd "necesitarismul" filosofiei stoicilor, Crisip refuză "argumentul leneș" pe care aceasta îl conține, respectiv ideea că omul nu e în nici un fel responsabil de ceea ce i se întîmplă, din moment ce tot ce se întîmplă trebuie să se întîmple. Recunoscîndu-i o anumită libertate, Crisip salvează responsabilitatea omului: "Iată de ce subliniază
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
cea de limba maternă. Îndrăgostit amarnic de un idiom cu iz de "prospețime și de mucegai, amestec de soare și de bălegar, de o urîțenie nostalgică, de o supremă neglijență" (Istorie și utopie), după cum plastic o definește, balcanic impulsiv, cîrcotaș, leneș, excesiv, părtinitor, logoreic și fatalist, și-a încredințat îndiguirea lavei incandescente unei limbi de adopție, parfumată, frivolă și strictă precum o cămașă de forță. Sufletul barbar, repliat, dar niciodată complet redus la tăcere, și-a făcut mereu simțită prezența discretă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cele din urmă, o desprindere de real, nu în sensul detașării budiste pe care a admirat-o și invidiat-o, fără a o putea însă practica -, ci în sensul unei eliberări de contingent prin riscanta transmutație a verbului. Dar Scitul leneș, rătăcit în spațiul mental al plictisului eliptic, e conștient de fragilitatea acestui demers, care forțează limitele umanului. Limbii adoptive îi este atribuită capacitatea demiurgică de a suporta o existență eterată, în care urmele barbarului încolțit sunt încă perceptibile: Inconvenientul practicării
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]