2,139 matches
-
10. Propensiunea spre muzical este evidentă în mai multe poezii, în incantațiile folclorice proprii, în o serie de onomatopei dedicate cîinelui Fox (In memoriam); Grecia homerică fiind turcită în "nadir latent", poetul se lasă în voia unui Kief oriental, cu lenea lui caracteristică. În acest univers, Nastratin Hogea se autoconsumă "Sfânt trup și hrană sieși, Hagi rupea din el", Domnișoara Hus este caracterizată și prin turcisme: "Este domnișoara Hus/ (Carnaksi, Mașala!)/ Cu picioare ca pe fus,/ Largi șalvari/ Undeva"; ea este
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
istețimea, bun cunoscător al firii umane (plănuiește cum să fure cireșele), diplomat (tăinuiește pozna), sensibil, învață din pățanie că "Dumnezeu n-ajută celui care umblă cu furtișag" și-i era rușine să dea ochii cu alți copii. Cuprins de o lene proverbială, Nică recunoaște că era "slăvit de leneș", dar inventiv când vrea să scape de pupăză și vrea să vândă acest "cuc armenesc" în iarmaroc. Episodul scăldatului trimite la o copilărie lipsită de griji. Rămas fără haine, îi vine să
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
prezintă ca o contra-jalbă ajun gând la Mitropolie ime diat după jalba înaintată de către soție. Atât în aceste jalbe, cât și în construirea apă ră rii, soții se arată nemulțumiți de limbuția și iuțimea firii femeilor, de ne supune rea, lenea, risipa și hoția acestora. bărbatul își construiește propria imagine despre sine și despre îndatoririle sale în noul menaj. El consideră că trebuie să mun ceas că și să aducă totul în casă, sarcina chiverniselii menajului revenindu-i femeii. Ea tre
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
unul dintre păcatele cele mai grave. La Antim Ivireanul, el se află pe poziția a treia fiind de van sat de tru fie și iu birea de ar ginți, și urmat de mâ nie, lă co mie, zavistie (ură, invidie), lene. Într-un text de în vă ță tu ră morală re li gioa să, Crinii țarinii, recopiat de mai multe ori în secolul al XVIII-lea, deși se vorbeș te de curvie, ea nu se numără printrecele șapte patimi împotriva
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
putere nu e sterilă dacă știe să respecte adevărul. Din contra, ea ține de nevoia înnoirii permanente a lumii. Căci "istoric, adică evolutiv uman, popoarele trăiesc numai prin fapta precursorilor și revoltaților. Aceștia tulbură, ca niște demoni, perpetuu nemulțumiți, beatitudinea lenei spirituale a contemporanilor", spunea Pârvan, socotind și el că acțiunea critică face parte din Datoria vieții noastre. Nu e surprinzător deci că puterea îi tratează pe intelectuali cu atâta ostilitate și că în situații de criză ea nu ezită să
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
sau", așa cum spune Isabel Allende, este și preocuparea să fundamentală, atât în viața personală, cât și în literatura, ceea ce îi va crea nenumărate momente de tristețe, până la "obsesive gânduri de sinucidere". Goethe spune că proastă dispoziție e un fel de lene. Cioran se lamentează de frecvențe episoade de proasta dispoziție, de melancolie, spune că "sentimentul vieții îmi distruge viață"33. Sentimentul de lehamite îl face să arunce venin oricărei observații pe care o face. Lumea din jurul lui este ținta ochiului sau
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
poate să-i inspire alt gen de sentimente, la fel ca și teama, sila și chiar entuziasmul. Chiar recunoaște că este "mai leneș decât o prostituată fără clienți", singura activitate, pe care o practică "ca pe un viciu" fiind lectură. Lenea, însă, nu este neapărat un viciu, ci la budiști este asociată și necesară contemplației, ca treaptă spre împlinirea spirituală. Singura diferență dintre budist și creștin este modul cum accepta moartea, spune Cioran: "tot ce pentru noi e spaimă, pentru budist
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
mai denigreze universul, iar a scrie este un chin, pentru că ce vede este cutremurător, nu poate renunța la voluptatea de a transmite convingerea că viața este "coșmarul cel mai real cu putință". Cioran nu scrie mult pentru a-și justifica "lenea", ba chiar vorbește cu dispreț de acei scriitori care simt un fel de datorie de a "ouă" an de an câte o carte și fuge cu obstinație de pericolul de a se transformă în persoană publică, ca și Sábato. Deși
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
deoarece nu toți cei care cer milostenie o fac pentru nevoia supraviețuirii, iar a milui pe cineva care și-ar putea câștiga prin muncă existența poate deveni o sursă de încurajare a cerșetoriei și, în final, a păcatului capital al lenei. Vom reda câteva texte patristice în legătură cu acest fapt, șirul textelor putând continua. În scrierile patristice această problemă legată de destinatarii milosteniei creștinești este puțin nuanțată. Invocăm mai întâi un text din Învățătura celor doisprezece Apostoli (Didahia): Să asude milostenia în
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
sinceră, curată, fără răutate și nepătată”<footnote Herma, Păstorul, Porunca II 27, 4-7, în vol. Scrierile Părinților Apostolici, pp. 298-299. footnote>. Un scriitor bisericesc - Clement Alexandrinul - este de părere ca să-l ajuți pe cel nevoiaș, dar să nu-i încurajezi lenea. Din cele ce el precizează, se poate observa că nici marii filosofi, care au trăit înainte de Întruparea Domnului, nu încurajau oferirea unui ajutor așa încât primitorul să fie încurajat la lene: „«Cei însetați mergeți la apă» (Is., 55, 1), spune Isaia
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
-l ajuți pe cel nevoiaș, dar să nu-i încurajezi lenea. Din cele ce el precizează, se poate observa că nici marii filosofi, care au trăit înainte de Întruparea Domnului, nu încurajau oferirea unui ajutor așa încât primitorul să fie încurajat la lene: „«Cei însetați mergeți la apă» (Is., 55, 1), spune Isaia; iar Solomon sfătuiește: «Bea apă din vasele tale!» (Prov., 5, 15). Filozoful Platon, luând această idee de la evrei, poruncește în «Legile» sale (Platon, Legile, VIII, 844 AB), ca plugarii să
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
scoată și să nu ia apă de la alții, până ce mai întâi nu sapă în pământul lor până dau de pământ bun și văd că nu găsesc apă. Este drept să ajuți pe cel nevoiaș, dar nu-i bine să încurajezi lenea. Pitagora spunea că este binecuvântat lucru să ajuți pe cineva să-și ducă povara, dar că nu se cuvine să-l ajuți să și-o dea jos (Pitagora, Symb. 18)”<footnote Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata I, cap. I, 10.1
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
consecvență, perseverență, spirit critic, responsabilitate ο este delăsător, fără ambiție, fără inițiativă, manifestă automulțumire • atitudinea față de alții ο manifestă generozitate, corectitudine, încredere, sociabilitate, sinceritate, altruism, colegialitate, acordă ajutor, este cooperant ο manifestă egoism, lașitate, falsă modestie, aroganță, infatuare, impunere, grandomanie, lene • atitudinea față de sine ο are spirit autocritic, simțul valorii personale, manifestă modestie, autoexigență, încredere în sine, simțul datoriei, responsabilitate ο nu are spirit autocritic, simțul valorii personale, nu manifestă modestie, autoexigență, încredere în sine, simțul datoriei, responsabilitate, grandomanie Aptitudini și
Metode de cunoaștere a individalității elevilor utilizate în obținerea informației by Lenuța Barbu / Florentina Chitic () [Corola-publishinghouse/Science/1662_a_3065]
-
celor năpăstuiți prin naștere și - până la o vreme - de prea multa lor modestie. Pornind de la motivul folcloric al mamei vitrege, totdeauna incapabilă să-și stăpânească egoismul, Creangă a creat o narațiune exemplară, în care binele și virtutea sunt răsplătite, iar lenea, lăcomia, invidia, răutatea sunt aspru sancționate. Cele două fete fac două călătorii similare, trecând prin aceleași probe, pe care le abordează, însă, în mod diferit. Fata moșului îngrijește o cățelușă care îi iese în cale, curăță un păr frumos și
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
capacităților sale de a percepe situația reală. De asemenea demonstrează că era conștient de poziția pe care o deținea în momentul Frondei și impedimentele care derivau din aceasta:,,Încă din copilărie, numele regilor și ale consilierilor care fuseseră recunoscuți pentru lenea lor mă deranjau când erau pronunțate în prezența mea. Însă trebuie să prezentăm starea lucrurilor: agitații groaznice în întreg regatul, înainte de a atinge vârsta majoratului (este vorba despre Frondă, n. n.); un război pe meleaguri străine, iar aceste probleme din interiorul
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
consecvență, perseverență, spirit critic, responsabilitate ο este delăsător, fără ambiție, fără inițiativă, manifestă automulțumire • atitudinea față de alții ο manifestă generozitate, corectitudine, încredere, sociabilitate, sinceritate, altruism, colegialitate, acordă ajutor, este cooperant ο manifestă egoism, lașitate, falsă modestie, aroganță, infatuare, impunere, grandomanie, lene • atitudinea față de sine ο are spirit autocritic, simțul valorii personale, manifestă modestie, autoexigență, încredere în sine, simțul datoriei, responsabilitate ο nu are spirit autocritic, simțul valorii personale, nu manifestă modestie, autoexigență, încredere în sine, simțul datoriei, responsabilitate, grandomanie Aptitudini și
Metode de cunoaștere a individalității elevilor utilizate în obținerea informației by Lenuța Barbu / Florentina Chitic () [Corola-publishinghouse/Science/1662_a_3064]
-
-l fi ambiționat în tentativa sa reușită de a-l reabilita pe Mitică în piesa purtând titlul atât de anodin Mitică Popescu. Cu deplin temei, Al. Paleologu constata că suprema oroare, pe care o avea autorul Ultimei nopți..., era tocmai lenea de a privi sau percepția neglijentă.48 Când unele personaje suferă de o relativă cecitate, ele devin motiv de repulsie și sunt chiar ostracizate. Bandajul care acoperă ochiul rănit al lui Radu Vălimăreanu o face pe Mioara să se gândească
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
decât puterea de cuprindere a ochilor, iar întregul tablou este dominat de un cer de plumb. E de necontestat că observația lui Al. Paleologu cu trimitere la oroarea pe care scriitorul o manifesta față de personajele care se complăceau într-o lene de a privi își are temeiurile sale. Însă, cauza acestei idiosincrazii trebuie căutată nu doar în convingerea romancierului că privirea trădează inteligența și viața interioară intensă a unui anume personaj, ci și în visul răspândit în operă. Probabil că s-
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
opera într-un volum, spre marele regret al contemporanilor. Eșecul erotic e cu atât mai torturant și definitiv, cu cât femeile frivole (Gertrude și Emilia) par maculate de o apă stătută, mlăștinoasă, amintind de apa morților, în timp ce ochii acestora trădează lenea de a privi, imposibilitatea unei elevatio spiritualis: "Lăsași pășunea muntelui frumoasă/ Și lăpăi într-un smârc? Ai ochi? Vorbește!"216 Figura duhului patern se constată lesne în Jocul ielelor. Dramaturgul insistă în câteva indicații scenice asupra apariției defunctului Grigore Ruscanu
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
al îndrăgostitului și fereastra luminată) re-creează tabloul elegiac din poezia Pe lângă plopii fără soț. Iubirea dusă până la limita patologicului de care sunt capabili eroii lui Camil Petrescu, transpare și în textul eminescian. Mai mult, și aici constatăm aceeași oroare față de lenea de a privi, admirabil sesizată de Al. Paleologu la intelectualii rasați ai lui Camil Petrescu: "Căci te iubeam cu ochi păgâni/ Și plini de suferinți,/ Ce mi-i lăsară din bătrâni/ Părinții din părinți. Dacă am semnalat atmosfera eminesciană, se
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
explicația lui: Papelard: (pa-pe-lar; le d ne se prononce et ne se lie jamais), n. m. 1° Faux dévot, hypocrite 2° Adj. Qui a le caractère de l'hypocrisie. Nu vă dau sursa, având obligația de a o proteja de lenea celor care citează după o sursă secundară și de-a binelea marginală, cum e prezenta carte și te trimit cu nonșalanță la origine. 122 AS: Un anacronism grosolan. Nici Guillaume de Lorris, nici Jean de Meun, nu citiseră operele autorului
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
și interesul pe care l-a stârnit această lucrare în lumea filozofică de limbă engleză. Ceea ce nu l-a împiedicat să formuleze cea mai drastică judecată, aceea că filozofia târzie a lui Wittgenstein este una din cele care face din lenea mintală o virtute.88 Este puțin probabil că Wittgenstein ar fi reacționat în vreun fel față de asemenea aprecieri. Căci ele nu l-ar fi surprins. Noi putem însă asocia incapacitatea lui Russell de a înțelege ceea ce urmărea Wittgenstein cu o
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
să iasă la rampă, în fața unui public obligatoriu simpatetic și reverențios, ademenit să participe la spectacolul poetic ca la un ritual inițiatic. Dacă subteran guvernează o lege a ficțiunii compensatorii și a fanteziei nelimitate, la suprafață ceea ce domnește este o lene aproape autarhică: Mi-e sufletul suflat în lene fină/ În praf de mușețele și-n rouă roz"; Și-atât de mult doream în bulioane/ Să lenevesc, visând sub celofane" Elegie; " Fecioarele se încurcau în gene,/ Motanii se frecau de damigene
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
simpatetic și reverențios, ademenit să participe la spectacolul poetic ca la un ritual inițiatic. Dacă subteran guvernează o lege a ficțiunii compensatorii și a fanteziei nelimitate, la suprafață ceea ce domnește este o lene aproape autarhică: Mi-e sufletul suflat în lene fină/ În praf de mușețele și-n rouă roz"; Și-atât de mult doream în bulioane/ Să lenevesc, visând sub celofane" Elegie; " Fecioarele se încurcau în gene,/ Motanii se frecau de damigene/ Și ne era la toți atât de lene
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lene fină/ În praf de mușețele și-n rouă roz"; Și-atât de mult doream în bulioane/ Să lenevesc, visând sub celofane" Elegie; " Fecioarele se încurcau în gene,/ Motanii se frecau de damigene/ Și ne era la toți atât de lene!" Cântec naiv). Proiectat într-o lene legendară, poetul recurge la stupefiantele ficțiunii", observa, referindu-se la volumul de debut al lui Emil Brumaru, Valeriu Cristea. Letargia, toropeala, cufundarea într-un dolce far niente nu înseamnă, firește, nici afazie, nici inconștiență
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]