1,939 matches
-
a primit înțelesul "credință creștină", paganus (derivat de la pagus "sat; tîrg") "sătean; civil" a primit înțelesul "necredincios, păgîn" etc. În același timp, latina creștină a preluat numeroase împrumuturi (iudeo-)greacești, greaca fiind de altfel o sursă obișnuită de îmbogățire a lexicului latin: angelus < gr. άγγελος, blasphemo < gr. βλασφήμαω, diabolus < gr. διάβολος, episcopus < gr. επίσκοπος, pascha < gr. πάσχα, sabbatum < gr. σάββατον etc.37 În acest mod, latina creștină a putut furniza, atît limbilor romanice, cît și altor limbi europene (germanice, slave și
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limba principală de cultură, pînă a fost înlocuită de limbile literare moderne. Ea continua latina literară din vremea romanilor, dar cunoștea și unele diferențieri teritoriale prin preluarea de elemente din limbile locale sau prin anumite preferințe locale, îndeosebi sub aspectul lexicului. De aceea, în a doua jumătate a secolului al VIII-lea, latina de cultură a fost revizuită, în timpul lui Carol cel Mare, și supusă unui proces de purificare, luîndu-se drept model aspectul literar din epoca clasică. În acest mod, între
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
neapărat necesar să existe o relație vizibilă între limba curentă și limba culturii de erudiție, care avea propria evoluție prin activitatea intelectualilor. Chiar în condițiile acestui statut de accentuată artificialitate, latina medievală a cunoscut o permanentă dezvoltare, îndeosebi prin îmbogățirea lexicului, fiind folosită în scrierea unor opere de diferite tipuri (literatură, istorie, filozofie, teologie). Ca atare, au fost create numeroase cuvinte noi, care au fost preluate apoi și de limbile literare europene moderne: actualitas, artista, causalitas, exemplificare, humanista, iuris-ta, organizare, organizatio
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
În conjugarea verbală, la perfect compus și la mai mult ca perfect se întrebuințează două auxiliare (avere și essere), ca în franceză, iar imperativul negativ de persoana a doua singular preia infinitivul (non andare !), ca în limba română. În domeniul lexicului, italiana se caracterizează, la fel ca toate limbile romanice sudice, printr-o mare productivitate a sufixelor diminutivale, augmentative și peiorative. Unele cuvinte latinești au fost moștenite numai de italiană, iar, la nivelul adstratului, există elemente de origine germanică, pătrunse în
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pe care româna l-a refăcut prin preluarea paradigmei de la mai mult ca perfectul conjunctiv, iar italiana și franceza l-au reconstruit după modelul perfectului compus. Întrucît Peninsula Iberică a fost timp de aproape 800 de ani sub ocupație arabă, lexicul limbii spaniole este impregnat de cuvinte arabe. De altfel, în lupta pentru eliberarea de sub arabi (Reconquista), s-a impus ca limbă literară pentru toți spaniolii, aspectul literar al dialectului castillan, cele mai vechi texte păstrate în această limbă datînd din
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
deși nu este neglijabilă sub acest aspect, reflectă în mai mare măsură acțiunea substratului prin baza de articulație și are, după transformarea limbii-bază în limbile succesoare, tendințe evolutive care nu rămîn de obicei fidele situațiilor originare. O mobilitate deosebită caracterizează lexicul, predispus transformărilor prin contactul dintre limbi și dintre culturi și prin evoluția socială și culturală. Gramatica însă, chiar dacă este alta la fiecare dintre urmașele unei limbi-bază, reprezintă în cazul fiecăreia o reorganizare a materialului originar, încît poate constitui criteriul hotărîtor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
a fost implicată în maniera în care s-au realizat aceste restructurări. Evoluția gramaticală produce uneori schimbări de statut ale unor unități lexicale, în sensul că unele dintre ele sau unele întrebuințări ale lor nu mai rămîn evaluabile din perspectiva lexicului propriu-zis, fiindcă s-au golit de înțelesul inițial devenind instrumente pentru realizarea raporturilor sau categoriilor gramaticale. Această "gramaticalizare" are mai multe grade, cazul extrem fiind reprezentat de transformarea unui cuvînt în desinență, așa cum s-a întîmplat cu descendenții lat. habeo
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
unei forțe deosebite de influențare 50. Ca atare, multe dintre simplificările din morfologia limbii engleze, care presupun numeroase treceri de la redarea sintetică la acea analitică, trebuie considerate ca fiind datorate influenței limbii vorbite de vikingi, căci aceasta avea asemenea fenomene. Lexicul limbii engleze este foarte bogat, datorită receptivității mari în ceea ce privește împrumuturile, dar și datorită faptului că un număr de cuvinte simple servesc ca bază pentru realizarea a numeroase formații noi, derivate și compuse. În privința lexicului germanic moștenit se apropie cel mai
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
vikingi, căci aceasta avea asemenea fenomene. Lexicul limbii engleze este foarte bogat, datorită receptivității mari în ceea ce privește împrumuturile, dar și datorită faptului că un număr de cuvinte simple servesc ca bază pentru realizarea a numeroase formații noi, derivate și compuse. În privința lexicului germanic moștenit se apropie cel mai mult de dialectele olandeze și de cele care reprezintă germana de jos. Primele inscripții și glose datează de la sfîrșitul secolului al V-lea, numărul lor crescînd în secolele următoare. Limba literară engleză a cunoscut
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
limba neerlandeză, precum și have și v(re din daneză. Situația urmează același model în cazul limbilor franceză și italiană din familia romanică, care uzează de aceleași auxiliare și la aceleași timpuri, acestea fiind și limbile neolatine ce atestă la nivelul lexicului o însemnată pondere a adstratului germanic. Pentru redarea timpului viitor, idiomurile germanice prezintă mai multe tipuri, uneori cu situații complexe în interiorul aceleiași limbi. Germana prezintă sub acest aspect situația cea mai simplă, deoarece uzează de prezentul auxiliarului werden "a deveni
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
persoana întîi și a treia, primește desinența -s. În engleză, -self se atașează, la persoanele întîi și a doua, adjectivului pronominal posesiv (myself, yourself, ourselves), iar, la persoana a treia, pronumelui personal obiect (himself, herself, itself și themselves). În domeniul lexicului, limbile germanice pot fi disociate mai întîi într-o grupă extinsă cu o accentuată conservare a elementului originar germanic, pe de o parte, și limba engleză, foarte receptivă la împrumuturile latino-romanice, pe de altă parte. Engleza are și o mai
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
jesmən] "om oportunist, obedient". O situație specială relevă compusul snowman [΄snoumən] "om de zăpadă", căci aici man are semnificația "ceea ce seamănă cu omul" și nu participă la segmentarea sferei noțiunii "ființă umană". Cînd engleza a devenit sursă de îmbogățire a lexicului altor limbi, unele dintre compusele avînd pe man cuvînt-bază au fost preluate de acestea, dar aici acest cuvînt nu era un element independent al lexicului, însă întrucît asemenea compuse au fost analizate pe terenul limbilor împrumutătoare, el a fost tratat
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
participă la segmentarea sferei noțiunii "ființă umană". Cînd engleza a devenit sursă de îmbogățire a lexicului altor limbi, unele dintre compusele avînd pe man cuvînt-bază au fost preluate de acestea, dar aici acest cuvînt nu era un element independent al lexicului, însă întrucît asemenea compuse au fost analizate pe terenul limbilor împrumutătoare, el a fost tratat ca un prefixoid, fiind chiar folosit pentru a realiza alte cuvinte. Astfel, pe terenul limbii franceze, s-a creat pseudoanglicismul tennisman [tenis΄mă], care a
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
latină și numeroase sufixe (rom. -iza, it. -izzare, fr. -iser, sp., pg. -izar), pseudosufixe (rom. -fer, it., sp., pg. -fero, fr. -fère), prefixe (post-) și pseudoprefixe (igni-). Desigur, cele mai multe efecte ale influenței latinei literare asupra limbilor romanice sînt la nivelul lexicului, prin împrumuturile de cuvinte, în unele cazuri înrîurirea latină fiind sprijinită și de alte înrîuriri (greacă, germană, engleză sau a unor limbi romanice asupra altora), încît astăzi există un număr apreciabil de cuvinte panromanice cu o astfel de explicație: rom
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
au generat, pe terenul culturilor reprezentate de toate limbile romanice, curente latiniste, cărora li s-au opus apoi orientări ce vizau temperarea receptării elementelor din latină sau reîntoarcerea la formele latine în cazul elementelor moștenite. Adstratul neolatin al limbilor romanice Lexicul limbilor romanice s-a îmbogățit și prin împrumuturi de la una la alta, atît la nivel popular, prin contactul dintre populații (în cazul celor occidentale), cît și la nivel literar. Importanță deosebită are împrumutul realizat pe cale cultă, fiindcă acesta a asigurat
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
poate ușor constata că, în spațiul în care se vorbesc limbile romanice, pe întreg teritoriul sau numai în anumite zone ale lui, există posibilități de comunicare interromanică, adică de apropieri lingvistice între vorbitorii de limbi diferite, deoarece, așa cum există un lexic internațional, există și un lexic interromanic, ce reprezintă o formă limitată a celui internațional la vorbitorii din regiunile lumii în care se folosesc idiomurile romanice în comunicare 82. Fenomenul nu este caracteristic, desigur, numai limbilor romanice, căci se manifestă la
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
spațiul în care se vorbesc limbile romanice, pe întreg teritoriul sau numai în anumite zone ale lui, există posibilități de comunicare interromanică, adică de apropieri lingvistice între vorbitorii de limbi diferite, deoarece, așa cum există un lexic internațional, există și un lexic interromanic, ce reprezintă o formă limitată a celui internațional la vorbitorii din regiunile lumii în care se folosesc idiomurile romanice în comunicare 82. Fenomenul nu este caracteristic, desigur, numai limbilor romanice, căci se manifestă la oricare grup de limbi care
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
manifestă în diferite zone ale grupului de limbi avute în vedere. Deși au afinități multiple din punct de vedere genetic, limbile romanice nu cunosc în toate compartimentele lor în aceeași măsură evidența înrudirii lor, încît elementul cel mai vizibil este lexicul, prin acea parte a lui care nu există în limbile neromanice. Considerat sub aspectul lui material și cantitativ, lexicul oricărei limbi în totalitate oferă puține posibilități pentru stabilirea tipului limbii respective și, de aceea, în clasificarea limbilor, nu constituie criteriul
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
genetic, limbile romanice nu cunosc în toate compartimentele lor în aceeași măsură evidența înrudirii lor, încît elementul cel mai vizibil este lexicul, prin acea parte a lui care nu există în limbile neromanice. Considerat sub aspectul lui material și cantitativ, lexicul oricărei limbi în totalitate oferă puține posibilități pentru stabilirea tipului limbii respective și, de aceea, în clasificarea limbilor, nu constituie criteriul esențial, datorită caracterului lui eterogen și fluctuant și, în mare parte, cu elemente ce nu trimit la o sursă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
lui eterogen și fluctuant și, în mare parte, cu elemente ce nu trimit la o sursă folosită în mod sistematic. Ca atare, pentru caracterizarea unei limbi sau a unui grup de limbi, structura gramaticală este considerată mult mai impor-tantă decît lexicul, aspect care vine însă în contradicție cu faptul că lexicul apare, din punctul de vedere al comunicării, ca fiind mult mai important și mai relevant, întrucît fără gramatică se poate comunica în mod rudimentar, dar fără lexic nu, exprimarea raporturilor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
ce nu trimit la o sursă folosită în mod sistematic. Ca atare, pentru caracterizarea unei limbi sau a unui grup de limbi, structura gramaticală este considerată mult mai impor-tantă decît lexicul, aspect care vine însă în contradicție cu faptul că lexicul apare, din punctul de vedere al comunicării, ca fiind mult mai important și mai relevant, întrucît fără gramatică se poate comunica în mod rudimentar, dar fără lexic nu, exprimarea raporturilor gramaticale putînd fi suplinită de factori situaționali, de gesturi etc.
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
mai impor-tantă decît lexicul, aspect care vine însă în contradicție cu faptul că lexicul apare, din punctul de vedere al comunicării, ca fiind mult mai important și mai relevant, întrucît fără gramatică se poate comunica în mod rudimentar, dar fără lexic nu, exprimarea raporturilor gramaticale putînd fi suplinită de factori situaționali, de gesturi etc. Lexicul, conceput ca o sumă de cuvinte rădăcină, poate exista și poate servi într-o anumită măsură, în comunicare, fără gramatică, însă gramatica nu poate exista fără
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
apare, din punctul de vedere al comunicării, ca fiind mult mai important și mai relevant, întrucît fără gramatică se poate comunica în mod rudimentar, dar fără lexic nu, exprimarea raporturilor gramaticale putînd fi suplinită de factori situaționali, de gesturi etc. Lexicul, conceput ca o sumă de cuvinte rădăcină, poate exista și poate servi într-o anumită măsură, în comunicare, fără gramatică, însă gramatica nu poate exista fără lexic, căci formanții gramaticali selectează entitățile lexicale și nu se pot manifesta fără ele
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
nu, exprimarea raporturilor gramaticale putînd fi suplinită de factori situaționali, de gesturi etc. Lexicul, conceput ca o sumă de cuvinte rădăcină, poate exista și poate servi într-o anumită măsură, în comunicare, fără gramatică, însă gramatica nu poate exista fără lexic, căci formanții gramaticali selectează entitățile lexicale și nu se pot manifesta fără ele. Existența unui lexic interromanic și a unor posibilități speciale de comunicare interromanică constituie o trăsătură unificatoare pentru idiomurile romanice, care le distanțează de limbile cu alte origini
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
o sumă de cuvinte rădăcină, poate exista și poate servi într-o anumită măsură, în comunicare, fără gramatică, însă gramatica nu poate exista fără lexic, căci formanții gramaticali selectează entitățile lexicale și nu se pot manifesta fără ele. Existența unui lexic interromanic și a unor posibilități speciale de comunicare interromanică constituie o trăsătură unificatoare pentru idiomurile romanice, care le distanțează de limbile cu alte origini. Chiar în cazul în care contactul între vorbitorii limbilor romanice este redus sau absent (cum ar
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]