4,839 matches
-
care sînt scrise, iar uneori intens individualizate. Ca atare, fiecare text filozofic original este particularizat, iar traducerea lui conduce tot la un text particularizat, printr-o echivalare de mijloace ale limbii-scop cu mijloacele limbii-sursă. Această echivalare se realizează la nivel lexical, la nivel morfologic, la nivel sintagmatic, la nivel textual și la nivel stilistic. Dintre acestea, nivelul lexical este cel mai important, fiindcă el pune și de la el pornesc cele mai multe probleme în traducere, chiar și atunci cînd se au în vedere
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
lui conduce tot la un text particularizat, printr-o echivalare de mijloace ale limbii-scop cu mijloacele limbii-sursă. Această echivalare se realizează la nivel lexical, la nivel morfologic, la nivel sintagmatic, la nivel textual și la nivel stilistic. Dintre acestea, nivelul lexical este cel mai important, fiindcă el pune și de la el pornesc cele mai multe probleme în traducere, chiar și atunci cînd se au în vedere alte niveluri. Desigur, sarcina traducerii este transpunerea unui text, dar textul este alcătuit din fraze și frazele
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
pasaje pot primi explicații în textul tradus, prin note și comentarii, astfel încît traducerea devine și o hermeneutică a originalului. Redarea unor noțiuni în textul tradus se poate realiza și prin preluarea termenilor din limba-sursă și integrarea lor în sistemul lexical al limbii-scop, realizîndu-se astfel împrumuturi lingvistice, a căror frecvență este, de altfel, destul de mare în cazul terminologiilor ce reprezintă de obicei nomenclaturi dependente de sistemele de noțiuni, iar nu de limba istorică. Totuși, în cazul filozofiei, există uneori o relație
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
creația spiritului plurivoc și diversificat. În fiecare dintre aceste două domenii spirituale sînt valorificate alte aspecte ale limbii și sînt actualizate alte funcții ale ei. Producțiile continuative (științifice) pun limbii anumite exigențe, manifestate în modul cel mai evident la nivel lexical, prin utilizarea termenilor, a unor cuvinte selecționate, riguros definite, de obicei cu semnificație unică și, de aceea, și cu desemnare unică 355. În aceste condiții, polisemia este restricționată înainte de context, înainte de antrenarea cuvîntului într-un lanț comunicativ care să-i
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
celui care o întreprinde. Fiind mai mult un produs de împrumut, iar nu o dezvoltare ideatică autohtonă, filozofia s-a găsit la români în aceeași situație cu știința și, ca atare, exprimarea ei s-a desăvîrșit prin preluarea de mijloace (lexicale) din alte limbi. Sporadic s-au încercat și exprimări filozofice cu material românesc sau reflecții filozofice pe seama limbii române, dar, pînă la Eminescu, asemenea întreprinderi nu marchează momente importante în evoluția redării filozofiei în românește. Mihai E m i n
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
contribuție, fără ca limba să fie nevoită să primească elemente prin influența altor limbi, oricît de benefică ar fi o asemenea influență 371. Fiind dominată de efortul perfecționării expresiei și al nuanțării ei, orientarea eminesciană deschidea posibilități de captare a mijloacelor lexicale care, deși nu erau inedite din punctul de vedere al istoriei limbii române literare, creau impresia de noutate, prin neobișnuit, pentru cei care foloseau limba literară la sfîrșitul secolului al XIX-lea și mai tîrziu. Scrisul lui Eminescu a deschis
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
germana s-a impus atenției multora dintre învățații români, întrucît reprezenta, pe de o parte, mijlocul de expresie al unei mari culturi (în care prevala o latură filozofică de o excepțională valoare) și, pe de altă parte, putea realiza inovații lexicale prin combinarea elementelor proprii, încît să poată reda conținuturi de gîndire noi. Acest ultim aspect a făcut din germană un model de limbă ce se bazează pe resursele proprii, care a stimulat pe unii dintre învățații din secolul al XIX
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
deja că nu există legătură între cuvînt și esența obiectului denumit. Formulînd în mod clar principiul arbitrarietății semnului lingvistic în raport cu realitatea desemnată, Ferdinand de Saussure a desființat teoriile eronate despre construcția filozofică numai sau îndeosebi prin anumite tipuri de elemente lexicale. Limbă și orizont stilistic De obicei, cînd se enunță problema relației dintre limbă și filozofie, intelectualii români se gîndesc imediat la Lucian B l a g a, considerat a fi adus cea mai mare contribuție la crearea unui sistem filozofic
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în limba lusitanilor a unui cuvînt dor, cu sensul "durere fizică sau psihică" și cu aceeași origine latină, precum și a cuvîntului saudade, care corespunde semantic aproape în totalitate cu cuvîntul dor românesc 381. De cîteva ori, Blaga raportează acest element lexical (dor) la germanul Sehnsucht, echiva-labil în mare măsură, dar marcat structural de îmbinarea radicalilor verbali sehen "a vedea" și suchen "a dori", "a căuta". Mai întîi, gînditorul român arată că deși dor și Sehnsucht denumesc aceeași stare sufletească, diferă prin
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
nu formează și nici nu informează, exprimarea este redundantă și cu o aparentă notă de profunzime, nefiind în măsură să coaguleze un conținut de idei suficient de coerent pentru a întemeia o concepție filozofică. La Noica, construcția metaforică sau dezbaterea lexicală de la Blaga sînt antrenate într-o improvizație eseistică extrem subiectivă, prin care răzbate sporadic informația erudită, preluată și ea în aspectele excepționale, ca referință, iar nu într-o manieră sistematică. Aparenta afinitate ideologică cu Eugen C o ș er i
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
corespondente latine pentru cuvintele a rosti, rost, rostire (în traducerea lucrării De magistro a Sfîntului Augustin) nu reflectă numaidecît o virtute, ci, mai degrabă, o scădere, chiar în cazul în care aceste corespondențe ar fi nimerite, căci folosirea aceluiași element lexical cu prea multe desemnări și semnificații prejudiciază inteligibilitatea și, ca atare, prejudiciază funcțiile de bază ale limbii: nominația și comunicarea. În alte situații, precum semnificațiile cuvîntului fire, intens discutate de Noica, se poate observa că, de cele mai multe ori, ele sînt
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
lingvistică", XXXVII (1992), nr. 1, p. 7-12 Coșeriu, Eugen, Prelegeri și conferințe, Iași, 1994 Coseriu, Eugenio, Principios de semántica estructural, Editorial Gredos, Madrid, 1986 Coșeriu, Eugeniu, Sincronie, diacronie și istorie. Problema schimbării lingvistice, Editura Enciclopedică, București, 1997 Coșeriu, Eugen, Solidaritățile lexicale, în "Revistă de lingvistică și știință literară", Chișinău, 1992, nr. 5, 37-45 Coseriu, Eugenio, Teoria del linguaggio e linguistica generale. Sette studi, Editori Laterza, Bari, 1971 Coșeriu, Eugeniu, Teoria limbajului și lingvistica generală. Cinci studii, Editura Enciclopedică, București, 2004 Coseriu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
1969. 87 Ferdinand de Saussure, op. cit., p. 135. 88 Vezi Eugen Coșeriu, Modele logice și nivele de analiză lingvistică, p.51. 89 Vezi Eugen Coșeriu, Lecții de lingvistică generală, Editura ARC, Chișinău, 2000, p. 237. 90 Vezi Eugen Coșeriu, Solidaritățile lexicale, în "Revistă de lingvistică și știință literară", 1992, nr. 5, p. 37-45. 91 Desigur, există și text oral, dar forma scrisă este reprezentativă, fiindcă conservă pentru analiză trăsăturile care-l caracterizează. Astfel a conceput lucrurile Louis H j e l
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
amintește și opinia lui Gr. Scorpan în această problemă). 298 Ibidem, p. 9-10. 299 Ibidem, p. 479. 300 John Lyons, Introducere în lingvistica teoretică, Editura Științifică, București, 1996, p. 493. Eugen Coșeriu a tratat această problemă în studiul despre Solidaritățile lexicale, pornind de la lucrările lui W. Porzig. 301 Introdución al estudio estructural de lexico, în Eugenio Coseriu, Principios de semántica estructural, p. 102. 302 Vezi Significado y designación a la luz de la semántica estructural, în Eugenio Coseriu, Principios de semántica estructural
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
45, num. 3, sept. 1969, p. 483498). 321 Paul Ricoeur, Despre traducere, Polirom, Iași, 2005, p. 61. 322 De obicei, cînd se manifestă îndoieli în legătură cu posibilitatea traducerii se au în vedere diferențele dintre limbi, în primul rînd incongruențele sintactice și lexicale, dar nu se observă și faptul că, chiar în interiorul aceleiași culturi, există deosebiri, uneori destul de pronunțate, de la un text la altul și de la un autor la altul (mai ales în domeniile beletristic, publicistic și filozofic). La acestea se adaugă și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Ungaretti, la Barbu, la Blaga. Intră în discuție aici acele dominante subiective care instituie un limbaj ideizat, o frazare riguroasă controlată strict. Sintaxa interioară a textelor doinașiene, refractară brumozităților, pune în valoare sensurile, reliefurile, semnificațiile mecanismele unui recitativ calm. Decantate lexical și perspectivizate filozofic, ideile (construcțiile aforistice) beneficiază de arta unui geometru al formelor limpezi care, făcându-și un miraj din logica ordonanței, din perfecțiunea și puritatea desenului verbal, ajunge la sublimare poetică. Lângă numele poetului s-au pus calificative ca
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
parodie de G. Topîrceanu: Testamentul unui poet cunoscut, după Mihai Codreanu. Alteori, jovialitatea discretă are atingeri cu Miron Radu Paraschivescu ale cărui Cântice țigănești erau din 1941 și căruia i se dedică un poem. Non-academismul, mai puțin izbitor la nivel lexical, frapează la nivel sintactic; deliberat, autorul Libertății de a trage cu pușca practică un jemanfișism delicios, recurgând la locuri comune, la banalități învederând suficiența vorbitorilor: "Unii credeau că stelele sunt niște globuri frumoase și colorate... Știți, nu-i adevărat nici
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
când mă enervează". Pe deriziune parodică se întemeiază un Pater noster zeflemist, satanic: "Nu-i loc pentru mulțime pe scaunul divin / de vrei să te urmăm, fii diavolul! Amin". Un experiment de tip avangardist, Tangaj, e, în fapt, un colaj lexical colportând termeni din germană, engleză, rusă, franceză, spaniolă, italiană, neogreacă. O prelucrare "după Anaxagoras", altă dată un text în latină, Novissima verba, sunt simple încercări de diversificare. La maturitate, luciditatea se suprapune progresiv sugestiilor lirice. Fantastul care se imagina Poet
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
interior care, stimulându-l, îl îndrepta sistematic spre parodie. Iată-l așa dar amuzându-se cu clătinarea formelor și silogismelor consacrate, ispitit de îngroșarea liniilor și inițiind în aria lucrurilor mărunte totdeauna din perspectiva unui ironist sentimental. Excelând în relaționări lexicale nemaiîntâlnite, propunând scenarii frapant-novatoare, textualizând și muzicalizând, poemele lui specifice produc o voie bună continuă, un fel de joyeuseté de mare finețe intelectuală. Elegiile lui Emil Brumaru nu sunt neapărat elegii; la rândul lor, texte care se numesc Baladă, Pastel
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ploi acrișoare" va face găuri, după care va strânge "rumegușul curat în casete de fildeș cu balamale de piele de căprioară". Jocuri de comediant, pastișe inteligente mizând pe grotesc și gratuitate, o scenerie de vădit rafinament deschisă ambivalențelor și asocierilor lexicale imprevizibile devin, în Primele tangouri ale lui Julien Ospitalierul, în Fântâna lui Julien Ospitalierul și în alte poeme, bijuterii de virtuozitate ficțională. În integralitatea lor, unele texte sugerează impresia de macrometaforă. Poetul intră deliberat în labirint, dar nu se lasă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Inima de raze (1982) cu modificări de la un moment la altul. Percepția realului merge în pas cu un fel de reflexivitate acrimonioasă de observator interogativ, bântuit de neliniști existențiale. Același vers liber simulând fluxul vorbirii cotidiene (cu surplus de încărcătură lexicală), aceeași dicțiune sincopată, cu replici și autoreplici; aceeași viteză a reperelor filmice; toate cooperează acum la o autoimago complexuală frământată. Notații repezi sugerează distorsiuni, incongruențe, coșmare și nostalgii prăbușite: bunăoară în Sunetul plin, în treizeci de versuri se succed douăzeci
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
se practică în nume personal, expresie a unui irezistibil impuls fizic secret. În fine, supravegherea se distinge printr-o implicație socială sporită, în vreme ce voyeurisme-ul este de ordin privat. Cele două activități se aseamănă, dar nu se confundă. În acest câmp lexical, devierile semantice, cât și alunecările de la un cuvânt la altul se pot produce cu destulă ușurință; totuși, din exemplele evocate aici, textuale sau scenice, reiese limpede că termenul care se impune este cel de supraveghere, ceea ce nu înseamnă însă că
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
individului de a se angaja în activități sociale și de a comunica. Astfel, reticența comunicativă se asociază cu tracul, manifestat în plan comunicativ prin ezitări, false începuturi, idei incomplet elaborate sau abandonate, contribuții verbale scurte, constând în propoziții simple, sărăcie lexicală, anxietate și tensiune comunicativă, expresivitate scăzută, atititudini nonverbale de retragere (posturi „de apărare”, mimică redusă, mișcări puține ale capului și mâinilor). Capacitățile cognitive ale indivizilor sunt date de complexitatea cognitivă a individului și de gradul de anxietate și stres cognitiv
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
vorbitorul poate: (i) să-și continue pur și simplu ideea fără a-i da interlocutorului posibilitatea să intervină; (ii) să recurgă la cuvinte de umplutură pentru a semnala interlocutorului că nu dorește să abandoneze cuvântul; (iii) să recurgă la repetiții lexicale și reformulări care îi permit planificarea mesajului fără a ceda cuvântul interlocutorului. Contururile intonaționale non-terminale, elementele nonverbale și paraverbale (poziții corporale, privirea ândreptată spre interlocutor, mimica, gesturile, debitul verbal) sunt elemente care însoțesc mesajul verbal semnalând intenția vorbitorului de a
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
caracter pregătitor (anunțarea temei, anunțarea intenției de a introduce o temă). Susținerea temei se face prin informații suplimentare sau prin exprimarea unor atitudini, emoții provocate de temă. Abandonarea temei se poate face prin întreruperea schimbului verbal sau prin mărci explicite: lexicale (bine, da, asta e, atât am avut de spus), paralingvistice (intonație descendentă, pauză, râs), nonverbale (mimică, gesturi). Există conectori specifici de continuitate (da, apropo, de, ei) sau de discontinuitate (dar, ba da), de ezitare (ăă, păi). Conversația, discuția. Una sau
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]