1,592 matches
-
primul film din serie a picat ca „ploaia pe ogor însetat”, după cum scria Alice Mănoiu, realizatorii găsind tonul potrivit cu care să se adreseze tinerilor și extrăgând personaje și întâmplări atractive dintr-un mediu școlar idealizat. Cel de-al doilea film, "Liceenii", s-a axat pe elevi dintr-o clasă mai mică, aceștia anticipând „declarația de dragoste” ca psihologie. Succesul filmului este evidențiat și de faptul că, într-o cercetare sociologică, Oana Sârbu a fost considerată de către un „eșantion reprezentativ” drept cea
Liceenii () [Corola-website/Science/308360_a_309689]
-
un „eșantion reprezentativ” drept cea mai bună actriță română a tuturor timpurilor. Acest film a fost distins în 1986 cu două premii ale Asociației Cineaștilor din România (ACIN): Nicolae Corjos a primit Premiul special al juriului pentru popularitate - pentru filmul "Liceenii" , iar Florin Bogardo a primit Premiul pentru muzică pentru activitatea sa la filmul "Liceenii" (acest premiu a fost obținut și de Temistocle Popa pentru muzica din filmul "Un oaspete la cină"). De asemenea, tinerii actori Oana Sîrbu, Cesonia Postelnicu, Ștefan
Liceenii () [Corola-website/Science/308360_a_309689]
-
a fost distins în 1986 cu două premii ale Asociației Cineaștilor din România (ACIN): Nicolae Corjos a primit Premiul special al juriului pentru popularitate - pentru filmul "Liceenii" , iar Florin Bogardo a primit Premiul pentru muzică pentru activitatea sa la filmul "Liceenii" (acest premiu a fost obținut și de Temistocle Popa pentru muzica din filmul "Un oaspete la cină"). De asemenea, tinerii actori Oana Sîrbu, Cesonia Postelnicu, Ștefan Bănică jr., Mihai Constantin și Tudor Petruț au primit câte o diplomă specială pentru
Liceenii () [Corola-website/Science/308360_a_309689]
-
X-a de la corigență, la treaptă. Continuând Declarația de dragoste, filmul îi reia personajele, adăugând combinații și complicații. Cam idilică povestea, dar regizorul vădește „mână bună” în alegerea unei distribuții care, deși formată din necunoscuți, a rezistat patru serii. În Liceenii e lansat și un șlagăr contagios, „Ani de liceu”, de Florin Bogardo (Pr. ACIN), care va deveni emblema muzicală a serialului. 5.500.000 de tineri au luat cu asalt cinematografele.”"
Liceenii () [Corola-website/Science/308360_a_309689]
-
este un film de dragoste românesc din 1988, regizat de Nicolae Corjos. Este al treilea film din seria „Liceenii”. Actorii Ion Caramitru și Tamara Buciuceanu-Botez joacă rolurile a doi profesori porecliți Socrate și respectiv Isoscel. Filmul relatează relația de dragoste a Ancăi, fiica profesorului de filozofie Socrate, cu Doru, un coleg de casă. Profesorul este îngrijorat, crezând că Anca
Extemporal la dirigenție () [Corola-website/Science/308385_a_309714]
-
o supraveghea discret și a afla mai multe despre Doru. Ca urmare a apropierii balului bobocilor, elevii urmează să pregătească un program artistic. Elevii clasei a XII-a, care o au ca dirigintă pe Isoscel, au o formație muzicală intitulată "Liceenii" în care cântă printre alții Dana Vasilescu (Oana Sârbu), Mihai Marinescu (Ștefan Bănică Junior) și Ionică Popescu (Mihai Constantin), foștii elevi ai lui Socrate din anul trecut. Isoscel nu le permite elevilor cu note mici la matematică să participe la
Extemporal la dirigenție () [Corola-website/Science/308385_a_309714]
-
a încercat să plece și nu a putut. Scenariul filmului a fost scris de romancierul George Șovu, inspector de limba și literatura română la Inspectoratul Școlar al Municipiului București (1974-1991). El scrisese anterior scenariile filmelor "Declarație de dragoste" (1985) și "Liceenii" (1986). Ulterior, scriitorul a realizat o novelizare a filmului, publicând în 1992 romanul "" (Ed. Iacobi, București, 1992), reeditat în 2011 de Editura Virtual. Consultant al filmului a fost prof.dr. Constanța Bărboi. Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție
Extemporal la dirigenție () [Corola-website/Science/308385_a_309714]
-
de 4.235.462 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2006 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. Filmele cu liceeni realizate de regizorul Nicolae Corjos la propunerea scenaristului George Șovu s-au bucurat cu toate de o primire entuziastă din partea publicului tânăr. Ele au reprezentat „o adevărată revelație”, după cum o considera criticul Călin Căliman, succesul fiind aproape instantaneu ca urmare
Extemporal la dirigenție () [Corola-website/Science/308385_a_309714]
-
În acest context, primul film din serie a picat ca „ploaia pe ogor însetat”, după cum scria Alice Mănoiu, realizatorii găsind tonul potrivit cu care să se adreseze tinerilor și extrăgând personaje și întâmplări atractive dintr-un mediu școlar idealizat. După ce filmul "Liceenii" s-a axat pe poveștile de dragoste ale unor elevi dintr-o clasă mai mică, cel de-al treilea film din serie, "Extemporal la dirigenție", a fost „cel mai împlinit”, preluând personajele principale din cele două filme: Ioana și Alexandru
Extemporal la dirigenție () [Corola-website/Science/308385_a_309714]
-
elevi dintr-o clasă mai mică, cel de-al treilea film din serie, "Extemporal la dirigenție", a fost „cel mai împlinit”, preluând personajele principale din cele două filme: Ioana și Alexandru din "Declarație de dragoste", Mihai, Ionică și Dana din "Liceenii", împreună cu profesorii lor Socrate și Isoscel. Povestea a fost „învestită cu un sâmbure conflictual mai consistent”, în mijlocul căreia se află povestea de dragoste a Ancăi, fiica profesorului Socrate, cu un coleg de clasă. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o
Extemporal la dirigenție () [Corola-website/Science/308385_a_309714]
-
Popularitatea lui Socrate o îngrijorează pe profesoara de „mate'” Isoscel, gata oricând „să dea jos milităria din pod”. Dar Socrate are și el grijile pe care i le face Anca, fiica sa îndrăgostită. Spre deosebire de episoadele precedente (Declarația de dragoste și Liceenii), Extemporalul... comite imprudența de a deplasa centrul acțiunii de pe adolescenți, pe dascălii lor, într-o înfruntare de „ars-pedagogica” și poncife comic-melodramatice.”"
Extemporal la dirigenție () [Corola-website/Science/308385_a_309714]
-
Corjos. Protagoniștii filmului sunt Adrian Păduraru și Teodora Mareș, acesta fiind rolul ei de debut în cinematografie. Actorii Ion Caramitru și Tamara Buciuceanu-Botez joacă rolurile a doi profesori porecliți Socrate și respectiv Isoscel. Filmul relatează povestea romantică a doi tineri liceeni de condiție socială diferită, Ioana și Alexandru, care rămân împreună în ciuda tuturor obstacolelor sociale și familiale. Ioana este o fată săracă, iar Alexandru un băiat de bani gata, căruia mama nu îi permite să se căsătorească cu iubita sa. La
Declarație de dragoste (film) () [Corola-website/Science/308366_a_309695]
-
numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și până la data de 31.12.2006 alcătuită de Centrul Național al Cinematografiei. El a fost relansat la 2 februarie 2001, fiind văzut de încă 1.444 spectatori. Filmele cu liceeni realizate de regizorul Nicolae Corjos, la propunerea scenaristului George Șovu, s-au bucurat cu toate de o primire entuziastă din partea publicului tânăr. Ele au reprezentat „o adevărată revelație”, după cum o considera criticul Călin Căliman, succesul fiind aproape instantaneu ca urmare
Declarație de dragoste (film) () [Corola-website/Science/308366_a_309695]
-
potrivit cu care să se adreseze tinerilor și extrăgând personaje și întâmplări atractive dintr-un mediu școlar idealizat. Vorbind despre acest film, criticul Ioan Lazăr consideră că apariția sa constituie un reper sociologic, fiind adus pentru prima dată pe ecran universul liceenilor, o zonă tematică neexplorată. Succesul filmului este creat de tematica nouă a vieții liceenilor, de prospețimea interpreților și de valorificarea unor talente de excepție ca Tamara Buciuceanu Botez, "„un adevărat taifun comic”", și Ion Caramitru, jucând un profesor cu vederi
Declarație de dragoste (film) () [Corola-website/Science/308366_a_309695]
-
mediu școlar idealizat. Vorbind despre acest film, criticul Ioan Lazăr consideră că apariția sa constituie un reper sociologic, fiind adus pentru prima dată pe ecran universul liceenilor, o zonă tematică neexplorată. Succesul filmului este creat de tematica nouă a vieții liceenilor, de prospețimea interpreților și de valorificarea unor talente de excepție ca Tamara Buciuceanu Botez, "„un adevărat taifun comic”", și Ion Caramitru, jucând un profesor cu vederi mai largi și cu o deschidere spre viața reală. Autoritățile din domeniul educației au
Declarație de dragoste (film) () [Corola-website/Science/308366_a_309695]
-
făcut cunoscută prin intermediul emisiunii televizate "Lizzie McGuire" de pe Disney Channel/ABC Kids. S-a implicat în industria cinematografică jucând în filme precum ""Western True Women"" (1997), ""Casper"" (1998; rolul lui Wendy) și ""Soul Collector"" (1999). "Lizzie McGuire" prezenta viața unei liceene, bucuriile și dezamăgirile acesteia, speranțele și dorințele ei. Ideea în sine s-a dovedit a fi atractivă pentru public însă fără Duff prezentarea ei ar fi fost lipsită de orice frumusețe. Jucând rolul tinerei Lizzie, Hilary era draguță, haioasă și
Hilary Duff () [Corola-website/Science/303105_a_304434]
-
sexuală și homosexualitatea i-au răvășit copilăria, făcându-l să descopere că nu este un om-standard. A urmat cursurile liceelor "George Barițiu" și "Constantin Angelescu" din orașul natal, precum și ale liceului de la Aiud, pe care le-a încheiat în 1940. Licean fiind, s-a simțit atras, temporar, de mișcarea legionară, iar această atracție a fost mărturisită în "Straja dragonilor". În anul 1937 a debutat cu versuri, publicate în revista clujeană "Națiunea română". În 1941 a publicat primul său volum, "Povestea tristă
Ion Negoițescu () [Corola-website/Science/302271_a_303600]
-
conținut politico-ideologic”", cum erau documentarele executate "„despre activitatea revoluționară a tovarășului Ceaușescu”" sau filme artistice care "„oglindeau realitatea socialistă”". Niciodată la "„Dacii”, „Luchian”, „Osânda”, „Mihai Viteazul”, „Batălie pentru Roma”, „Felix și Otilia”, westernurile lui Dan Pița, „Trecătoarele iubiri”, seria „Veronica”, „Liceenii”" și în general toate care au fost realizate deosebit, cum spuneau cei din rețea, "fără politică" și care aduceau venituri prin venirea publicului doritor de artă, nu de propagandă comunistă. Filmele de început a cinematografiei noi, "socialiste" s-a caracterizat
Filmul românesc după 1948 () [Corola-website/Science/302589_a_303918]
-
un asiduu corespondent al acestei publicații. În ultima clasa de liceu l-a avut ca profesor de matematici pe Nicolae Abramescu, care își începea pe atunci carieră să didactica. Abramescu s-a mândrit totdeauna că în prima lui serie de liceeni a avut ca elev pe , care, ulterior, întrecându-și maestrul, și-a luat doctoratul în matematici cu câțiva ani înaintea lui Abramescu. După terminarea liceului, Angelescu a plecat la Paris. Aici, la Sorbona, și-a luat licență în matematici, iar
Aurel Angelescu () [Corola-website/Science/302764_a_304093]
-
București, iar din 1969 este actriță la Teatrul Odeon. Pe marele ecran a debutat în 1974 în filmul "Păcală" al regizorului Geo Saizescu. Printre cele mai importante filme în care a mai jucat se numără "Angela merge mai departe" (1981), "Liceenii" (1986), "Balanța" (1991) și "Amen" (2001). În anul 1979 a primit premiul "Leul de bronz" la Festivalul Internațional de Teatru de la Arezzo pentru spectacolul „Năpasta”. În anul 1982 a primit premiul " Cea mai bună actriță de film" din partea Asociației Cineaștilor
Dorina Lazăr () [Corola-website/Science/303412_a_304741]
-
cimitirul militar de la Saint-Rémy la Calonne. Corpul lui a fost identificat abia în 1991 cu ajutorul datării cu carbon radioactiv, pentru că fusese îngropat într-o groapă comună germană, și a fost reînhumat într-un mormânt separat. Pe 1 iunie 1905, un licean de 18 ani, Henri Alban Fournier, în timpul unei scurte promenade pe cheiul Senei, întâlnește absolut întâmplător, pe scările de la Petit Palais din Paris, o tânăra zveltă și elegantă, pe Yvonne Quiévrecourt, care va fi marea sa iubire și îl va
Alain-Fournier () [Corola-website/Science/298958_a_300287]
-
Nicolae Șovu (n. 30 ianuarie 1931, comuna Țițești, județul Argeș, d. 29 august 2016) este un romancier, autor de proză scurtă, scenarist, inspector școlar, autor de manuale de limbă și literatură română. Este autorul scenariilor pentru celebra serie de filme "Liceenii". S-a născut în comuna Țițești din județul Argeș, fiind al patrulea din cei șapte copii ai unei familii de țărani. A urmat cursurile Școlii Normale „Carol I” din Câmpulung-Muscel (1944-1951) și apoi pe cele ale Facultății de Limba și
George Șovu () [Corola-website/Science/298985_a_300314]
-
intitulate Neosteniți întru LUMINĂ, sub semnătura lui Ion C. Hiru. A scris romane de dragoste și mai ales inspirate din lumea adolescenților, stilul său constituind reluarea unei „tradiții” interbelice, mai apropiată de literatura de consum (paraliteratură). Succesul seriei de filme "Liceenii" se datorează în mare parte implicării lui ca scenarist; deși numele filmelor nu indică o succesiune anume, personajele și împrejurările alese - viața de liceu - determină o asemenea unitate. Un „exercițiu pregătitor” pentru seria "Liceenilor", unde își fac debutul câteva dintre
George Șovu () [Corola-website/Science/298985_a_300314]
-
consum (paraliteratură). Succesul seriei de filme "Liceenii" se datorează în mare parte implicării lui ca scenarist; deși numele filmelor nu indică o succesiune anume, personajele și împrejurările alese - viața de liceu - determină o asemenea unitate. Un „exercițiu pregătitor” pentru seria "Liceenilor", unde își fac debutul câteva dintre personajele impuse mai târziu, a fost "Declarație de dragoste" (1985), în regia aceluiași Nicolae Corjos. În schimb, seria demarată în 1987 cu filmul eponim ("Liceenii"), s-a continuat prin "Extemporal la dirigenție" (lansat în
George Șovu () [Corola-website/Science/298985_a_300314]
-
determină o asemenea unitate. Un „exercițiu pregătitor” pentru seria "Liceenilor", unde își fac debutul câteva dintre personajele impuse mai târziu, a fost "Declarație de dragoste" (1985), în regia aceluiași Nicolae Corjos. În schimb, seria demarată în 1987 cu filmul eponim ("Liceenii"), s-a continuat prin "Extemporal la dirigenție" (lansat în același an, 1987) și "Liceenii Rock'N'Roll", lansat în 1992. Scenariul celui din urmă se depărtează ca abordare de primele filme, colaborând cu regia și imaginea pentru a crea un
George Șovu () [Corola-website/Science/298985_a_300314]