KorAP: Find »[drukola/base=liniști & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...57 58 59 ...392 >

9,794 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836

ce gânduri îi treceau prin cap tatălui său, copilul se porni să bocească și mai amarnic: Unde e mama?... O vreau pe mama!... Mama, mama!... Lasă, nu mai plânge, că mama o să vină înapoi... Hai, taci..., încercă Virgil să-l liniștească, gândindu-se ce s-ar fi cuvenit să facă. După ce îi dădu copilului ceva să mănânce și un portofel cu care să se joace, el îl îmbrăcă în niște hăinuțe mai bune, după care îl luă de mână și o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
numească uneori il mio figlio unico și-i bătea discret apropo-ul să o lase mai moale cu cartea și să se bucure mai mult de tinerețe și de viață. Nu-ți mai face atâtea griji pentru mine, mamă, o liniștea băiatul, vorbindu-i cam în stilul lejer și dezinvolt al unchiului Nando. Am eu și planuri de distracție, să nu crezi că o să mă fac călugăr... Dar toate la timpul lor! Bine, Victoraș, așa o fi, numai sa nu-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
dar ca să vadă și "junele" ce însemna o berărie nemțească și să-și desăvârșească ucenicia alături de cei mai strașnici băutori de bere din lume. 5 La mai mult de o lună după începerea cursurilor, când apele începuseră să se mai liniștească, iar lucrurile să se mai așeze, Victor își aduse dintr-o dată aminte, cu un fel de uimire, de Felicia și într-o zi se abătu pe la facultatea de filologie, cu gândul să-i dea de urmă. Nu îi fu deloc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
își permisese să înșele în asemenea hal așteptările și încrederea familiei?... Noroc cu bunicul matern, un bătrân hâtru și înțelept, fost negustor de fluiere și de armonici prin bâlciuri, care pusese vorbă bună pentru el și reușise, până la urmă, să liniștească furtuna care se stârnise. Nichi e un mare poet! declară Bianca cu vădită mândrie. Stelescu se aplecă și o sărută cu tandrețe, dar apoi protestă râzând că poezia pe care o scria el era deocamdată doar așa, de pamplezir și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
doamna Măgureanu, împreunându-și palmele. Mi s-a luat o piatră de pe inimă... Că au fost tot felul de situații... Noi, după cum vezi, drăguță, suntem oameni scăpătați... Trăim așa cum dă dumnezeu, amândoi dintr-o pensie... Nu face nimic, doamnă, o liniști Victor, Fiți fără grijă!... Urania mea și-a adus aminte de buclucul pe care l-a avut cu zestrea, când am luat-o eu de nevastă! interveni domnul Măgureanu, cu un zâmbet pe chipu-i de om uscățiv. E-hei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774

totdeauna de toți și de toate. În sfârșit, o impersonală voce rugoasă răspunde chemărilor ei : "Urcați-vă imediat în pat ! Vom veni îndată, avem și alte urgențe." Minutele care trec îi par Dorei chinuitor de lungi. Nefertiti s-a mai liniștit. Este alungită pe o parte și geme ușor. Firele care legau cele două mici antene de monitor îi înfășoară în mod ciudat gâtul. Un gând macabru trece prin capul Dorei : "Dacă se strangulează ?" Apasă din nou cu insistență butonul soneriei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
tăiat trupul Bucovinei în două, iar Basarabia au vrut-o întreagă. Știi bine că rusul e puternic și pe ce pune el mâna nu mai lasă niciodată. Du-te să îl vezi pe Ovidiu, dacă gândești că asta te poate liniști ! Să încercăm să dormim, ai nevoie de odihnă." "Odihnă... Cum mă pot oare odihni când știu ce se întâmplă acolo ? Când știu ce pătimesc cei de acolo ? Femeile... Copiii... Doamne, Dumnezeule ! Nu pot face chiar nimic ? Nimic ?" În primăvara care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
pentru prima dată din fructul oprit. Sania pare să se fi ridicat deasupra pământului într-un zbor lin, fără hârtoape, fără opreliști. Chiar și zurgălăii au încetat să sune. Nici un zgomot în afara propriilor bătăi ale inimilor care și ele se liniștesc cu încetul făcând loc liniștii. Ascultă ! Auzi liniștea ? Dora își concentrează auzul care, iată, înregistrează șoapta tainică a fulgilor de zăpadă care nu contenesc să cadă din înălțimi. Aud, aud pașii fulgilor care ne-ar putea troieni și scoate pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
puse într-un castron pe masa scundă, divulgă conținutul cinei lui Petrică din seara de duminică. Dora scotocește în poșetă, scoate un pix, rupe o foaie dintr-un carnețel. Ar vrea să îi scrie câteva cuvinte lui Victor, să îl liniștească, să îl asigure că este în siguranță. Dar este oare chiar în siguranță în această căsuță de pe frontiera cu Ucraina ? Și poate ea oare rezuma, în câteva cuvinte scrise pe un colț de masă maculată pe alocuri cu resturi de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
de care mă strânsese militarul. Am încercat de câteva ori să mă ridic în picioare și nu am reușit. Minodora era în genunchi, aplecată asupra mea și nu contenea să-mi spună cuvinte drăgăstoase care m-au ajutat să mă liniștesc și să ațipesc. M-am trezit din nou pe când eram târâtă pe o scară abruptă din piatră care părea să sfâșie carnea de pe mine. Apoi am fost trântită pe o pardoseală slinoasă. Am deschis ochiul valid și i-am văzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
în același timp o frică de moarte mi se strecura în suflet : "Oare monstrul ăsta nu o să-mi sfâșie fetița ? Dintr-o singură mușcătură îi poate înhăța căpușorul..." Vocea Minodorei, care înțelesese că mi-e frică, a încercat să mă liniștească : "Nu te teme mamă, e foarte blând și foarte înțelept. Te-a lins la ochi și ți-a dezlipit pleoapa. Poate că și vânătaia o să treacă și nu o să te mai doară. Te rog încearcă să mănânci puțină pâine și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
ceea ce îi ceream. Am dormit împreună cu ea pe un pat improvizat lângă suferind, căruia i-am reînnoit mereu prișnițele și i-am turnat între buze infuzia concentrată de plante. Spre dimineață respirația a dat primele semne bune, l-am simțit liniștindu-se și a căzut într-un somn reparator. Spre surprinderea și bucuria noastră, când s-a trezit, fierbințeala îi scăzuse și puteam vorbi cu el. La prânz, Axel a spus că îi e foame și femeia lui l-a hrănit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
găsit doi șoareci morți... Am cerut sfatul lui Axel, căci oameni la necaz continuau să mă caute, iar eu nu știam să îi refuz, chiar dacă uneori reușita ajutorului meu era greu de întrevăzut. Axel a luat asupra lui misiunea să "liniștească spiritele" și de atunci nu am mai primit avertismente supărătoare. Au mai fost și lupii care ne-au înspăimântat adeseori cu urletele lor sinistre. Într-o noapte geroasă i-am auzit apropiindu-se și am rămas cu toții în bordei tremurând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Teodorei: Pentru a-i putea întâlni trebuie să ne ridicăm și noi la înălțimea lumii sufletelor. Nu îți fie teamă ! E o lume mai bună ca a noastră." Este ciudat cum puținele cuvinte de încurajare pe care le percepe o liniștesc. Neliniștea se preface într-un fel de așteptare duioasă. Percepe din nou vocea Teodorei : "Spirit al lui Simion, vrei să vii în seara asta la noi ? Spirit drag, te așteptăm amândouă, eu și fiica ta, Dora. Doreai de multă vreme

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
plecării mele spre..., spre tine, au un proiect de creare a unui Centru național pentru reintegrarea tinerilor cu probleme psihomotorii în orașul în care locuim. Draga mea, ce veste minunată mi-ai adus ! De-acum pot să plec și eu liniștită la ai mei. Știu că Alindora mea, prințesa mea, are viața pe care o merită, pe care a visat-o atât ea cât și maică-sa. Dar hai să încercăm să îi întâlnim pe plecații noștri la masa dorului. Acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801

să-mi iau lumea în cap, fără șagă! Lasă, mă Tăloi! Stai acasă că poate mai faci vreo doi!.. Tu ești un om fericit!.. Anu' și cârlanu'!.. Cum or crește? Lasă că 'om vedea noi... Dumnezeu cu mila!.. l-a liniștit un tovarăș-ziler ca și el. * * * Am o fetiță nou-venită la a VI-a B, liniștită, curățică și inteligentă, de mai rar așa copil! Zbârnâie la matematică! Remarca într-o pauză profesorul diriginte în timp ce își sorta pe categorii un teanc de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
alături, s-a îmbujorat până în vârful urechilor și și-a fixat privirea asupra unui loc liber din spatele vehiculului, pe care s-a grăbit să-l ocupe pentru a se elibera de niște priviri mult prea insistente. Proaspăta liceană s-a liniștit totuși din momentul în care și-a dat seama că printre călătorii din față nu se afla nici un elev care să prezinte vreun risc pentru o eventuală poreclă. Până la destinație, s-a tot gândit cu groază ce ar putea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875

afurisită, cu toți zăbreliștii, cu toată ciuma străzii, de ce nu-ți faci limba vioaie și cu noi, dumnezeii și bisericile cui te-o lepădat pe lume ca să stăm noi drepți, ca prostănacii, în fața majurului nostru, pentru că nu putem să te liniștim sau să te facem să ciripești melodios despre ce puneți voi, vipere drăcoase, la cale?... Nici nu lua primul cetățean bine pauză, că se și repezea celălalt... Pune-ți limba la muncă, scorpion spurcat ce ești, c-o să spui și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
minor, de Mozart. În deșert, apa este foarte scumpă. În viață, totul se plătește; mai ales în deșert, unde foarte puțini supraviețuiesc..." A, nu, mi-am zis, este iluzia aceea de deșert, Fata Morgana, care a luat chipul profului... Mă liniștesc și dau din nou să beau. Bombeul prinde viață și mă altoiește delicat peste bot. Încerc să mă dezmeticesc, dar nu văd nimic altceva decât pe profesor... Pentru mine și pentru dunele mișcătoare, pentru soarele acesta prietenos și pentru un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
din întâmplare, caietul pe-acolo? Vorbise stilatul șef. Tata, pauză... Stilatul secund către tata: "Știu la ce te gândești. Mandatul de percheziție, nu? No problem! Sunăm din clopoțel și apare!"... Iar oho! Și ce oho! Mă uit la tata. Îl liniștesc. Sar peste condiția mea de plimbător de frunze și frizer vegetal și îndrăznesc: "Nu asta e problema. Tata se simte jignit și s-a blocat. Nu mai poate vorbi. E mai sensibil. Așa pățește mereu când este supărat. Ar vrea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806

mai pur din ceea ce este românesc. Un oraș cu viață de noapte, viață de zi, muzee neprețuite și, mai nou, falnicul, superbul Hotel Europa al oglinzilor. Ghidul Iașilor nu va fi niciodată complet. Starea aceea de frică și neliniște datorată liniștii prea mari dintr-o zi de vară în care se făcu frig. Drama omului ce trăiește fără diversitate. Drama celui ce trăiește în frică. Pe marginea geamului simțeam venind particule intime, foarte fine de aer. Pădurea acoperea cerul până în dreptul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
văzurăți? Pe unde s-au dus? Nu ne spuse nimeni să plecăm în sus, ci noi singuri decisem să o facem. Și unde credeți că furăm? Piticile și curatele stele puncte erau și când ieșirăm la ele. Stăteau calme și liniștite într-o continuă stare privilegiată, căci ele stelele cerului erau, cusute cu platină fir erau și puse pe întunecata pânză nocturnă pentru înveselirea noastră, pentru a ne ține nouă de urât. Ce făceau ele toată ziua? Întreaga zi, cât ținea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
nu puteau să doarmă, nici măcar iepurește, cum o făcuseră la venire. Nu-și vorbeau aproape deloc, evitau să se privească, însă amândoi erau mai atenți ca oricând unul la altul. Cine va ceda primul? Însă rezistau. Nu puteau să se liniștească, se simțeau vulnerabili, puteau pierde totul. Însă iată că puteau trăi complet separat, deși aveau de împărțit destule. Cel tânăr alunecase când mergeau pe munte, deasupra prăpastiei. Celălalt se afla cu mult în urmă (din precauție, așa stabiliseră). Te ajut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
it strikes me) îmi vine în minte faptul că și în visul meu, chiar după ce m-am ridicat de pe canapea, o pisică, cu vocea ei finuță, atenuează încordarea. Iată și canapeaua! Deși totul păru a lua o întorsătură ciudată, mă liniștii rapid: fii cool, e fain aici. Și mă lăsai în voia simțurilor și mă culcai pe canapea, cu fața, spre oraș. Adorm. Instinctiv, știui că acolo se află și o poză a lui. Știui, tot așa, și cum arăta. Îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
într-o simțire care să conțină informația obiectivă despre acel ceva, și să o fixeze definitiv datorită percepției tale a acelui ceva. Ce-ar fi să încep de la capăt? Să uit tot, să îngrop trecutul? Ce-ar fi să mă liniștesc? Între lupta să-mi iasă bine și dorința de a salva lumea, iată că sunt neputiincioasă. Să-mi caut fericirea în altă parte. În aceeași lume, dar renunțând la un trecut care mă sufocă cu absurdul său. Îl înțeleg, însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]