11,844 matches
-
gură să-i spulbere temerile. Cu ceafa sprijinită de suportul scaunului, cu ochii grei, parcă lăsați spre obraz, Ovidiu conducea în tăcere, lent, fără să forțeze comenzile, femeia avea impresia că dintr-o secundă în alta pleoapele i se vor lipi și mașina își va lua zborul lin, mai întâi razant, pe deasupra luncii, pe urmă tot mai sus către strălucirea seacă a soarelui din acel sfârșit de septembrie. Într-adevăr, imediat după vizita făcută Fanei, aflând de la Ovidiu de propunerea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai putea fi amânată. Străbătu trotuarele, bătea vântul și-i arunca peste ochi părul, mergea țintă, fără să se uite în dreapta și-n stânga, avea impresia că se comporta ca un infractor înainte de a da lovitura. În stație a așteptat lipită de un stâlp de beton, cu mâinile în buzunarul pardesiului, cu gulerul pe jumătate ridicat, părul îi bătea într-una obrazul, aproape o ustura, mai târziu a urcat fără să răsufle scările, a sunat nerăbdătoare la ușă, putea foarte bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
arămea totul în jur. Să nu te lupți cu morile de vânt Știa că avea să plece, chiar dacă somnul lui părea adânc, semăna cu o eternitate. Una mică de tot. Bărbatul ședea cu fața în sus, poziție de om mulțumit. Lipită de el, Carmina îi simțea vena gâtului caldă, pulsând, plăpândă și vulnerabilă. Femeia nu închidea ochii, se temea să nu adoarmă și somnul să-i scurteze această imensă clipă de voluptuoasă tandrețe, nu, nu voia să adoarmă, voia să trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Se arăta încurcată, nu voia să mai scormonească trecutul, era încă șocată de acea forță paralizantă a voinței lui Ovidiu, atât de disonantă și de neașteptată, în disproporție cu lentoarea și plictisul afișat altă dată. Carmina, șopti bărbatul și își lipi buzele de brațul ei. Da. Spune-mi, de ce n-ai plătit telefonul la poșta din cartier? Continua să-i sărute brațul mărunt, mărunt, cu mâna stângă descheia nasturii rochiei, degetele i se încurcau în butoniere. Nu te supăra, zise, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Oare ce gândea de fapt Elena care fugea mână în mână cu ea, ce gândea în timp ce coada roșcată a părului se balansa într-o parte și-n alta? Se simțea izbăvită? Uitaseră că mâncaseră împreună o bucățică de cozonac, rămasă lipită într-un colț atunci când se răsturnase tava și coptura aromitoare, fierbinte fusese așezată pe fundul de lemn, uitaseră că fierseseră pe ascuns câte un ou și-l mâncaseră cu multă pâine, pitite într-un ungher de cameră, apoi aruncaseră cojile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se descheie la nasturi lăsă să se vadă o bluză cu multă dantelă. În hol pe frigider lăsase mănușile și poșeta. La rândul ei Fana își privea gânditoare gazda. Slăbise foarte mult, i se ascuțise bărbia, pielea piciorului i se lipise de os, lăsa să se vadă o încheietură de-a dreptul fragilă. Avea o paloare atât de accentuată încât figura ei căpătase o frumusețe stranie, ireală, care o tulbura. Își aminti de-o fostă colegă de liceu, era obsedată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a întâmplat asta, i-am mulțumit și am plecat, ea mi-a urat toate cele bune, plină de-o umilință simplă și sinceră, care n-o apăsa. Am plecat de acolo ca un câine bătut, afară începuse ploaia, m-am lipit de peretele grajdului și am așteptat să-și mai potolească furia. Fără să știu mă așezasem în dreptul unui burlan înfundat, rupt de sus, la un moment dat apa adunată pe marginea streșinii a presat asupra gurii de burlan și dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în transă, o blocă. Un scurt semnal de alarmă i se strecură în sânge. Se simți săltată din fotoliu. Spune-mi, dacă nu mi-ai fi văzut mașina în fața blocului ai fi venit cu el sus? O întrebă cu gura lipită de obrazul ei. Spune-mi, repetă și o scutură. Inutil să te încăpățânezi ești în mâinile mele. Deci l-ai fi adus aici? Nu, ne despărțisem în fața complexului. De ce acolo? Din cauza bătrânei de la etajul întâi. Care bătrână? Una care stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai rău! Femeia se lăsă să cadă exasperată în fotoliu. Iar începea! Gestul îi era cu adevărat teatral. Ridică și spre tavan ochii. Ce-am mai făcut, pentru Dumnezeu, zise și-și ridică palmele. Cămașa străvezie de noapte i se lipise de picioare. Așa cum stătea în fața lui, prăbușită în fotoliu, cu trupul tot aflat la dispoziția privirilor lui, fără să conștientizeze, oferea o priveliște foarte edificatoare pentru un om care venise să-i impute tocmai lipsa de morală. Se plimba prin fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ei ascunsă, rămasă nerostită? Așa cum arăta acum, neclintit ca o stâncă, ar fi fost imposibil să poată exista în el vreun dram de disperare. Prima senzație avută atunci când traversa plaja imensă către apă a fost aceea că marea și aerul, lipite de jur împrejur pe un semicerc larg, împrumutând unul de la altul nuanțele de albastru și verde, reprezintă o scoică uriașă, un spațiu închis pe jumătate, o forță care te copleșea de la bun început și-n mrejele căreia te aflai indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îmi intră prin cercul gurii, probabil negru văzut și mai mic desigur decât cercul cănii cu, câinele Ham e cuminte și se joacă singur cu un ziar potolit, fără să mai scoată sunete de monstru marin. Obrazul mi l-am lipit de cadranul unui ceas desenat care s-a șters la mare și acum e făcut cu fard bleu de Prințesa Miau, recunoscută pentru marea ei imaginație în ce privește jocurile neconvenționale. N-am știut de ce m-a atras acest ceas, l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
normal și nu te mai clătina și nu te mai izbi de toți pereții, ce dracu’, mă enervează când trebuie să strâng în urma ta și când trebuie să fiu responsabilă de genul ăsta, nu vezi că baba stă cu urechea lipită de tavan, e 1, totuși... Miau despică pe jumate peștii marinați și la scoate șira spinării pe care o aruncă pe geam, ne vine chef să aruncăm și noi și aruncăm, nu țigările mele, vaco, numai una, un Tigar mort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
în crengile rarefiate, iar ploaia îmi dădea mereu satisfacție, ploua cu șiroaie groase din botul Săgeții în lateral pe geamuri, în dimineața aceea de după petrecerea de la premieră, când m-am dus special să-l văd, pe ușa lui iubita își lipise adolescentin fotografii cu ea, un întreg arbore genealogic al relației lor, poze de la grădiniță și cu ei râzând, îmbrățișați și versuri din cântece pe care le știau ei, cumva, le ascultaseră împreună și însemnau, habar n-am, îl lăsasem dormind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
le ascultaseră împreună și însemnau, habar n-am, îl lăsasem dormind în patul lui de o persoană, spunându-mi, jucându-se cu degetele mele, vorbim la telefon... mă uimea! Nu vorbiserăm niciodată la telefon, era poate un început care se lipea de tălpile mele, prima oară că aș putea să nu mă simt ca în: ce construia ziua, noaptea se surpa, numai că la noi era invers, noaptea... aș fi stat, dar nu se putea rămâne, pereții se apropiau milimetric, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
noaptea, când a apărut Filosoful într-o stare anume pentru marea explicație și marele final. Vezi, Pinochio, îi spuneam la mare, după ce o trimisesem pe Prințesa Miau acasă, era depresivă, nici Xanaxul n-a mai potolit-o, stătea și plângea lipită de colțul peretelui cu toată pătura în jurul ei, cu unica pătură confiscată, noi eram de vină și ne pedepsea să dormim îmbrățișați și îmbrăcați ca să nu murim de frig. Îl țineam pe scăunel, așa cum îmi spunea tata, cu palma lipită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
lipită de colțul peretelui cu toată pătura în jurul ei, cu unica pătură confiscată, noi eram de vină și ne pedepsea să dormim îmbrățișați și îmbrăcați ca să nu murim de frig. Îl țineam pe scăunel, așa cum îmi spunea tata, cu palma lipită de pieptul lui și el îmi ținea mâna, iar cealaltă mi-am retras-o din împletitura degetelor, e prea... mi-a spus și Filosoful cu umor, încă n-am ajuns la faza asta, da, zic, gestul e prea nepotrivit acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
gări și noi ne odihneam ba gât pe gât, ba cu capul pe capul meu, niciodată normal, pe perne, printre picioare și brațe, în poziții ce ar părea dificile și pentru un coregraf, dar culcușuri sigure pentru noi, care ne lipeam tălpile. Nu adormeam niciodată normal și nici în lungul patului, era o călătorie și trupurile noastre se miroseau întâi, cum a întins el brațele spre mine să mă tragă în pat și privirea ca de copil care voia și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
mai face tot felul, ca de exemplu, o brichetă, a mea?!? explodată, băi, bine că nu i-ai dat în capotă, mașină nouă, ești nebună? și îi mai place vruum! seamănă cu un obuz, sigur, zic, un tub de lipici lipește instantaneu ochii și pielea și îmi pune și în cap, of, da’ mai lasă-mă, chiar mă supăr, te superi?! Mami nu se supără total, dar ar fi bine, totuși, să nu-mi lipești tot părul, Pinochio îmi spune din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
sigur, zic, un tub de lipici lipește instantaneu ochii și pielea și îmi pune și în cap, of, da’ mai lasă-mă, chiar mă supăr, te superi?! Mami nu se supără total, dar ar fi bine, totuși, să nu-mi lipești tot părul, Pinochio îmi spune din pragul ușii sprijinit și lung, nu te văd făcând casă cu el, nu, e ok... zice și Miau nu prea convinsă, ieșind pe ușă, nu am aprobarea lor în totalitate, dar părerea mea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
închiși ca motanii, și-n poala lui, și poza lui când râdea de i se vedeau cei 2 dinți din față, pe care eu o țineam ca și când... și mână în mână pe stradă, când mă răsuceam pe sub brațul lunganului, și lipiți în scaune și la el în brațe, și el îmi povestea iubirile lui atât de multe și de diverse, că nu-mi venea să cred cât a trăit, și nu eram geloasă, eram prieteni, și să știi că Filosoful era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
distribuție de spectacol o să fie altcineva, iar tu te vei trezi cu un cuțit în spinare, să nu te îndrăgostești de mine, hei?! mi-ai dat telefon? ți-o fi dor de mine, sper că nu ești de-aia de lipește afișe cu mine prin cameră, am venit pentru că m-ai chemat, mi-a fost dor de tine, sper că nu e vreo prietenă de-a Iuliei prin tren să-i spună, că o și omor, mă simt de parcă aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Fanny scutură din cap. Îmi pare rău. De afară se auzi din nou soneria. — Trebuie să plec, zise Fanny. Eleanor dădu să-i taie calea când față o lua spre vestibul. Fanny se opri în poziție de drepți, cu geantă lipită de coapsă. — Uite cum stă treaba, spuse Eleanor. Cred c-am vrut să știți adevărul, dar asta nu-nseamnă că țin morțiș să-l și publicați. — Morțiș? o îngâna Fanny pe un ton sarcastic. Va rog frumos. — Știți care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
învățat”, zice proverbul. Citind, mintea noastră va deveni un laborator de idei și noi, buturugi mici, vom răsturna care mari. Citește o carte și apoi îți va fi greu să te dezlipești de citit, pentru că tainele lui te atrag, parcă lipindu-te de carte pe veșnicie. Cărțile bibliotecii formează o cărare sigură care duce spre eternitate. Jeorge Luis Borges și-a imaginat întotdeauna Paradisul sub forma unei biblioteci, mărturisind: ,,Alte persoane consideră că ar fi un palat, alții o grădină; eu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Huși, cod 6575 Județul Vaslui h) Înainte de a fi introdusă în plic, scrisoarea trebuie recitită obligatoriu pentru a corecta eventuale greșeli, apoi ea va fi introdusă în plic cu formula de adresare îndoită către interior, urmând ca plicul să fie lipit și introdus apoi în cutia poștală. i) Pentru a avea deplina convingere că elevii au înțeles cum se întocmește o scrisoare, învățătorul poate stabili ca sarcină pentru întregul colectivul de elevi, alcătuirea unei scrisori pe care s-o trimită părinților
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
casei bunicilor mei, casa lor mică și primitoare de la țară, cerul în serile liniștite de vară, în licăriri de amurg violet. Cerul acesta cuprins de fiorul amurgului te învăluie încet, revărsând unde de răcorire și dulci adieri înmiresmate. Cu fruntea lipită de geam, privesc în zare și, uitând de locul unde mă aflu, uitând cine sunt, mă las purtată de aripa visului. Tare aș vrea să știu ce se petrece acolo, sus, în împărăția nemărginită a cerului, în acele profunzimi misterioase
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]