1,837 matches
-
lui Aurel Mihale, un obișnuit al exercițiilor de ideologie literaturizată, care a încercat să imprime dezbaterii direcția necesară, acuzând o prezumtivă "rămânere în urmă" a literaturii față de evoluția generală a țării 59. Pentru Mihale, omul socialist fusese deja creat, dar literații întârziau în a-i da binemeritata hrană spirituală. Plecând de la exemplu personal, acesta a acuzat blocajul cenzurii și indiferența breslei față de literatura angajată, propunând întocmirea neîntârziată a unui plan de perspectivă al literaturii, axat pe obiectivele dictate de partid 60
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
să acorde încredere talentaților slujitori ai condeiului enumerați mai sus. În aceeași ambianță destinsă, s-a trecut la discutarea proiectului de raport al Comitetului, care avea să fie prezentat de Zaharia Stancu, președintele Uniunii Scriitorilor, la proiectata adunare generală a literaților din 14-16 noiembrie 1968. Textul raportului a fost amendat de către Eugen Jebeleanu, care, siderat de exprimarea defectuoasă, a ținut să afirme că "este un limbaj de Ploiești și de Mizil de pe vremea lui Caragiale"26. Reflectând asupra textului, temperamentalul Eugen
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
dintre actorii principali, PCR și PCUS, adoptă, pentru desfășurarea polemicilor ideologice, tactici menite să evite împingerea lor în primul plan al relațiilor bilaterale. Astfel, în vreme ce Nicolae Ceaușescu preferă să inițieze sugestiile polemice prin aluzii critice exploatate ulterior de istoricii și literații agreați de aparatul propagandistic al PCR, monitorizarea acestora și reacțiile critice sunt lăsate de PCUS în seama autorităților și a intelectualilor de partid din RSS Moldovenească 7. Acest scenariu este regăsibil pe tot parcursul deceniul al optulea, în majoritatea situațiilor
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
una ambiguă. Scriitorul a fost văzut în mediul literar fie ca un personaj oportunist, care și-a exploatat proximitatea instituțională cu puterea politică pentru a obține avantaje materiale superioare celor dobândite de alți colegi de breaslă 23, fie ca un literat talentat și integru, care a rezistat la politizarea profesiei de scriitor, utilizându-și funcțiile administrative de director de editură și vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor pentru a minimaliza efectele intruziunii politicului în activitatea literară 24. Biografia și luările publice de poziție
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
neîncrederii sale în capacitatea unui om de litere de a-și reface cariera într-o realitate socială diferită de cea cunoscută prin naștere și educație, Preda rămâne un scriitor convins de rolul mesianic al profesiei sale și de nevoia implicării literatului în viața cetății. În jurnalul personal și în discuțiile cu confrații, amintește despre "responsabilitatea și importanța socială a scriitorului" și despre faptul că, în afara asumării unei forme de mesianism social, opera literară, ca și viața însăși a unui scriitor rămân
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
restul de cititori în limba engleză, ceea ce însumează un sfert din omenire; de o pătrime de miliard de ruși are grijă Ilia Ehrenburg. Proporție dreaptă între număr de populație și talent, între nemărginiri geografice și putere de creație. Deprimant pentru literatul de țară mică. Rapsod al patimilor mărunte, înghesuit în cadre strâmte, asistă cu amărăciune cum, peste capul lui, se încrucișează mărețele reflectoare cu care continentele își semnalează geniul"". Ultimele remarce ale comentariului sunt respinse de către autorul recenziei din Scînteia, care
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
miraj sau o veritabilă strategie de justificare a lipsei de opoziție în comunism, din moment ce ea nu a mai ajuns în rafturile bibliotecilor noastre nici până astăzi. Dar să revenim la resorturi. Ce i-a determinat pe intelectualii români, fie aceștia literați, filosofi, sociologi, medici etc să se predea pe altarul puterii totalitare? Cred că un bun punct de start pentru a încerca un răspuns la această întrebare este să invocăm câteva dintre modalitățile în care, din perspectivă generală, intelectualii se raportează
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
exaltate de unii autori tardivi, reflectă gnosa mitologiz, antă și sincretismul greco-oriental. Dar mai ales această concepție a Misterelor și a orfismului a influențat hermetismul medieval, Renașterea italiană, tradițiile "ocultiste" ale secolului al XVHI-lea și romantismul; Misterele și Orfeul literaților, misticilor și teologilor alexandrini au inspirat fără încetare poezia europeană modernă, de la Rilke până la T. S. Eliot și la Pierre Emmanuel. Se poate discuta asupra validității criteriului ales pentru a circumscrie marile contribuții în istoria ideilor religioase. Totuși, dezvoltarea a
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Ș. Făgețel, în „Ramuri” și G. Topîrceanu, în „Viața Romînească”. A patra - atracția masivă față de divertisment, îndeosebi față de „reviste”. Prima revistă la noi - s-a spus - pare să fi fost „Cer cuvîntul!”, scrisă de Petre Grădișteanu, Ciru Oeconomu, Mihail Zamfirescu, literați strînși din jurul „Contemporanului”. Acesteia i s-a răspuns - susținea autorul din care mi-am scos informația - cu „Ai cuvîntul!” de Pantazi Ghica.2) Caragiale a compus și el una, „O sută de ani”, jucată pe scena Teatrului Național București. Proliferarea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de a amesteca spunerile lor cu ale sale: ,, Interviul (cuvînt incomplet asimilat atunci, scris încă interview -n. m.), întrucît întreține relațiile dintre scriitor și masa publicului cititor, e necesar. E forma literară mai agreabilă pentru a pune în circulție numele literatului intervievat și pentru a satura foamea de noutăți a lectorilor, dornici să știe gîndurile și proiectele autorului favorit. Atît numai că informația trebuie făcută sobru și conștiincios, fără pretenția reporterului de a colabora cu opinii personale. Reflecțiile acestea ni le
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
s-a aplicat în general, și mai ales „prin saloane”. „Copiii naturali” sînt ținuți mai la distanță: privați, nu privilegiați. Un protest care lui Bacovia i se va fi părut că e scris și în numele său: „Este o rușine ca literații noștri fruntași să fie lipsiți de traiul zilnic sau să se osîndească la funcționarism. în Franța și în Germania, în Englitera, în Italia chiar, literatura hrănește pe literat”. (Alexandru Macedonski, „Reaparițiunea «Literatorului»”. Apud: Presa literară romînească, 2, p. 251) în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fi părut că e scris și în numele său: „Este o rușine ca literații noștri fruntași să fie lipsiți de traiul zilnic sau să se osîndească la funcționarism. în Franța și în Germania, în Englitera, în Italia chiar, literatura hrănește pe literat”. (Alexandru Macedonski, „Reaparițiunea «Literatorului»”. Apud: Presa literară romînească, 2, p. 251) în momentul respectiv, Bacovia era copist în Direcțiunea învățămîntului Secundar și Superior. Strategia lui Bacovia a fost strategia așteptării. în aceasta i-a întrecut pe toți. Etica lui Bacovia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
acestei tinere fete eroice, emanație misterioasă a secolelor de cavalerism”. Apoi adaugă propriul său comentariu: „Dar... noi n am știut și nu știm ce înseamnă cavalerismul în artă, nici pentru contemporani nici pentru posteritate. Uitarea și indiferența pentru marii noștri literați le-am dăruit de mult și Iuliei Hasdeu./ Am încercat (prin acest articol - n. m.) să zguduim puțin uitarea. Poate vor veni vremuri pentru care asemenea genii să nu mai fie prilejuri de uimire...” („Iulia Hasdeu”, în „Presa”, 2, nr.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nu este în nici un caz rațională și ordonată - fără să aibă vreo importanță cât de rigide vor fi convențiile, fie ele sociale, științifice, intelectuale, religioase ori estetice (romanța istorică este un exemplu al ultimei categorii), sau oricare combinație a lor. Literații naturaliști descoperă în calitatea aleatorie a lumii fenomenologice tema capriciului subiectului. Hamlin Garland, spre exemplu, încearcă să-și teoretizeze în Crumbling Idols propria literatură și să impună o balanță între cunoașterea existenței lumii înconjurătoare nemijlocite și contingente, pe de o
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
culturale și crizele din acea perioadă, în plină creștere a importanței jurnalismului obiectivist și de senzație, rezultatul nu putea fi decât o criză epistemologică. Acestei crize răspund jurnaliștii literari narativi, de genul celor întrupați de Crane. Într-adevăr, ei și literații epocii așa cum erau Howells și Dreiser descoperă în mod critic înstrăinarea tot mai mare dintre subiect și obiect în practica jurnalistică de zi cu zi. Spre exemplu, jurnalistul Jacob Riis își exprima antipatia față de conceptul transcripției obiectivate (aici spre exemplu
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
literar narativ, a făcut de asemenea referire la o literatură superioară, când a afirmat că "ar trebui să citim cea mai bună literatură" (Walden 86). Cu altă ocazie, îi atacă pe colegii săi de la Concord, deoarece nu erau suficient de literați: "Chiar și bărbații bine-educați și bine-crescuți de aici și din alte părți au foarte puține cunoștințe sau chiar deloc despre clasicii englezi" (87). Thoreau compară literatura engleză cu cea clasică sau cu așa-zisa literatură nemuritoare. În opoziție cu astfel
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de colectare a unui fișier biobibliografic ce tinde la exhaustivitate, cuprinzând informații despre scriitorii și publiciștii din Iași care au activat în perioada postbelică, cu influențe, valori și ecouri inevitabil, diferite, dar care formează, fără nicio îndoială, marea familie a literaților din județul nostru. Este o operă monumentală, fără îndoială perfectibilă și supusă completării, dar care marchează acum, la o a treia ediție, mult augmentată și revizuită, un moment fast pentru breasla scriitorilor ieșeni. Rod al unui efort de un deceniu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
efortul editorilor și un salut pentru un instrument de lucru bine-venit care acoperă un gol și care poate oferi, cu argumente, motive de mândrie că Iașul este, cu adevărat, o capitală literară și culturală de valoare, că oferă, prin contribuția literaților antologați aici cel puțin, motive să fie considerat un centru de iradiere culturală demn de a fi luat în seamă și de respectat în acest colț de Europă. Sunt prezentate aici, relativ sintetic, fișele a 550 de autori, marea majoritate
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ca și în cazul meritoriei reconstrucții simbolice realizate de Varujan Vosganian, Cartea șoaptelor, lipsit de un editor tăios, hotărât cu vedetele mediatice, care să scoată balastul ce împovărează inutil manuscrise altfel interesante. Ei bine, oricâtă stupoare aș provoca în rândul literaților cu prejudecăți puritane, cu eticisme de paradă, romanul Pompe funebre scris de domnul Iacoban este o reușită cu atât mai provocatoare, cu cât ea aparține unui personaj controversat, invidiat, urât și hulit de lumea literară județeană pentru pricini mai curând
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
știe mai multe limbi, să cânte la un instrument muzical, să scrie poezii etc. Michel de Montaigne (1533-1592) a fost un scriitor francez; el Împlinea idealurile Renașterii și umanismului prin viața sa de moșier, primar, consilier politic, birocrat, umanist Învățat, literat educat, catolic evlavios etc. În spirit umanist, a căutat rădăcinile Antichității, Încrezându-se În valoarea și calitățile intrinseci ale omului și În gândirea rațională. Renașterea a cunoscut „oameni ai Renașterii”, dar nici unul nu se compara cu Leonardo da Vinci (1452-1519
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
păzea tablourile lui N. Grigorescu, instalat mai apoi într-o casă modestă în care avea să-și primească nu numai admiratorii, dar mai cu seamă pe începătorii în ale literaturii. Ce a însemnat Bârladul, Academia bârlădeană și Al. Vlahuță pentru literați avea să o spună Vasile Voiculescu în Lamura nr. 4 din ianuarie 1921, când lucrurile se liniștiseră: „Academia nu era numai o perindare rece și ceremonioasă de curioși, ca o defilare în fața unui chip de idol (Vlahuță n.n.), ci o
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
la fizic, ci la moral. Bolnavi de vanitate, de răutate, suferinzi de lăcomie, cu viții și tare, se perindă în dosul și câteodată se strecoară chiar în fața microfonului. Am o vastă clinică de psihiatrie, devin psihiatru, deliruri de conferențiar și literat, manii de persecuție radiofonică, de invidii, de pizmă și ură, fobii radiofonice, paralizii ale bunului simț, epilepsii de vanitate, demențe, perversiuni, sufletele viu smintite, strâmbe, atrase ca un far sonor de astă dată. În 1943 i-a apărut Demiurgul la
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
undeva Valeriu Râpeanu, alt mare prieten al lui Voiculescu dar și al cititorilor României - romancierul Ionel Teodoreanu. A fost înhumat la Cimitirul Bellu. De la Iași, orașul Teodorenilor și al nostru, nu a participat la înmormântare, decât, foarte discret, profesorul și literatul - poet Nicolae Țațomir. Sultana Voicu, mama scriitorului Pensionat de la 11 decembrie 1943, demisionat - vorba vine - la 4 decembrie 1945, rămas fără parte din prietenii apropiați, Pillat și Ionel Teodoreanu, pierderea celei mai apropiate de sufletul său, soția, la 22 noiembrie
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
Antim” din București. Aici, la mănăstire, s-a întâlnit el cu frații săi întru credință și aspirații, pentru inițierea în tainele misticii și aprofundarea cunoașterii Rugăciunii lui Iisus. Ce înseamnă aceasta o spun specialiștii în problemă, dar o știu și literații, noi consemnăm doar numele unora dintre cei care au ajutat acțiunea și scopurile propuse de inițiați: Generalii Gheorghe Stratilescu, Gheorghe Iorgulescu, Ioan Tone, Traian Tetrat, profesorul universitar Alexandru Mironescu, scriitorul Sandu Tudor și protosingherul Sofian Boghiu, ultimii trei, peste 15
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
acestora din urmă și al afirmării unei identități proprii, autonome. În loc de a rămâne în posturi defensive, argumentând că și ei contribuie la bunul mers al "academiei" americane, acești profesori-eroi găsesc în "diferența" pe care o reprezintă față de "norma" definită de literați un prilej de a își afirma, mai degrabă decât de a își nega, identitatea academică, celebrând-o, în loc să participe la procesul de marginalizare a sa. Iată că "eroismul" în cultura academică americană, pe porțiunea sa legată de edificarea domeniului Științelor
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]