1,747 matches
-
o serie întreagă de suspiciuni despre Olga Prezan, cum că ar fi fost amanta principelui Ferdinand, dar și a lui Nicolae Filipescu, sau a locotenentului Ion Antonescu, aghiotantul lui Prezan și foarte mult apreciat de acesta. La 28 mai 1897 locotenent-colonelul Prezan, adjutant al principelui moștenitor Ferdinand, a cumpărat de la avocatul ieșean Constantin Livaditi conacul și moșia Schinetea, la prețul de 335.500 lei. Cu o întindere de 1.065 ha și 3.522 mp și compusă din două trupuri, Schinetea
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
Război, șef al serviciului geniu al Corpului 2 Armată, dislocat în garnizoana București și comandant al Cetății București. La 10 mai 1895, după un stagiu în grad de numai trei ani, maiorul Prezan a fost avansat „la alegere” la gradul locotenent-colonel. La 16 noiembrie 1896, a fost numit în Statul Major Regal, ca adjutant pe lângă principele moștenitor Ferdinand, funcție pe care a ocupat-o aproape 5 ani, până în 1901. Până în noiembrie 1898, când a fost numit într-o poziție similară și
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
Popescu... vezi Aristița Disescu... etc. etc. , de data aceasta pusese piciorul în prag! Să nu îl prindă pe Ferdinand în pat cu madam Prezan!..."”. Aceasta se datora unei presupuse relații amoroase dintre soția de 20 de ani a aghiotantului regal, locotenent-colonelul Constantin Prezan cu principele moștenitor Ferdinand. O altă controversă s-a referit la relația începută în 1914, dintre Olga Prezan, în vârstă de 38 de ani și tânărul căpitan Ion Antonescu, subordonatul comandantului Corpului 4 Armată cu reședința la Iași
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
Prezan și Antonescu"”. Pe de altă parte, în cartea sa "Marșul orb", Ion V. Strătescu relatează, într-un mod pudic, „"scene referitoare la legăturile sexuale ale tinerei doamne Olga Prezan, soția generalului cu același nume, cu însăși mâna lui dreaptă, locotenent-colonelul Ion Antonescu"”. Legătura este confirmată și de istoricul Teșu Solomovici, care susține însă că aceasta nu l-a favorizat pe Antonescu în carieră. "- A existat o legătură amoroasă între Ion Antonescu și Olga, frumoasa soție a generalului Constantin Prezan, comandantul
Constantin Prezan () [Corola-website/Science/299807_a_301136]
-
Părinți. Deoarece oamenii mai educați ai orașului Semipalatinsk se bucurau de orice contact cu un intelectual în acea parte izolată a lumii, Dostoievski le câștigă ușor atenția. Devine profesor particular pentru câțiva copii de familie bună și se împrietenește cu locotenent-colonelul Belihov, comandantul batalionului său, care îl invită adesea pentru a-l auzi cum citește ziare și reviste. De asemenea îl întâlnește pe tânărul baron de origine germano-baltică Aleksandr Wrangel, care, din spirit de aventură, a aplicat pentru un post de
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
1919. Mannerheim a slujit în Garda de Cavaleri până în 1904. Mannerheim a devenit un expert în cai, cumpărând cai pentru armată. În octombrie 1904 a fost trasferat la regimentul 52 "Nejin" de dragoni în Manciuria unde a fost avansat ca locotenent-colonel. Mannerheim a luptat în războiul ruso-japonez și a fost avansat la gradul de colonel pentru curajul în bătălia de la Mukden. La întorcerea din război, Mannerheim a petrecut un timp în Finlanda și Suedia 1905-1906. Ca reprezentant al ramurii de baron
Carl Gustaf Emil Mannerheim () [Corola-website/Science/297806_a_299135]
-
să-și dea demisia după dezastruoasa Campanie Gallipoli. A sperat că va fi numit comandant de brigadă, dar în schimb a fost pus la comanda unui batalion. După ce a fost maior în Al Doilea batalion, Grenadier Guards, a fost numit Locotenent-Colonel, comandând cel de-al șaselea batalion, Royal Scots Fusiliers (parte a Diviziei a noua Scoțiene), pe 1 ianuaie 1916. Scrisorile trimisei soției arată că lua parte la acestea pentru a-și reabilita reputația, deși risca să fie omorât. În rolul
Winston Churchill () [Corola-website/Science/297866_a_299195]
-
a dat demisia din guvern, simțind că nu se apelează la el și, deși a rămas membru al parlamentului, a luptat pentru câteva lui pe Frontul de Vest la comanda Batalionului al șaselea al Royal Scots Fusiliers, cu gradul de locotenent-colonel. Sub comanda sa au fost făcute 36 de incursiuni în teritorii disputate, iar partea sa de front de la Ploegsteert a devenit una din cele mai active. În martie 1916, Churchill s-a întors în Anglia, dorind să vorbească din nou
Winston Churchill () [Corola-website/Science/297866_a_299195]
-
conexe, conduse de câte un guvernator. În guvernământul Bucovinei au intrat cele 5 județe din Bucovina (Câmpulung, Suceava, Rădăuți, Storojineț și Cernăuți), județul Hotin din nordul Basarabiei, iar din octombrie 1941 și judetul Dorohoi. Guvernamântul Bucovinei a avut trei guvernatori: locotenent-colonelul Alexandru Rioșanu, mort în urma unei operații nereușite la 30 august 1941, generalul Corneliu Calotescu, unul dintre responsabilii deportărilor din 1941 și 1942, și generalul C.I. Dragalina, care a devenit guvernator în 1943. Basarabia a fost pusă sub administrația generalului Constantin
Editura Bucovina () [Corola-website/Science/296544_a_297873]
-
1977, obținând locuri în Adunarea Națională Constituanta. O nouă constituție a fost aprobată în 1978, transformând Spania într-o monarhie constituțională. Fostul Partid de stat, Movimiento Național, a fost dizolvat în 1977, punând capăt sistemului fascist. La 23 februarie 1981, locotenent-colonelul Antonio Tejero, a luat cu asalt clădirea Parlamentului cu sprijinul Gârdei Civile, o organizație paramilitară, sechestrând parlamentarii. Tentativă de lovitură de stat a fost blocată abia după declarația publică fermă a regelui, prin care și-a exprimat credință în democrație
Istoria Spaniei () [Corola-website/Science/298458_a_299787]
-
digitalicelor, antihipertensivelor sau antianginoaselor. Profesorul Enescu a efectuat serviciul militar în 1912 la Regimentul 4 Roșiori. A participat ca medic militar la campaniile din al Doilea Război Balcanic (1913) și Primul Război Mondial (1916-1918). A fost avansat până la gradul de locotenent-colonel de rezervă și a fost decorat cu următoarele ordine și medalii române: În anul 1966 Academia Română a publicat un volum omagial la împlinirea vârstei de 80 de ani ca semn de apreciere a întregii activități desfășurate de academicianul Ion Enescu
Ion Enescu (medic) () [Corola-website/Science/307171_a_308500]
-
n. 1829 — d. 1914) a fost un colonel român, care a deținut funcția de primar al municipiului Iași în perioada 7 iunie 1891 - 30 mai 1892. A fost ofițer de ordonanță a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, avansând până la gradul de locotenent-colonel. A devenit ulterior un om politic influent în orașul Iași. El a încurajat arta, fiind posesorul unei mari galerii de artă, cu portretele tuturor oamenilor însemnați ai țării, galerie pe care a dăruit-o Universității "Al. I. Cuza" din Iași
Constantin Langa () [Corola-website/Science/307261_a_308590]
-
1932), ofițer (1932-1935) și șef al Biroului 2 (informații și contrainformații) din cadrul Secției II (1 aprilie 1935 - noiembrie 1937), apoi șef al Biroului 1 (recrutare, organizare, mobilizare) (noiembrie 1937 - noiembrie 1939). A fost înaintat în octombrie 1937 la gradul de locotenent-colonel. În noiembrie 1939 revine din nou în funcții de comandă. La 1 mai 1941 devine ofițer în cadrul Serviciului Special de Informații, fiind înaintat la 10 mai 1941 la gradul de colonel. În cadrul SSI, a îndeplinit funcțiile de șef al Secției
Ioan Lissievici () [Corola-website/Science/308086_a_309415]
-
apoi ca șef de stat major la Comandamentul Teritorial Basarabia. În cadrul Marelui Stat Major, în baza Referatului nr. 224 din 28 martie 1920, în cadrul Diviziei a II-a, la 1 aprilie 1920, se înființează Secția VI Istoric, cu două birouri, locotenent-colonelul pe atunci, Constantin Petrovicescu, fiind încadrat ca șef de birou, având misiunea de a rezuma în documente, operațiile militare ale Armatei Române în Primul Război Mondial. A fost comisar regal pe lângă Corpul de armată de la Chișinău până în anul 1933, când
Constantin Petrovicescu () [Corola-website/Science/307483_a_308812]
-
ziua de 11 iulie 1917, a cucerit pozițiile întărite ale acestuia și apoi satele Topești și Bârsești, de pe valea râului Putna"" . După război, în anul 1918, este numit comandant al Regimentului 9 Vânători. A fost înaintat apoi la gradele de locotenent-colonel (1921) și, în fine, colonel (1 octombrie 1926). Din inițiativa sa s-a construit Monumentului luptătorilor din Regimentul 9 Vânători, existent și astăzi la intersecția Splaiul Independenței - Șoseaua Cotroceni (la Podul Cotroceni, în zona străzii Ernest Djuvara, de lângă Grădina Botanică
Gabriel Marinescu () [Corola-website/Science/307489_a_308818]
-
șef de birou în Corpul 2 Armată (1939), Divizia 12 Infanterie (1940), șef de birou în Direcția Personal al Ministerului Apărării (martie 1940 - aprilie 1942), fiind apoi numit ca locțiitor al comandantului Regimentului 27 de infanterie Dorobanți. În noiembrie 1942, locotenent-colonelul Iacob Teclu a fost luat prizonier de război de către sovietici. Împreună cu un grup de ofițeri superiori români (între care locotenent coloneii - ulterior generalii - Nicolae Cambrea și Floca Arhip) și cu sprijinul activ al comuniștilor români refugiați în U.R.S.S
Iacob Teclu () [Corola-website/Science/307500_a_308829]
-
localitatea natală, în anul 1904. După absolvirea liceului a frecventat cursurile Școlii Militare Ofițeri Artilerie, Geniu și Marină din București (1904-1907), iar apoi a Școlii Superioare de Război din București (1918-1920). În anul 1924 a absolvit cursul de perfecționare a locotenent-coloneilor, în România și în Franța. Și-a început cariera militară cu gradul de sublocotenent de geniu, în anul 1907. A fost avansat, în 1909, la gradul de locotenent, apoi căpitan (1915), maior (1917), locotenent-colonel (1922), colonel (la excepțional, în 1925
Grigore Georgescu () [Corola-website/Science/307485_a_308814]
-
a absolvit cursul de perfecționare a locotenent-coloneilor, în România și în Franța. Și-a început cariera militară cu gradul de sublocotenent de geniu, în anul 1907. A fost avansat, în 1909, la gradul de locotenent, apoi căpitan (1915), maior (1917), locotenent-colonel (1922), colonel (la excepțional, în 1925), general de brigadă (1935), general de divizie (1938). După cel de al doilea război balcanic (1913) Grigore Georgescu a fost promovat la Marele Stat Major, aducându-și aportul la conceperea acțiunilor de luptă la
Grigore Georgescu () [Corola-website/Science/307485_a_308814]
-
Iancu Flondor, președintele guvernului Bucovinei. Transferat la București, în toamna anului 1919, este numit cadru didactic și comandant, iar din anul 1921 la Școala de Aplicație a Geniului. În nota de serviciu din anul 1924, comandantul Trupelor de Geniu consemna: „locotenent-colonelul Grigore Georgescu, a pregătit temeinic elevii Școlii Militare de Artilerie și Geniu și studenții Facultății de Arhitectură”. Din 1925 Grigore Georgescu a îndeplinit funcția de Șef de Stat Major la Inspectoratul Tehnic al Geniului. În 1936 este numit la comanda
Grigore Georgescu () [Corola-website/Science/307485_a_308814]
-
tunuri de câmp. Și-a terminat educația militară la Școala Superioară de Război în Paris (1919-1921) facut maior (1920). Apoi a preluat diferite funcții de comandă în regimente de artilerie de stat major și avansat în 1929 la gradul de locotenent-colonel, iar în 1935, numit colonel, comandant unui regiment. Deja înaintea intrării României în al Doilea Război Modial a fost numit în 1941 general de brigadă și comandantul brigăzii a III-a mixte, iar un an mai târziu, în 1942, comandantul
Ioan Arbore () [Corola-website/Science/307486_a_308815]
-
fiind unul dintre cei 18 militari români care au primit acest înalt ordin german. De asemenea, a fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a (prin Decretul regal nr. DR905/31 martie 1943) și avansat la gradul de locotenent-colonel. A fost mutat apoi la Regimentul Motorizat 3 Vânători de Munte din cadrul Diviziei 1 Blindate. În cursul ofensivei sovietice din perioada 20-23 august 1944, el a comandat un detașament din cadrul aceluiași regiment care s-a luptat cu forțele Armatei Roșii
Gheorghe Răscănescu () [Corola-website/Science/307574_a_308903]
-
ofensivei sovietice din perioada 20-23 august 1944, el a comandat un detașament din cadrul aceluiași regiment care s-a luptat cu forțele Armatei Roșii pe linia Pașcani-Roman, pentru a apăra calea ferată ce lega cele două orașe. Pe 23 August 1944, locotenent-colonelul Gheorghe Răscănescu a executat ordinul Regelui, formând din voluntari Detașamentul Motomecanizat român care a tăiat drum prin pădure, trecând cu tancurile Carpații și căzând în spatele liniilor de apărare germane, împiedicând astfel consolidarea trupelor germane pe Carpați, fapt pentru care a
Gheorghe Răscănescu () [Corola-website/Science/307574_a_308903]
-
fost propus pentru cea mai mare decorație sovietică. Condamnat la 10 ani inchisoare pentru "uneltire contra ordinei sociale", a fost eliberat de la Gherla pe 15 noiembrie 1960. A decedat în 1967. După arestarea mareșalului Ion Antonescu la 23 august 1944, locotenent-colonelul Gheorghe Răscănescu și alți câțiva comandanți militari români au încercat să opună rezistență noului guvern condus de către generalul Constantin Sănătescu, dar nu au fost urmați de nimeni.
Gheorghe Răscănescu () [Corola-website/Science/307574_a_308903]
-
Diploma de Excelență”" pentru ”valoroasa contribuție la dezvoltarea istoriografiei naționale” Premiat de revista “Gândirea Militară Românească” - revistă de teorie și știință militară, editată de către Statul Major General al Armatei României -pentru “contribuția de excepție la îmbogățirea patrimoniului științei militare”. "Premiul „Locotenent-colonel "Mircea Tomescu“", "în domeniul Istorie militară," i-a fost acordat pentru lucrarea “Corsarii uitați ai adâncurilor. Delfinul, Rechinul, Marsuinul”, Editura Militară, 2014. Premiat cu "”Diploma de Excelență” pentru cartea de presă" de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR) pentru volumul
Florian Bichir () [Corola-website/Science/307611_a_308940]
-
literar-muzicale în sala de festivități a ministerului, cu o tot mai vie deschidere spre publicul larg. A devenit directorul ansamblului „Ciocârlia”, cu care a întreprins multe turnee în țară și peste hotare. În 1991 i-a fost conferit gradul de locotenent-colonel onorific, ca recunoaștere a meritelor sale artistice. În anii 1994-1997, s-a implicat, în calitate de colonel, tot mai mult în viața artistică a celor ce-și desfășoară activitatea în armata și poliția română, precum și în armată în calitate de colaborator cu alte atribuții
Gheorghe Turda () [Corola-website/Science/307617_a_308946]