50,381 matches
-
ar fi întreținut focul poveștilor locului, misterul, ar fi fost cu atît mai inspirat. Fără să țină timpul pe loc, cu orice preț. Apropo. Nici vapoare nu mai sînt la Brăila. Cît despre port, nici nu poate fi vorba! Ceaușescu locuiește într-un garaj Comuna Malovăț. Zilele noastre, anul 2001. O știu, e în drum spre Turnu-Severin. Echipa televiziunii - România 1 - mai curînd a emisiunii Cu ochii'n patru ajunge și acolo. Nu degeaba, evident. Un localnic are o mare dragoste
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15786_a_17111]
-
să distingem vuietele îndepărtate, cântecele, rafalele tânguitoare ale vânturilor din Tunis. Bărbatu-său era un om prea tânăr pentru ea, care lucra în timpul verii pe la hotelurile turistice, în celălalt capăt al insulei, și se întorcea acasă numai ca să doarmă. Oreste locuia cu părinții puțin mai departe, și apărea totdeauna seara cu peștii înșirați pe funii și coșuri de languste prinse de curând, pe care le agăța în bucătărie, pentru ca bărbatul Fulviei Flaminea să le vândă a doua zi la hotel. Apoi
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
în judecată statul pentru a-și revendica bunurile confiscate în 22 decembrie 1989. În proces a intervenit însă Muzeul Național de Artă care cere ca Valentin Ceaușescu să facă dovada că bunurile solicitate i-au aparținut. Asta deoarece Valentin Ceaușescu locuia la data aceea într-un imobil al protocolului de stat. Cu alte cuvinte Valentin Ceaușescu trebuie să probeze că obiectele pe care le revendică, "tablouri, porțelanuri și alte lucruri mărunte" au fost cumpărate de el și nu făceau parte din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15776_a_17101]
-
e evocată vizita la Veneția, apoi la Paris, a lui Harry Brauner, venit la Bienala de la Veneția în 1966, la doi ani după eliberarea sa din închisoare (12 ani) în calitate de coparticipant (împreună cu soția sa Lena Constante) în lotul procesului Pătrășcanu. Locuiau, tustrei, în aceeași pensiune. Harry Brauner �ne îmbrățișa, lăcrima, rîdea, ne mulțumea. Se difuzase la "Europa liberă" o cronică a mea despre Victor Brauner și făcuse asupra "autorităților" de la București o atare impresie încît - zicea el - îi dăduseră viză fratelui
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
așa cum obișnuiesc ei să se definească) nu o filmează pe Rosetta, ci - cu camera pe umăr - ei îi vânează fiecare mișcare, cel mai mic gest, expresia pe cale de a se naște pe chip. Această fată, abia ieșită din adolescență, ce locuiește împreună cu o mamă alcolică, într-o rulotă de la periferia unui oraș belgian, știe, deja, că a avea o slujbă înseamnă a câștiga un război cu lumea înconjurătoare. Cu îndârjire, apelând la toate armele - inclusiv delațiunea - ea trebuie să câștige zilnic
Made in Europa by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16149_a_17474]
-
a învățat că oamenii nu aduc decît dezamăgiri și dezordine. Tot ce e dispus să accepte în viața lui trebuie să fie controlabil, să nu se abată cu nici un preț de la prestabilitul tipar. De cînd s-a mutat la Paris, locuiește în aceeași cameră închiriată, care �era și rămăsese insula sigură a lui Jonathan într-o lume nesigură, reprezenta reazemul său stabil, locul său de refugiu, iubita lui, da, iubita lui, căci seara, cînd Jonathan se întorcea acasă, ea, cămăruța lui
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
poți pune piciorul într-un oraș fără să-i cunoști punctele cardinale, fără să ai o imagine mentală cât de cât clară despre planul orașului... Scopul meu, cea mai mare satisfacție a mea este de a avea impresia că am locuit dintotdeauna la cincizeci de metri de locul în care mă aflu. Sunt foarte mulțumit când mă găsesc în situația de a fi oprit de cineva care s-a rătăcit într-un oraș, ca să mă întrebe care e drumul cel bun
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
dîndu-le un sfert din cît se înțeleseseră. Dar, între timp, dau de un alt escroc, care îi cheamă la Cairo, unde le promite un mare antreprenoriat de zugrav. Adrian vizitează, nesățios, capitala Egiptului, capătă de lucru la un ceh care locuise multă vreme în România. Musa i se alătură, pentru un preț care nu ajungea nici pentru mîncare la restaurantul lui Goldenberg, originar, firește, din România. Musa nu izbutește să facă nimic pentru Sara și, plin de datorii, nu se putea
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
reciproc. Desigur, muncesc din greu, iar Klein îi escrochează. Dar Adrian visează a coborî pe malul mării, de unde să privească Mediterana, muncind puțin, cît îi trebuie să supraviețuiască. Iluzii. Visări treze ale unui vagabond incurabil. Ancorează într-un sat libanez locuit de mici rentieri arabi. Le zugrăvesc, unora dintre aceștia, casele, totul sub supravegherea hapsînă a lui Klein, urît de moarte de Musa. Finalmente, se ceartă, evident pentru a-și primi banii, cu Klein. Adrian cugeta trez, gîndindu-se cum să evadeze
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
Turcia ieșise înfrîntă și împuținată teritorial după războaiele balcanice (cel din 1877 și 1913) rămînînd cu un mic teritoriu în partea ei europeană. După războiul din 1877 Turcia fusese nevoită să cedeze Rusiei un teritoriu între Marea Caspică și Marea Neagră locuit mai ales de armeni. Iar în 1912 imperiul habsburgic anexase două provincii sîrbești (Bosnia și Herțegovina). Italia, la rîndul ei, anexase Tripolitania. Tentativa Comitetului "Uniune și Progres" al junilor turci de a instaura, în Turcia, o democrație eșuase lamentabil. În
Genocidul armenilor din 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16211_a_17536]
-
soi de folclor. E ca într-un vis urît, apar ziare care "observă" ce se scrie în alte ziare. Mai rămîne să mă apuc și eu să fac cronica cronicilor de teatru. De o bună bucată de vreme, în tine locuiesc două persoane: regizorul și directorul Teatrului "Odeon". Creatorul și managerul. Înainte, propunerile unui regizor se înscriau în strategia, pe termen lung sau scurt, a teatrului. Astăzi, regizorul are o libertate mare, el vine și propune ceva și teatrul acceptă. Vorbim
Alexandru Dabija: "Pentru mine, Cehov este un însoțitor" by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16213_a_17538]
-
copilăria, pe atât de amară-amărâtă și dramatică mi-a fost adolescența. Pe la 11 ani, mă urâțisem. Ne mutaserăm (de la Brașov) la București, oraș lipsit de reliefuri și de feerie (cu excepția fântânii arteziene, cu lumini colorate, din Cișmigiu). Tata era șomer. Locuiam în pensiuni din ce în ce mai sordide, dormind toți trei în- tr-un pat. Școala nu-mi plăcea. Fascismul era în plin elan, inclusiv legile antirasiale. A izbucnit războiul. La 16 ani m-am încadrat în organizația ilegală a Tineretului Comunist, visând să mântui
Nina Cassian - "Simțeam nevoia unei evadări într-o zonă în care se mai putea strecura feeria" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16234_a_17559]
-
ci un comentariu jurnalistic la limita dintre reportaj și editorial, cei doi redutabili scriitori de mai sus par cît se poate de îngăduitori față de cum stau lucrurile în România de astăzi. Kaplan a vizitat România în anii '80, pe cînd locuia în Grecia scriind reportaje pentru diverse mari publicații de peste Ocean. Revenind în primăvara lui 1990, chiar în zilele cînd la noi erau alegeri, ziaristul a descoperit degringolada pe care noi ne-o amintim prea bine. Dar ceea e poate mai
Dincolo de rău by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16287_a_17612]
-
Eladi trăiesc cu iluzia evadării, sfîrșind inevitabil prin a fi devorați de propriile obsesii. Adăpost al misterelor, al începuturilor și sfîrșiturilor, vechea reședință a marchizilor de Castelljussà își construiește ea însăși o personalitate întru totul pe măsura celor ce-o locuiesc și cărora nu ajunge să le supraviețuiască: cînd Sofia hotărăște s-o dărîme, ceea ce găsește nu e decît amintirea decăzută a fericirii de altădată, bîntuită de fantomele neamului stins Valldaura. Pe de altă parte, aluzia la romanul Isabelei Allende nu
Mărirea și decăderea casei Valldaura by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16272_a_17597]
-
Praxiteea - era, ca nume, de ajuns ca să justifice un roman. Voyous! cu totul altceva decît hoții, vulgari... Poate derbedei? După atîția ani, acum pot să spun că era vorba de o căsuță, o casă-vagon de pe strada Grigore Alexandrescu în care locuia o pereche distinsă. El, un rus alb nobil, iar ea o doamnă tot aristocrată pe care o chema Vera și prin casa cărora trecuseră toți intelectualii de seamă români dintre cele două războaie mondiale, de la Mircea Eliade pînă la Noica
Vizuina cu hoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16301_a_17626]
-
semnatarii articolelor din Dilema? Alternativele sînt, precum se vede, minate de paradox. Pentru a-l evita, tindem să alegem soluția cea mai la îndemînă, cea a despărțirii taberelor: "denigratorii", damnați să se perpelească veșnic în flăcările iadului, "apărătorii", ce vor locui, iarăși veșnic, în grădinile Edenului. Acum ne putem arăta mulțumiți: eternitatea a fost salvată. Revin asupra unei afirmații scăpate anterior de sub condei. Pomeneam de o "cultură dinamică, debarasată de spaimele identitare". Se pare că tocmai aici se ascunde călcîiul lui
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
s-o picteze, și încă noaptea? Răspunsurile ce pot fi date încep de la cele mai simple, după cum, de pildă, în cele 2 cazuri ale noastre: 1. La Da Vinci, banii negustorului. 2. La Van Gogh, faptul că pe vremea aceea locuia pur și simplu în orășelul Arles. Aceste răspunsuri nu sunt desigur nici pe departe mulțumitoare. Dacă ar fi fost așa, Da Vinci ar fi terminat repede și predat încă și mai și, tabloul clientului, iar Van Goh nu și-ar
Spovedania Și cei 30 de arginți by Nicolae Oprițescu () [Corola-journal/Journalistic/16303_a_17628]
-
Obsesia încăperilor, cu ferestre și uși zidite, fără nici un fel de deschidere, cu pereți care nu pot cuprinde între cadrele lor un spațiu securizant, este asociată cu obsesia interiorității. Trupul devine încăpere, casă, iar propria interioritate este adevăratul spațiu de locuit. Unghia cu care sapă în peretele propriului trup, ca și în peretele casei, nu-l ajută să iasă; poate privi doar prin "geamul eului" rareori, ca să descopere în afară "tone de necunoscut": "tu chiar crezi că n-am fost auziți
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
ca să descopere în afară "tone de necunoscut": "tu chiar crezi că n-am fost auziți în nici o altă încăpere/ în care noi n-am apucat să mai intrăm?/ sau încăperea nu era zidită-n pereți sau încă nimeni n-a locuit-o// (...) sau ușile din față nu erau încă zidite-n pereți și nici o altă/ încăpere nu era zidită dincolo -// atunci ne-am năpustit cu lăcomie înapoi asupra propriului trup/ am coborît și am tras cu furie trapele deasupra...". Poemele următoarelor
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
Alex. Ștefănescu Conul Leonida la New York Dumitru Radu Popa este un imperialist, ca toți americanii. De la New York, unde locuiește de cincisprezece ani, trimite la București (orașul său de origine) cărți balistice intercontinentale, pentru a cuceri publicul românesc. Și loviturile îi reușesc de fiecare dată, provocând panică în rândurile scriitorilor din România. Cea mai recentă carte a sa de un
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
a plăcut, Doamnă? CURTEZANA: Magnific, Înălțimea Ta. Orbitor! MAJESTATEA SA (către FOTOGRAF): Ai înregistrat totul? Totul, totul?... FOTOGRAFUL: Absolut totul, Înălțimea Ta. MAJESTATEA SA: Lumea trebuie să afle că s-a schimbat. Să spuneți povestea departe, până unde nimeni nu locuiește! (Către SFETNIC.) Au fost toți solii străini? Au văzut și s-au minunat? Vor spune lumii cum cresc? (SFETNICUL confirmă.) Bun... Cupa asta chiar îmi place. Parcă-i o țâță tare... (Către GENERAL.) Tu nu știi să răspunzi când te
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
ucigașul urmărește, de fapt, să înlăture un obstacol care stătea în drumul său spre înalta societate. De aici și titlul romanului: O tragedie americană. Fapta lui Chester Gillette a fost extrem de mediatizată în epocă, fiind considerată "crima secolului". Dreiser, care locuia atunci la New York, a aflat despre proces, a citit presa vremii, a consultat documentele de la tribunal, a făcut câteva vizite de documentare la Cortland și în împrejurimi, iar în 1925 a publicat romanul amintit. Are cartea lui Craig Brandon vreo
Când viața "bate" literatura... by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16381_a_17706]
-
nu ai cum să-l suprimi, ca țară atât de civilizată. Să vă dau un exemplu în legătură cu civilizația locului. Înainte de a porni spre cercul arctic, ne întâlniserăm la Helsinki cu un traducător din română în finlandeză, un cărturar evreu care locuise un timp la București. Vrând noi, la întoarcere, după Finlanda, să vedem și Suedia vecină și neavând bani, la întrebările traducătorului, al cărui nume îmi scapă, îi mărturisisem amândoi voiajorii că, de fapt, ar fi trebuit să ne întoarcem prin
Cercul arctic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16417_a_17742]
-
cu 1994), nu ne ascundem surpriza plăcută oferită de lectura unui volum mai recent, Zi de toamnă cu cal. Despre autor nu știm decât că se află la a doua tinerețe (cel puțin în fotografia de pe coperta IV) și că locuiește în Slobozia. Discreția autobiografică se explică în parte prin ipoteza că povestirile, în acest caz, îl recomandă cel mai bine pe scriitor, pe dotatul povestitor Ioan Neșu. Ce nu pregetă să scrie despre universul rural românesc cartografiat într-un sud
Povestiri din zona gri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16428_a_17753]
-
de comun acord lumea reală și o altă lume, care există și ea, dar mai ales în închipuire, lumea imaginară, lumea amintirii și născocirii. Într-un cuvânt, granița dintre real și imaginar. Cred că suntem toți ființe hibride, ambigue, care locuim în ambele lumi, și le putem percepe pe ambele cu lirism. De îndată ce ne dăm seama cât de amenințată e granița dintre ele, intervine ironia. L.V. Una din temele centrale ale romanelor dvs. este relația părinți-copii. E sinuoasă, apare pregnant și
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]