1,902 matches
-
fi trebuit să spun că..." etc.) sau gesturi indicative (către un obiect invocat anterior în cadrul mesajului sau către o persoană la care a făcut trimitere la un moment dat, pe parcursul discuției), implicând un anumit tip de relaționare cu interlocutorul aici, locutorul dorește să se facă înțeles cât mai bine de către interlocutor și folosește "ancore" care să-l ajute pe acesta să decodeze mesajul conform intenției comunicative inițiale, "ancore" motivate inclusiv de feedback-ul verbal ("ce ai vrut să spui prin...?", "cum
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
transmiterea, prin mesaj, a unei informații noi pentru interlocutor, așadar a unei informații pe care interlocutorul nu o cunoștea sau la care nu se aștepta; * legea exhaustivității asociată necesității maximizării informației transmise într-un anumit context, așadar a oferirii de către locutor, interlocutorului, a informațiilor celor mai pertinente, utile și de interes pentru acesta; * legea interesului/a pertinenței completare a legii prezentate anterior, cere locutorului să-și adapteze discursul la sfera de interes a interlocutorului și la context, în general; * legea sincerității
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
se aștepta; * legea exhaustivității asociată necesității maximizării informației transmise într-un anumit context, așadar a oferirii de către locutor, interlocutorului, a informațiilor celor mai pertinente, utile și de interes pentru acesta; * legea interesului/a pertinenței completare a legii prezentate anterior, cere locutorului să-și adapteze discursul la sfera de interes a interlocutorului și la context, în general; * legea sincerității coordonată implicită a corectitudinii, a onestității care trebuie să guverneze orice act comunicativ: transmitem numai informații considerate adevărate/verificate, precizăm de fiecare dată
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
transmis interlocutorului (de exemplu, dacă ne dăm seama că aspectul ludic al comunicării nu este decodat de către interlocutor, îl semnalăm: "era o glumă/am glumit, evident..."); * legea litotei impusă, în principiu, de anumite convenții/limite sociale care presupun comunicarea, de către locutor, a mai puțin decât ar necesita contextul, însă cu intenția ca decodarea să acopere/completeze/reconstituie ceea ce nu a fost exprimat/ formulat explicit; * legea modalității impunând claritate și concizie în construirea și transmiterea mesajului către interlocutor. Ultima dintre legi, cea
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
în comunicarea didactică captarea atenției, anunțarea subiectului lecției și a obiectivelor operaționale, secvențe urmate de dirijarea învățării, implicând transmiterea graduală de noi informații: titlu, exemple, definiție, tipologii etc.); (c) repere clare, necontroversate (de exemplu, în comunicarea interpersonală, stările contradictorii ale locutorului și formulările aferente acestora îl dezarmează, cel mai frecvent, pe interlocutor, în încercarea sa de a decoda mesajele receptate; de asemenea, în comunicarea didactică, prezentarea controverselor din literatura de specialitate a unui anumit domeniu nu este utilă în orice context
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
pe exclamativ; repetarea ideilor principale; folosirea citatelor/a exemplelor personale, în funcție de context etc.), paraverbal (tonul general al discursului, intonația, pauzele semnificative, cuvintele de umplutură ăăă, îîî, timbrul, ritmul vorbirii, intensitatea vocii etc.) și nonverbal (ținută, vestimentație, mimică, gestică etc.) al locutorului. I.3. Teatru Direcția de studiu propusă în lucrarea de față este, după cum am anunțat încă din paginile ei introductive, cea a comunicării prin teatru, a comunicării ce-și asumă și valorifică mijloacele teatrului, respectiv a teatrului ca formă de
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
regizor și costumier, între regizor și mașinist, între actori și ceilalți membri ai echipei etc.) și "comunicarea extrascenică" (realizată între actori ca exponenți, vizibili, ai echipei de teatru și spectatori); de altfel, se consideră că "în teatru se confruntă: 1. locutorii absenți (extraspectaculari): autor cititor = regizor; 2. locutorii prezenți (intraspectaculari): actori public; 3. locutorii fictivi (intrascenici): personajele" (Bodiștean, 2009, p. 188); în ecuația comunicării teatrale, se disting: în etapa ante-spectacol relația "regizor subiect scenograf" și relația "actor subiect regizor", iar în
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
între actori și ceilalți membri ai echipei etc.) și "comunicarea extrascenică" (realizată între actori ca exponenți, vizibili, ai echipei de teatru și spectatori); de altfel, se consideră că "în teatru se confruntă: 1. locutorii absenți (extraspectaculari): autor cititor = regizor; 2. locutorii prezenți (intraspectaculari): actori public; 3. locutorii fictivi (intrascenici): personajele" (Bodiștean, 2009, p. 188); în ecuația comunicării teatrale, se disting: în etapa ante-spectacol relația "regizor subiect scenograf" și relația "actor subiect regizor", iar în etapa spectacolului relația "actor subiect public" (Brook
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
echipei etc.) și "comunicarea extrascenică" (realizată între actori ca exponenți, vizibili, ai echipei de teatru și spectatori); de altfel, se consideră că "în teatru se confruntă: 1. locutorii absenți (extraspectaculari): autor cititor = regizor; 2. locutorii prezenți (intraspectaculari): actori public; 3. locutorii fictivi (intrascenici): personajele" (Bodiștean, 2009, p. 188); în ecuația comunicării teatrale, se disting: în etapa ante-spectacol relația "regizor subiect scenograf" și relația "actor subiect regizor", iar în etapa spectacolului relația "actor subiect public" (Brook, 1997, p. 93); într-o interpretare
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
față trimiterile vor fi și/mai ales către spectacolul comunicării, în general. În această accepțiune, strategiei teatrale i se subordonează: (a) în universul spectacolului: * strategia dramaturgului; * strategia regizorală; * strategia actoricească; * strategia spectatorului de teatru; (b) în planul comunicării interpersonale: * strategia locutorului; * strategia interlocutorului; * strategia "observatorului" prezent și activ în "spectacolul" comunicării; (c) în cadrul comunicării didactice/educaționale: * strategia profesorului-dramaturg și, uneori, a elevului-dramaturg; * strategia profesorului-regizor și, în anumite contexte, cea a elevului-regizor; * strategia profesorului-actor; * strategia elevului-actor; * strategia profesorului-spectator; * strategia elevului-spectator. A. Comunicarea
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
spectatori, la mijloace specifice aplauze, râsete, oftat, mimică, gestică sugestive etc., ancorate, în principiu, într-o formă de relaționare frontală (un spectator între spectatori, în fața actorului/actorilor ca membru/ membri al/ai echipei de teatru). B. Comunicarea interpersonală (b1) Strategia locutorului este asociată multiplelor roluri pe care și le poate asuma instanța locutorială într-o situație de comunicare interpersonală; vezi, de exemplu, rolul de mamă, rolul de soție, rolul de fiică, rolul de prietenă, rolul de colegă, rolul de profesoară etc.
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
care și le poate asuma instanța locutorială într-o situație de comunicare interpersonală; vezi, de exemplu, rolul de mamă, rolul de soție, rolul de fiică, rolul de prietenă, rolul de colegă, rolul de profesoară etc. toate asumate, contextual, de același locutor feminin. Implicit, strategiile locutoriale vor fi adaptate rolurilor asumate: mama va fi protectoare/directivă față de fiu/fiică, soția partenera soțului, prietena confesoare, colega cu disponibilitate (sau nu) pentru discutarea unor probleme de ordin profesional, profesoara ilustrând o bună pregătire de
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
cele folosite în comunicarea oficială; tonul comunicării în familie vs. la serviciu; gestica largă, dezinvoltă între prieteni vs. cea reținută, cenzurată, într-o anumită măsură într-un context oficial. Implicit, toate acestea sunt coroborate cu anumite forme de relaționare a locutorului cu interlocutorul/interlocutorii (vezi, de exemplu, comunicarea prieten prieten vs. comunicarea mamă copii, director membri ai echipei etc.). Strategia locutorului poate fi pusă în paralel, din universul teatrului, cu strategia regizorului care (re)creează o situație de comunicare sau o
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
cenzurată, într-o anumită măsură într-un context oficial. Implicit, toate acestea sunt coroborate cu anumite forme de relaționare a locutorului cu interlocutorul/interlocutorii (vezi, de exemplu, comunicarea prieten prieten vs. comunicarea mamă copii, director membri ai echipei etc.). Strategia locutorului poate fi pusă în paralel, din universul teatrului, cu strategia regizorului care (re)creează o situație de comunicare sau o adaptează pe una "dată", respectiv cu strategia actorului care-și asumă un anumit rol și acționează în consecință. (b2) Strategia
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
creează o situație de comunicare sau o adaptează pe una "dată", respectiv cu strategia actorului care-și asumă un anumit rol și acționează în consecință. (b2) Strategia interlocutorului reflectă maniera particulară de raportare a acestuia, pe de o parte, la locutor și, pe de altă parte, la însăși situația de comunicare, la miza și componentele acesteia. Această strategie implică, în accepțiunea din lucrarea de față, strategia actorului (partener în comunicarea intrascenică, dar și în cea extrascenică), respectiv strategia spectatorului care-și
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
strategia actorului (partener în comunicarea intrascenică, dar și în cea extrascenică), respectiv strategia spectatorului care-și asumă un rol activ (din perspectiva feedback-ului oferit) în economia spectacolului (comunicării). Concretizată în tehnici ale ascultării active/pasive, în atitudini nuanțate față de locutor/situația de comunicare etc., strategia interlocutorială implică valorificarea unor mijloace dintre cele mai diverse (sintagme, cuvinte/expresii "în ritual", mimică, gestică, elemente paraverbale, tăceri semnificative etc.) și actualizarea unor relații specifice cu locutorul (vezi supra). (b3) Strategia "observatorului" reflectă ipostaza
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
ascultării active/pasive, în atitudini nuanțate față de locutor/situația de comunicare etc., strategia interlocutorială implică valorificarea unor mijloace dintre cele mai diverse (sintagme, cuvinte/expresii "în ritual", mimică, gestică, elemente paraverbale, tăceri semnificative etc.) și actualizarea unor relații specifice cu locutorul (vezi supra). (b3) Strategia "observatorului" reflectă ipostaza persoanei prezente și active în "spectacolul" comunicării, având ca scop obținerea de informații fără implicarea directă în schimbul comunicativ, așadar fără asumarea rolului locutorial. Strategia este, astfel, în acest context, cea a pasivității, a
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
spectatori ai reprezentației scenice (directe sau înregistrate). Partea a II-a Tehnici discursive valorificabile în comunicare Comunicarea realizată în condiții optime atât în plan interpersonal, cât și în plan didactic/educațional implică actualizarea anumitor tehnici discursive, a căror stăpânire de către locutor și de către interlocutor presupune: * observarea diferitelor tipuri de comunicare și a valențelor contextuale ale actelor comunicative; * identificarea particularităților acestora; * identificarea tehnicilor discursive valorificate la nivel verbal, paraverbal și nonverbal în anumite contexte comunicative; * decodarea și interpretarea, contextualizată, a indicatorilor verbali
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
comunicative; * decodarea și interpretarea, contextualizată, a indicatorilor verbali, nonverbali și paraverbali identificați; * exersarea folosirii tehnicilor discursive valorificabile în anumite contexte comunicative; * actualizarea, adaptată, a anumitor tehnici discursive în situații de comunicare date sau (re)create. Toate aceste operații implică atât locutorul, cât și interlocutorul care, prin prezența lor într-o situație de comunicare, dau dinamica actului comunicativ; de aici și direcțiile avute în vedere în secțiunea de față a lucrării: (a) componenta locutorială (interogativă, respectiv enunțiativă) a actului comunicativ; și (b
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
interacțiunea elevilor: Ce părere ai despre răspunsul colegului tău?; Cum l-ai putea ajuta pe colegul tău din echipa pictorilor? etc.; * pentru a stimula derularea/continuarea conversației: Cine?; De ce?; Adică?; Și...?; Da...? etc.; * pentru a restabili contactul/relația comunicativă dintre locutor și interlocutor, în cazul apariției unor factori perturbatori (zgomote, întreruperi, neatenție, lipsă de concentrare, distragerea atenției de către o altă persoană etc.): Poți repeta, te rog?; Poftim?; Ce-ai spus? [Scuză-mă, nu am înțeles/auzit bine...] etc.; * pentru a verifica
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
asta?; Te superi dacă nu mai vorbim despre asta? etc.; * pentru a face cunoscută dorința de preluare a cuvântului: Pot să adaug și eu ceva?; Îmi permiteți să intervin? etc.; * pentru a face cunoscută dorința de predare a rolului de locutor interlocutorului: Nu credeți?; Tu cum consideri?; Voi ce credeți?; Nu-i așa? etc. * * * Forma și conținutul întrebării pot fi asociate cu tipologia întrebărilor 5, în cadrul căreia se diferențiază, de exemplu (cf. Simister, 2011, pp. 82-87; Erickson, 2009, pp. 154-160; Salomé
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
6: De ce?; Cum?; * întrebări alternative: Vreți o fișă de lucru individuală sau lucru pe echipe?; * întrebări inductive/orientate/retorice: Nu-i așa că jocul merita atenția voastră?; N-ați vrea să jucăm un joc?; * întrebări indirecte 7 (în condițiile în care locutorul are deja un răspuns pe care ar dori să-l expună interlocutorului căruia îi adresează întrebarea): Ce părere ai despre...?; * întrebări "ghicitoare": Care credeți că este răspunsul corect?; Ghici ce este?; * întrebări ipotetice: Ce ai face dacă ai fi în locul
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
asocieri de idei: Prin ce se aseamănă cei doi?; Cum sunt personajele din acest basm față de cele pe care le-ați văzut la teatru?; * întrebări divergente vizând diversitatea soluțiilor: Cum s-ar putea rezolva această problemă?; * întrebări adaptative (marcând adaptarea locutorului la feedback-ul interlocutorului): Vrei să completezi cu ceva?; Mai sunt neclarități? etc. * * * În planul arhitecturii conversaționale, se recomandă, în general, o gradare a întrebărilor întrebări punctuale la începutul conversației (Pease & Garner, 2007, pp. 43-45), pentru a stabili "fondul comun
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
interlocutorului): Vrei să completezi cu ceva?; Mai sunt neclarități? etc. * * * În planul arhitecturii conversaționale, se recomandă, în general, o gradare a întrebărilor întrebări punctuale la începutul conversației (Pease & Garner, 2007, pp. 43-45), pentru a stabili "fondul comun" de cunoștințe între locutor și interlocutor, urmate de întrebări deschise, care să deschidă interlocutorul către comunicare, către exprimarea propriilor opinii. Greșeli de evitat: întrebări prea generale (Ce-ai mai făcut?), întrebări dificile la începutul discuției, întrebări care sugerează răspunsul, manifestarea dezacordului înainte de a formula
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
formularea întrebării și ignorarea răspunsului (Erickson, 2009, p. 153), "întrebări înlănțuite" (Watzke-Otte, 2009): Cum te cheamă și câți ani ai? Ești din Iași? etc. Pentru optimizarea reacțiilor interlocutorului în comunicarea interpersonală și în cea didactică/educațională la întrebările adresate de locutor (optimizare în direcția dorită de acesta, desigur), se recomandă folosirea unor tehnici (cf. Felecan & Manu Magda, 2010, pp. 265-267; Vasilescu, 2010, p. 200; Cooper, 2008; Pease & Garner, 2007; Nuță, 2004; Șoitu, 1996; Leroy, 1974 etc.) precum: * formularea pozitivă a întrebării
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]