1,956 matches
-
cu sinceritate manifeste, fratele său vitreg le respinge pe amândouă ca nefondate. Toată atmosfera țesută între cei doi este de anxietate subtilă, punctată de narator prin mici sugestii epice legate de comportamentul exterior, extrem de surescitat, al lui Nicolae: Ochii îi luceau tot mai tare și priveau tot mai fix", "ochii lui aveau sclipiri de mânie", "[v]orbea, aplecându-se peste birou și țintindu-l cu privirile pe Brumă", "[a]scultă o clipă, apoi se întoarse spre Brumă, cu ochii strălucitori și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
al propoziției: Zgomotoși copiii vin. Aceeași regulă se aplică și în cazul substantivului precedat de ca. Numai gerunziul, în aceeași funcție, trebuie să aibă ca regent nominal substantivul sau pronumele numai cu rol de complement direct al propoziției: Văd lumina lucind. 2. La nivelul frazei: Propoziția dublu subordonată determină simultan un regent de tip nominal și unul de tip verbal. Ea poate fi introdusă prin: a) conjuncții sau locuțiuni conjuncționale subordonatoare - că, dacă, fără să - Îl vedea că abia așteaptă; b
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
subiectului sau obiectului direct legată de acțiunea predicatului: A venit ca responsabil. L-am trimis ca responsabil. e) un gerunziu, care determină un substantiv sau substitut al său obiect direct în propoziție: Precum călătorul, la slaba lumină ce-o vede lucind, aleargă. „Un aspect morfologic caracteristic al atributul predicativ constă în faptul că el nu se articulează niciodată,” spre deosebire de atributul propriu-zis, care nu poate determina pronumele personal și demonstrativ decât ca apoziție articulată: El, fericitul, a văzut și s-a bucurat
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
copiii vin. Aceeași regulă se aplică și în cazul substantivului precedat de ca - în funcție de atribut predicativ. Numai gerunziul, în aceeași funcție, trebuie să aibă ca regent nominal substantivul sau pronumele numai cu rol de complement direct al propoziției: Văd lumina lucind. Când gerunziul se raportează la numele (pronumele) subiect, el poate fi: sau exclusiv circumstanțial, dacă are topică adverbială: Și cosița ta bălaie o aduni la ochi plângând . sau exclusiv atribut, dacă urmează, ca un adjectiv, după numele subiect: Dar mai
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
să fie predicativ trebuie să se raporteze la numele (pronumele) obiect direct. Această poziție îl obligă, pe de o parte, tocmai prin funcția atributivă pe care o are față de obiectul direct, să se depărteze de sensul verbului predicat”: Văd lumina lucind. Gerunziul lucind determină substantivul lumina și nu poate determina pe Văd, cum l-ar determina dacă s-ar referi la subiect: Văd clipind (eu). În acest caz, din urmă, gerunziul are o legătură determinativă cu acțiunea verbală fie prin continuitate
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
predicativ trebuie să se raporteze la numele (pronumele) obiect direct. Această poziție îl obligă, pe de o parte, tocmai prin funcția atributivă pe care o are față de obiectul direct, să se depărteze de sensul verbului predicat”: Văd lumina lucind. Gerunziul lucind determină substantivul lumina și nu poate determina pe Văd, cum l-ar determina dacă s-ar referi la subiect: Văd clipind (eu). În acest caz, din urmă, gerunziul are o legătură determinativă cu acțiunea verbală fie prin continuitate fortuită: vorbește
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
ar referi la subiect: Văd clipind (eu). În acest caz, din urmă, gerunziul are o legătură determinativă cu acțiunea verbală fie prin continuitate fortuită: vorbește râzând, fie prin una cauzală: merge șchiopătând. Pe de altă parte însă, în: Văd lumina lucind, gerunziu atributiv lucind are și un sens adverbial, exprimând o circumstanță care oglindește nu o însușire directă a acțiunii verbale - ca în: privesc clipind - ci una a obiectului direct al acțiunii predicative ,,relevată” de aceasta. De aceea este un gerunziu
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
subiect: Văd clipind (eu). În acest caz, din urmă, gerunziul are o legătură determinativă cu acțiunea verbală fie prin continuitate fortuită: vorbește râzând, fie prin una cauzală: merge șchiopătând. Pe de altă parte însă, în: Văd lumina lucind, gerunziu atributiv lucind are și un sens adverbial, exprimând o circumstanță care oglindește nu o însușire directă a acțiunii verbale - ca în: privesc clipind - ci una a obiectului direct al acțiunii predicative ,,relevată” de aceasta. De aceea este un gerunziu atributiv cu un
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
tensiune lubrică, obscenă. Patima care fisurează personalitatea e acum nu numai liminară, dar și neechivoc condamnabilă, pentru că și-a pierdut orice latură de noblețe. "De altfel, în textele lui Slavici, tot mai sclerozate și mai silnice, continuă, până la sfârșit, să lucească, în lumina moartă a putregaiului fosforescent, doar ochiurile negre ale descrierilor voluptăților fizice. Poate că pentru bătrânul prozator rămăsese vie numai memoria acestei tensiuni, niciodată stinsă"260. Slavici a încetat acum să mai fie un scriitor în adevăratul înțeles al
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
brazdele să fie Întoarse bine de cormană. Boii știau comenzile. La plecare doar atât auzeau: no, hai, mă! și ei Își Începeau drumul dus și Întors. La capătul brazdei se opreau la comanda hoo! Și brazdele se Înmulțeau În urma lor, lucind În soare. În pădurea din apropiere se auzea cântecul cucului și al pupezei și astfel ziua trecea mai repede. La amiază venea gospodina cu merinde, iar boilor li se dădea un braț de fân adus de cobile Într-o virincă
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
ne aminti și de scriitorul CELLA DELAVRANCEA, gândindu-ne la romanul O vară ciudată (invitându-vă să reflectăm, puțin). Un roman care conservă între filele ei duioșia sfredelitoare a unei mari iubiri, într-o natură generoasă, undeva, aproape de Luncavățul care „lucea ca o sabie la poalele zăvoiului misterios”, dar și de învolburatul Olt, într-o casă înconjurată de alei de trandafiri, de vietăți de toate felurile, de oameni calmi și binevoitori, deviza romanului fiind, fără mari rezerve, dorința de implantare a
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
el „Vă piară”. Momentul culminant este prefigurat de „gemetele” pădurii. „ritând de spaime”, el - să fie un astru-al nopții? - întrupându-se precum Luceafărul, sparge tăcerile, rostind: „Mireasa nunții o doresc!” și-ntr-o clipită, din brațul drept al mirelui „lucește lama de cuțit”. O mică secvență de dramă antică. Un gest „nesăbuit”, firește. Lama de cuțit e arma nechibzuinței, a lașității. Nu se ucide din iubire. Poți fi rănit sufletește, poți suferi, dar nu se cade să ucizi. în acest
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
oraș. Și cîntec de nuntă răsună Tare, la horă se prind jucăușii și-acolo-ntre dînșii Fluiere și alăute țin hangul. Femei grămădite 485 Stau în picioare la porți și alaiul privesc cu mirare [...]. Iată și-orașul celalt. În arme lucind două taberi Zidu-mpresoară și au fiecare osebită părere, 500 Unii să darme orașul ori numai în două să-mpartă Toat-avuția din dalba cetate. Dar locuitorii Nu se-nvoiră și-n taină-narmați se gătiră de-o cursă. După ce tineri băieți
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cunoscătorului, inspectează peretele înalt și scoate un fluierat de admirație. "Privește acest culoar, Pierre! Ce linie dreaptă! Văzut din față, pare de o duritate incredibilă. Trebuie să tăiem mîine o bună bucată, mai ales partea bombată din mijloc pe unde lucește gheața; nu-mi place golul dintre ghețar și peretele muntelui! Pe scurt, e acceptabil în ce privește condițiile. Ce spui? Hm!..." Pierre nu-și găsește cuvintele. Abia de îndrăznește să ridice ochii ca să examineze traseul riscant pe care îl vor face mîine
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
al acestor agenți care dispar chiar în momentul în care au adus garanția realității: "Nu se mai simțea la picioare răceala și duritatea gresiei tocite și roșii de-atîta ceruială, fiind acoperită de un covor moale" (Balzac, Verișoara Bette). Podeaua șelăriei lucea de-ți lua ochii precum parchetul unui mare salon" (Flaubert, Doamna Bovary). Naratorul se pierde astfel în lungi digresiuni istorice, geografice, filosofice, tehnice... Iată un alt exemplu preluat din Balzac: (54) Angoulême este un oraș vechi, clădit pe creasta unei
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
un poligon cartonat, care avea deasupra o broderie complicată de șnururi, de unde atîrna, la capătul unui șiret lung și din cale-afară de subțire, o mică împletitură de fire de aur, în chip de ghindă. (P4) Șapca [ea] era nou-nouță; îi lucea cozorocul. Gustave Flaubert, Doamna Bovary, p. 24 Cu toate că se referă, în mare, la descrierea lui Charles Bovary, să analizăm această secvență în relativa sa autonomie. Primul paragraf citat (P0) tematizează, de altfel, un obiect al discursului: șepcile elevilor sau, de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
funcția referențială este suficientă), pe cînd în celălalt caz trebuie refăcut lanțul (două) operațiilor de asimilare și a enunțurilor de reformulare (saturate de evaluări). Dacă ultima frază este subordonată schemelor cele mai simple de predicație descriptivă: "Șapca era nou-nouță; îi lucea cozorocul", este cu siguranță într-un contrast absolut cu P3. Înainte de a ajunge la această frază lungă, reținem faptul că punctuația în P4 marchează juxtapunerea (parataxică) a celor două propoziții de bază, complementare (Pd. SIT și Pd. ASM) celor pe
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
fiind rematizată), pentru P4'; din care rezultă schema următoare: Insistăm asupra reliefării adjectivului "nou-nouță" de la sfîrșitul paragrafului (Rh din P4) care face din nou trimitere la "nou-venit": trăsăturile lui Charles Bovary și ale obiectului său emblematic fuzionează precum, a contrario, lucea contrastează cu comportamentul său. J. Ricardou a subliniat, de altfel, pregnanța paragramaticală care ne oferă în acest caz (aproape) toate elementele numelui propriu: (Rh1) neuve brillait (Rh2) n œ v b r i j ε (כ)v bri b(כ
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
nu e picior de jandarm, pe malul fluviului, se tîlhărește, se violează, se taie și se înjunghie. Dimineața cadavrele plutesc pe apa Senei. Și copiii pierduți sau abandonați care rătăcesc, murdari, cu lumînări la nas, în zdrențe, înfometați, cu ochii lucind ca cei de pisică sălbatică și care o șterg din loc de cum te apropii. Temătoare cum e, lui Sophie nu-i place să iasă singură [...]. Utilizarea predicatelor funcționale poate, de asemenea, să fie o modalitate de a însufleți o scenă
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
era scris pe el "fabricat în Italia". Avea exact 23 de centimetri lungime și 7 cm lățime. Interiorul era de culoare bej, mai mult sau mai puțin închis, în funcție de urmele de uzură. Nici chiar negrul nu era uniform. În față lucea, cu nuanțe aproape argintii, iar pe părți era mult mai închis. EXERCIȚIUL B.4. Se referă la scrierea unui portret în interiorul unei mini-secvențe narative al cărei debut (A) este impus și al cărei sfîrșit va fi ales dintre cele patru
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
iarnă și vară, încheiată pînă sus, cu gulerul mult prea larg ce stă căscat la gît. 13. Îmbrăcată din cap pînă în picioare cu broderii, șnururi și dantele, cu mîinile grăsuțe, îngrijite, pline de inele, cu niște ochi ce-i lucesc de viclenie și ipocrizie. 14. Un singur lucru este sigur: e frumoasă și panicată pe această stradă puternic iluminată. Mică, mai degrabă blondă, cu ochi mari și alungiți ce strălucesc și care, parcă rătăciți, vor să surprindă mai multe lucruri
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
fie cercetat chipul ascuns al „micului de ciobănaș”, pentru dezlegarea tainei și descoperirea adevărului: Și ce semne că-mi găsea? Găsea-n pieptu-i soarele, Luminà cu razele; Găsea în spate luna, Luminà cu lumina; Între cei doi d-albi umerei Lucea doi luceferei. Recunoașterea semnelor, inclusiv a fraților, domnitor și cioban, a fost hotărîtoare în fața scaunului de judecată. Semnele sunt aceleași, de pe vestmîntul lui Dumnezeu, din colindul cules de Sabin Drăgoi, dar și din compoziția portretului uman al păstorului mioritic. Am
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
sobol peste conciul alb, prinzând-o cu agrafe de argint, și s-a dus la neamul ei, Cacavela, cel de ține școala de spudei, elevii lui în ale scrisului. Ce au sporovăit, cine știe? Când s-a întors acasă îi lucea fața de parcă-L văzuse pe Dumnezeu. S-au adunat toate în odaia babelor și au chemat-o și pe ea. Și atunci, și acum, și întotdeauna are să se întrebe: oare mama, bunica și străbunica au cunoscut dragostea, au simțit și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tinerețe, dar devenise mai pretențioasă de când numele ei alături de al voievodului era pomenit în toate bisericile ctitorite. Era atentă cu ținuta ei, de aceea își mângâia blana de samur pentru ca firele moi să-și găsească locurile lor și blana să lucească mătăsos. Știa că, deși era întuneric, domnul îi va remarca eleganța. Vodă întinse mâna să i-o întâlnească pe a ei. A lui era mare și fierbinte, a ei moale, cu pielea dulce și cu degete ca de copil. Cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și rodul livezilor. Băteau clopotele într-o dungă... Cui îi mai ardea să sune din clopoței în București? Cu toată lapovița, mirosul înțepător de fum de frunze umede se simțea plutind deasupra târgului, pentru că totuși Alexie deschisese pământul. Timide, dar lucind de prospețime, au ieșit ca niște săbiuțe frunzele stânjeneilor și lalelelor, iar cele ale crinilor s-au lipit de straturi ca niște rozete, dar nu este semn bun, că prea e frig. Or fi ieșit acum și toate târâtoarele și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]