2,476 matches
-
gaucho. Enrique este proprietarul unei fabrici de sifoane. Ilustrata pentru Gagan înfățișa, dacă-mi amintesc bine, poarta de la intrarea în complexul muzeistico-hotelier, poartă cu somptuoase decorațiuni de fier forjat. A treia i-am trimis-o Cristinei, căci era cea mai lucioasă (ca oglinda) și reprezenta manejul cu ponei, într-un cadru de toamnă disneyană. Poneii aveau privirea "umedă". Firește, ilustrata a sosit după mine, murdărită de hidoase dungi ondulate, care ieșeau în relief pe partea cu fotografia. Am pus-o în
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
seara fatală când a început totul, în localul "Vulpea Roșie" de pe Șelari, la brațul unui ins oarecare dintr-un grup vesel era într-adevăr țigancă, avea fața aspră, buzele ca de bărbat senzual și părul atât de negru și de lucios, îndt de bună seamă că fusese dat cu pumni întregi de ulei de nucă. Purta o rochie verde praz, cercei baroc de strasuri și pantofi de asemenea cu strasuri sclipitoare pe catarame. Grupul tăbărî la o masă rezervată, se ceru
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
să n-o rupă, însă foaia nu se rupse, nici măcar nu se îndoi între degete. O ridică și privi prin ea crezând că e străvezie de atâta subțirime, dar nu era străvezie. Străinul i-a mai dat și un bețișor lucios, ascuțit la un capăt, dar Auta se întrebă cum va scrie cu el, de vreme ce nici nu avea vopsea în Care să-l moaie, nici nu era vopsea ori altceva în el, lăsînd-o să se scurgă. Încercă să scrie pe mâna
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și pesemne că preotul, încredințat că acești străini sunt într-adevăr buni și înțelepți, voia și el să învețe orice de la dânșii. Străinii nu-și mai puneau globurile. Unul dintre ei dădu celorlalți și înghiți și el câte un bumb lucios care nu semăna cu cele cu care de obicei se hrăneau. Cârmaciul îl văzu cum se uită și-i spuse: - Astea ne ajută să respirăm mai ușor aerul vostru. Cred că în curând nu le vom mai folosi. Apoi luntrea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
bâlbâia, din care motiv Andrei o evita. A doua zi dimineața, după o noapte destul de agitată, deși primise un somnifer, Radu se trezi destul de buimăcit și cu ochii tulburi, privindu-se în oglindă, constată că este palid, iar părul lucios pe care-l purta peste urechi i se păru o claie încâlcită, dezagreabilă dar și barba pe care nu și-o mai răsese din ziua cu pricina. După ce făcu un duș și se bărbieri arăta mult mai vioi. Simți o
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
de fiecare dată când după dans se întorcea lângă el. își dorea ca Ramona să fie numai și numai a lui. Destul de târziu apăru și Angela Ulmeanu, într-o strălucitoare rochie de seară, peste care purta o haină de blăniță lucioasă de culoare neagră. Era însoțită de un bărbat mult trecut peste treizeci de ani, pe care Radu îl cunoștea, agronom la un I.A.S. din Târnăveni, un om blând și vesel. Angela, arogantă și mândră se aproprie de Radu și
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Înainte de a se vindeca. Bulangii Împuțiți. Cum s-or aștepta să-mi fac slujba În condițiile astea? Nu po’ Mă mănâncă ca dracu, Îmi schimb greutatea de pe o bucă pe alta și mă hârșâi pe cur prin pantalonii negri și lucioși de flanelă. Ia... am nevoie de o spălătorie a naibii de bună, de asta am nevoie. Nu-mi folosește la nimic. O scot afară până ajungem pe High Street unde opresc mașina la Hunter Square și intru În buda publică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
zici despre mine că sunt un Împuțit de comunist? Tu ai Învățat metodele aleaălăii care Își dau arama pe față e prea ca curu de mult de la el? Te-a forțat să mănânci cărbune.rea mult cu comunismul. Cărbune negru, lucios, jegos.0000000 Nu știu cine l-a rugat pe poponaru ăla să-și deschidă gura lui cea flască. Puțoiu ăla ar trebui să se gândească numa la pulele tinereilor sau la ce rahat pervers i-o trece prin mintea lui bolnavă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
situ. În filmarea video de înaltă definiție, controlul se face în regie, dintr-un car, la o sută de metri de locul de turnare. În animația numerică, variația intensității luminoase, a ambianțelor, a pozițiilor camerei, a texturii suprafețelor (mată, rugoasă, lucioasă etc.) se obține cu un simplu gest al degetului pe tastatură. Nu mai există contact cu materia. Spiritul s-a eliberat de mână, corpul întreg devine calcul, ne-am ridicat deasupra pământului. Culorile, debarasate de pigmenții de odinioară, pot varia
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Discursul care nu poate fi vizualizat e considerat o balivernă. Sunt toate acestea locuri comune? Și designul, scaunele acelea admirabile care fac rău feselor fiindcă n-au fost concepute decât ca să fie văzute? Acele tablouri fără miez făcute pentru hârtia lucioasă a revistelor de artă? Clădirile de nelocuit și inutilizabile, fără nicio legătură cu caietul de sarcini și destinația lor, dar care dau naștere unor machete atât de plăcute la privire sau unor frumoase fotografii în paginile revistelor? Arhitectură a "gestului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de a îngloba întregul mecanism al cunoașterii umane descris până acum. Putem să ne gândim la subiectul cunoscător X care vede o bucată de citrin. În respectiva situație, simțurile sale externe receptează speciile sensibile ale citrinului (e. g. culoarea galbenă, textura lucioasa etc.). Receptarea speciilor sensibile produce în organele de simt corespunzătoare o modificare imateriala. Altfel spus, atunci când X percepe culoarea galbenă, o percepe fără materia de care este atașată în bucată propriu zisă de citrin. În consecință, ochii lui X nu
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
nasturi din metal galben (inclusiv la manșete); multe din acestea au un ecuson brodat aplicat pe buzunarul exterior stîng cu însemnele unei asociații sportive sau profesionale. Pielea pantofilor de damă sau bărbătești amintește de pantofii de lac, avînd aspect foarte lucios (wet look). La fel, gențile de damă, cordoanele și hainele de piele. Nu se poate vorbi despre modă fără a aminti un important accesoriu, mai ales feminin, anume parfumurile. Parfumurile, ca și fardurile, au fost dintotdeauna, începînd din Antichitatea egipteană
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
cerând împăcarea. Anuca, fata pădurarului „De ce mai ucis, Antoane... de ce, că nu-ți vroiam răul!“. Când se priviră, îndelung în ochi... amândoi aveau lacrimi. Anton ar fi vrut să plângă... să plângă ca după cineva drag, pe gâtul sur și lucios al lupoaicei,.. dar, izvorul lacrimilor secară amar, în ziua aceea lungă... nesfârșită. Gânduri încâlcite, zdruncinate în adânc, îi învălmășiră mintea și iar apăru privirea în ochiul de geam. „Poate, o fost un semn..!“, își zise el superstițios. Cerul se clătină
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
degete, cu pană de păun la căciulă... pășesc mândri ca niște voievozi coborâți din legendă... Femei oacheșe cu trupuri zvelte și unduitoare în fuste largi și lungi până în pământ, viu colorate; ochi mari și negri ca tăciunele, cu păr negru lucios, pășesc mândre cu fruntea sus, cu mâinile pe șoldurile ademenitoare, scuturându-și pieptul plin de mărgele și argintării... Stai, așa și te întrebi... „Cât foc trebuie să zacă în trupurile acelea arămii?!“. Povestea tristă a vieții lor este veche... își
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
se transforme nicicând într-o carieră). Spre deosebire de majoritatea fetelor de la școală, uniforma lui Nieve îi venea perfect, Gail cumpărându-i câte una nouă la începutul fiecărui an școlar. Părul său lins era mereu îngrijit, legat la spate într-o coadă lucioasă și strâns bine cu o agrafă frumoasă. Cărțile ei erau învelite în coperte de plastic transparente. Penarul se asorta cu pixurile și creioanele dinăuntru. Când intra în clasă, punea cărțile și foile care îi trebuiau într-un teanc pe bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
tu? Arăți minunat în seara asta. Ea zâmbi din nou. —Grazie. Dar tu arăți minunat mereu. Ea râse. Și tu întotdeauna mă flatezi. Nu te flatez, ăsta-i adevărul. Se privi în oglinda de pe peretele opus. Părul ei blond era lucios și moale, ochii albaștri îi sclipeau mulțumită picăturilor revigorante pe care le folosise, și noul ei fard-cremă conferise obrajilor o strălucire sănătoasă. Purta o rochie turcoaz decoltată, cu bretele înguste și cristale Swarovski micuțe țesute de-a lungul decolteului. —Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
morală pe tonul cel mai blând cu putință despre cum trebuia să-și îngrijească părul și pielea. După-amiaza aceea fu începutul unei dependențe de o viață pentru fixativ și creme hidratante. Când fu gata, părul ei cârlionțat devenise lins și lucios, fața îi fusese machiată astfel încât ochii să îi pară mai albaștri, iar buzele mai pline și, pentru prima dată de când depășise vârsta de vreo șapte ani, avea unghiile date cu ojă. Darcey nu își mânca unghiile, însă și le tăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
seral, zise Sally. Vreau să avansez din postul de recepționeră. Mi-ar plăcea tare mult să am o slujbă ca a ta. —Bravo ție, zise Darcey. —Vreau ca oamenii să mă considere deșteaptă, continuă Sally, dându-și buclele negre și lucioase după ureche. Oamenii de aici mă consideră mai mult arătoasă decât pricepută în ceea ce fac. Darcey zâmbi. Pentru că așa și ești. Da, dar aș prefera să mă considere deșteaptă ca pe tine. Oricine poate să se facă frumoasă, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Împrumuta curbelor ei impresionante contururile unei chitare spaniole meșteșugit lucrate. Fusta era scurtă, conică, strâns lipită de posteriorul ei generos, iar jacheta avea o croială cu talia Înaltă, astfel Încât să se potrivească bustului ei plin. Pe capul acoperit cu păr lucios, negru, avea o pălărie neagră cu borurile Întoarse În sus de jur Împrejur, iar În mâini ținea o poșetă din pânză neagră cu mânere și Închizătoare de culoare albă, și o carte pe care o puse jos când am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Întoarce Herr Haupthändler, lași telefonul să sune o dată și apoi pui receptorul În furcă. Clar? — Da, domnule, zise el, Înghițind cu zgomot. Apartamentul lui Haupthändler era impresionant, cu camerele pe două nivele, cu arcade la uși și pardoseala din lemn lucios acoperită cu covoare orientale groase. Totul era ordonat și bine lustruit Într-o asemenea măsură, Încât apartamentul nici nu părea locuit. În dormitor erau două paturi mari identice, o măsuță de toaletă și un taburet. Schema coloristică era alcătuită din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
senzații tari gata să coboare cascada Niagara Într-un butoi de bere. Cum mă holbam așa la el, capul păru să se Întoarcă, și mi-a trebuit un timp ca să-mi dau seama că era acoperit cu larve, o mască lucioasă de viermi care se hrăneau din fața Înnegrită. Am Înghițit cu dificultate de câteva ori. Acoperindu-mi din nou nasul și gura, am făcut un pas Înainte ca să mă uit mai bine, suficient de aproape Încât să pot auzi foșnetul ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
la priveliștea după care tânjisem de dorință, și apoi dincolo de aceasta, la un chip care-mi zâmbi și apoi dispăru când rochia se ridică deasupra capului, dezvăluind sânii, gâtul și din nou capul, care Își scutură cascada de păr negru, lucios, ca o pasăre fluturând din aripi. A lăsat rochia să cadă pe jos și a rămas În picioare În fața mea, goală, doar cu portjartierul, ciorapii și pantofii. M-am dat Înapoi, sprijinit pe pulpe, și, cu o excitare care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
În apropiere de Hardenbergstrasse. La Roof era plin de eleganții Berlinului, mulți dintre ei În uniforme. Inge s-a uitat În jur la pereții albaștri din sticlă, la tavanul iluminat de steluțe albastre și susținut de coloane acoperite cu foiță lucioasă de cupru și la bazinele de decor, pe care pluteau nuferi, și a zâmbit entuziasmată: — Nu că e pur și simplu minunat? — N-aș fi crezut că ăsta e genul tău de local, i-am replicat nu prea convins, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și stăteai colo frumușel să-mi spui ce tocmai mi-ai spus, erai În drum spre lumea ailaltă. M-am aplecat În afara separeului ca să verific că Inge era bine. Îi puteam zări cu ușurință capul acoperit cu păr negru și lucios. Îi reteza macaroana unui tip În uniformă care-și irosea cele mai bune texte de agățat. — Mersi de șampanie, ghimpe. Ți-ai asumat un risc frumușel stând de vorbă cu mine. Și nu ai fi avut multe de câștigat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ornat veni un tânăr Hauptsturmführer SS ca să se uite la mine fără interes: — Cine e ăsta? Lovind din călcâie, unul dintre gardieni luă poziție regulamentară și Îi spuse ofițerului cine sunt. — Așteptați aici, zise Hauptsturmführerul și se duse la ușa lucioasă din mahon aflată În celălalt capăt al Încăperii, unde ciocăni și așteptă. Auzind un răspuns, vârî capul pe după ușă și spuse ceva, apoi se Întoarse și le făcu un semn din cap paznicilor mei, care mă Împinseră Înainte. Biroul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]