2,384 matches
-
târăște pe sine în teologie. (Bea) Cea mai deșteaptă afacere ar fi fost cu siguranță un om, un posibil om adevărat, o legătură de dragoste pământească, fără cer și cârje, o adorabilă eliberare a insultelor la adresa cerului, o totală bășcălie lumească, exclusivitatea ca o jignire adresată sie însăși. Cel mai greu dintre toate ar fi fost... niște porniri eliberate de crimă... (Bea) Cel mai bine ar fi fost dacă aș fi urât totul dintotdeauna. Acesta ură cosmopolită este starea de alarmă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
refuzau orice avea legătură cu materia, incluzând atât sacramentele Bisericii cât și plăcerile trupești, inclusiv sexul. De asemenea, refuzau dogma Întrupării și îl considerau pe Christos drept un înger cu formă trupească. Perfecțiunea se atingea doar prin renunțarea la lucrurile lumești și prin părăsirea trupului către viața spirituală prin intermediul practicilor ascetice și a austerității. Dar, cum acest ideal îi depășea pe marea majoritate a oamenilor, albigenzii s-au împărțit în două categorii: "desăvârșiții" care puteau obține "consolamentum" (botezul Sf. Duh prin
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
bisericești nu puteau lipsi, deși grupul pestriț este atât de laicizat și de dezinvolt în tot ceea ce întreprinde, încât este greu să ne imaginăm că preoții, maicile, călugării sau frații nu au împrumutat ceva din impudoarea, truculența limbajului sau înclinațiile lumești ale celorlalți călători. Descrierile pe care naratorul ni le oferă, cu generozitate am putea spune, deoarece este foarte atent la detalii și surprinde acele amănunte care particularizează și individualizează personajul, conferindu-i unicitate, mult mai mult decât făcuse Giovanni Boccaccio
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
asemănătoare unei divinități feminine intangibile și protectoare, abia perceptibilă și mereu drapată în misterul care o înconjura, care nu doar farmecă, ci produce și o înălțare într-o dimensiune elevată, spirituală, așa cum fusese personajul feminin dantesc. Aceasta inspira o dragoste lumească, dar reușea să-l determine pe poet să transceandă mundanul și să pătrundă, în cele din urmă, în sfera celestă. Autorul Divinei Comedii considera că iubirea și noblețea sunt îngemănate 582, iar frumusețea își găsește sălaș acolo unde se află
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de valoare, dar reprezintă mai mult o introducere pentru lucrările următoare. Vânătoarea Dianei se transformă astfel într-o celebrare a zeiței iubirii și concupiscenței, Venus, iar nota ironică nu lipsește, deoarece virtuoasele femei, donne angelicate asemănătoare nimfelor, tind spre plăceri lumești, carnale, spre dragostea profană. Tema dragostei va fi abordată și în operele următoare. Iubirea cunoștea în perioada medievală două accepții antagonice: putea fi nobilă, pură, detașată sau concupiscentă, pasională. De aici putem încă o dată justifica cele două tipologii feminine pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Zeus, în timp ce se juca nevegheată de nimeni, prilejuiește o meditație împotriva permisiunii acordate femeilor de a se plimba singure. Povestea Meguliei Dotata, o fată din Roma, care așa cum sugerează și numele era foarte bogată, duce din partea naratorului la condamnarea bogățiilor lumești excesive. și un decret al Senatului roman care le-a permis femeilor să afișeze public bijuteriile și podoabele personale îi inspiră reflecții împotriva frivolității care distruge averea bărbaților, sporind-o în schimb pe cea a femeilor. Naratorul ofteză, recunoscând retoric
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
rangul de stăpână a propriei ființe („era stăpână pe trupul meu”665), de doamnă a sufletului său însetat de iubire: „I am pus iubirea la picioare;/ Mi-era acea făptură dragă,/ Izvor de bucurie-ntreagă,/ Har, viață, binecuvântare,/ Din cer lumească întrupare,/ Iar eu eram deplin al ei.” 666 O lasă să-i guverneze viața și să i-o metamorfozeze, să o transforme într-un spectacol al celor mai alese sentimente și al celor mai nobile elanuri. Femeia este cea care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
deplină: „O veți cinsti oricând ca pe crăiasa/ Heruvilor, oricine-ar fi să fie,/ De vreme ce-oi lua-o de soție.” 784 Iată că, în intenția conducătorului, stăpâna domeniului său trebuia să fie o donna angelicata, desprinsă de cele lumești, serafică, eterată, desăvârșită. Proveniența socială a viitoarei mirese îi va șoca pe toți, nu avea nici pe departe un rang nobiliar, era fiica unui țăran sărac, dintrun sătuc apropiat cetății, dar se distingea printr-o noblețe sufletească remarcabilă: „Cât despre
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dar care, uitându 1006 Ibidem, p. 202. 1007 Ibidem, pp. 202-203. 1008 Ibidem, p. 203. 1009 Ibidem, p. 201. 1010 Ibidem, p. 204. (trad. n.) 1011 G. Boccaccio, Decameronul, vol. I, p. 274. 271 și voturile, se dedau tuturor atracțiilor lumești (III. 1, IX. 2, stareța din Povestirile din Canterbury). Imaginea soacrei răutăcioase se încadrează perfect tot în această tipologie (IV. 8, cele două soacre din Povestirea notarului). Cu adevărat malefice sunt poate, la un prim nivel al lecturii, cele două
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
bisericești nu puteau lipsi, deși grupul pestriț este atât de laicizat și de dezinvolt în tot ceea ce întreprinde, încât este greu să ne imaginăm că preoții, maicile, călugării sau frații nu au împrumutat ceva din impudoarea, truculența limbajului sau înclinațiile lumești ale celorlalți călători. Descrierile pe care naratorul ni le oferă, cu generozitate am putea spune, deoarece este foarte atent la detalii și surprinde acele amănunte care particularizează și individualizează personajul, conferindu-i unicitate, mult mai mult decât făcuse Giovanni Boccaccio
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
asemănătoare unei divinități feminine intangibile și protectoare, abia perceptibilă și mereu drapată în misterul care o înconjura, care nu doar farmecă, ci produce și o înălțare într-o dimensiune elevată, spirituală, așa cum fusese personajul feminin dantesc. Aceasta inspira o dragoste lumească, dar reușea să-l determine pe poet să transceandă mundanul și să pătrundă, în cele din urmă, în sfera celestă. Autorul Divinei Comedii considera că iubirea și noblețea sunt îngemănate 582, iar frumusețea își găsește sălaș acolo unde se află
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
de valoare, dar reprezintă mai mult o introducere pentru lucrările următoare. Vânătoarea Dianei se transformă astfel într-o celebrare a zeiței iubirii și concupiscenței, Venus, iar nota ironică nu lipsește, deoarece virtuoasele femei, donne angelicate asemănătoare nimfelor, tind spre plăceri lumești, carnale, spre dragostea profană. Tema dragostei va fi abordată și în operele următoare. Iubirea cunoștea în perioada medievală două accepții antagonice: putea fi nobilă, pură, detașată sau concupiscentă, pasională. De aici putem încă o dată justifica cele două tipologii feminine pe
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Zeus, în timp ce se juca nevegheată de nimeni, prilejuiește o meditație împotriva permisiunii acordate femeilor de a se plimba singure. Povestea Meguliei Dotata, o fată din Roma, care așa cum sugerează și numele era foarte bogată, duce din partea naratorului la condamnarea bogățiilor lumești excesive. și un decret al Senatului roman care le-a permis femeilor să afișeze public bijuteriile și podoabele personale îi inspiră reflecții împotriva frivolității care distruge averea bărbaților, sporind-o în schimb pe cea a femeilor. Naratorul ofteză, recunoscând retoric
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
rangul de stăpână a propriei ființe („era stăpână pe trupul meu”665), de doamnă a sufletului său însetat de iubire: „I am pus iubirea la picioare;/ Mi-era acea făptură dragă,/ Izvor de bucurie-ntreagă,/ Har, viață, binecuvântare,/ Din cer lumească întrupare,/ Iar eu eram deplin al ei.” 666 O lasă să-i guverneze viața și să i-o metamorfozeze, să o transforme într-un spectacol al celor mai alese sentimente și al celor mai nobile elanuri. Femeia este cea care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
deplină: „O veți cinsti oricând ca pe crăiasa/ Heruvilor, oricine-ar fi să fie,/ De vreme ce-oi lua-o de soție.” 784 Iată că, în intenția conducătorului, stăpâna domeniului său trebuia să fie o donna angelicata, desprinsă de cele lumești, serafică, eterată, desăvârșită. Proveniența socială a viitoarei mirese îi va șoca pe toți, nu avea nici pe departe un rang nobiliar, era fiica unui țăran sărac, dintrun sătuc apropiat cetății, dar se distingea printr-o noblețe sufletească remarcabilă: „Cât despre
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dar care, uitându 1006 Ibidem, p. 202. 1007 Ibidem, pp. 202-203. 1008 Ibidem, p. 203. 1009 Ibidem, p. 201. 1010 Ibidem, p. 204. (trad. n.) 1011 G. Boccaccio, Decameronul, vol. I, p. 274. 271 și voturile, se dedau tuturor atracțiilor lumești (III. 1, IX. 2, stareța din Povestirile din Canterbury). Imaginea soacrei răutăcioase se încadrează perfect tot în această tipologie (IV. 8, cele două soacre din Povestirea notarului). Cu adevărat malefice sunt poate, la un prim nivel al lecturii, cele două
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dura ani de zile. De cel mai multe ori, datorită măririi prostatei, are loc o ștrangulare a uretrei, apare așa-zisul "baraj al vezicii". Au efecte benefice mișcarea cât mai multă, căldura și regimul alimentar echilibrat. BLENORAGIE (gonoree, sculament, boală lumească sau bărbătească, frântură din vis, freanță, frenție, scurgere pe țeavă) În medicina populară, această boală venerică, produsă "pe canal, jos, sub formă de spuzituri" (scurgeri), era tratată prin: Preparate cu gândaci verzi (gândăcei) de frasin În ceaiuri (cantaridă pisată), sau
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
și ale organelor genitale Anurie. Strangurie, zăpreală. Incontinență urinară: pișatul În pat. Litiază urinară (vezicală): piatră la bășică, nisip. Blenoragie. Gonoree: sculament, scurgere, frântură În vis, frântură din vânt, triper (Transilvania). Sifilis: cel pierit, pierit, mâncătură, frențe, sfrențe, boierie, boală lumească, șancăr. Impotență: neputință, legat la bărbat. V. Bolile sistemului osos Cifoză. Scolioză. Lordoză. Rahitism: cocoașă, ghebe, ghib. Necroză: colți de lup. VI. Bolile infecțioase Febră tifoidă: tifos, lingoare, lungoare, boală lungă, boală mare, boală rusească (județul Constanța). Paludism. Febră palustră
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
compania lor (le promite chiar că va scrie cândva pozitiv despre postmodernism) și, probabil, la fel de generos îi gratulează și pe vârstnici. De aceștia din urmă se simte mai apropiat ca vârstă și împărtășește, cu mici excepții, aceleași opțiuni culturale și lumești. Trebuie să recunosc însă că această ipostază de contemplator imperturbabil îi prilejuiește uneori dlui Cimpoi scurte clipe de disconfort intelectual. De pildă, pleacă stânjenit privirea atunci când vârstnicii debitează enormități și prostii groase. Cum s-a întâmplat și în cadrul Simpozionului, unde
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
să recompună o imagine ceva mai apropiată de cea reală a cruntului luptător care a condus Moldova timp de 47 de ani"9. Pledoaria pentru trecut a venit prompt din mediul profesional istoric și patrimonial, criticându-se superficialitatea, mizele foarte lumești și lipsa de reverență față de un asemenea simbol istoric și spiritual 10. Un grupaj de opinii ale istoricilor din România și din Republica Moldova, solicitați să argumenteze posteritatea pozitivă a voievodului, constituie poate cel mai reprezentativ răspuns al istoriei la solicitările
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Voroneț a fost încă o dată supralicitată, prin calitatea sa de "ctitorie a sfântului"162. Manualele nu fac decât să confirme obișnuințele epocii. Ofensiva comemorativă dedicată celor cinci secole de la moartea sa nu a motivat doar actorii seculari, cu interesele lor lumești, ci și slujitorii bisericii. La Borzești, de exemplu, pictarea ctitoriei sale din 1494, a prilejuit consacrarea unui adevărat ciclu hagiografic ștefanian 163. Cu toate acestea, Ștefan a rămas, poate și din comoditate, în multe pagini de manual, doar "cel Mare
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
a conformat și a scris un volum care ilustra un adevărat program politic și istoriografic, teza fundamentală regăsindu-se chiar în succesiunea unor titluri-rezumat de genul: "Păreri puțin lămurite despre Unirea Românilor. Ea nu a răsărit din dărnicia vreunei puteri lumești, ci dintr-o tainică și îndelungată pregătire istorică. Temeiurile ei sunt adânci și nesguduite"265. Relatarea sa începea cu invocarea momentului apoteotic: "1 Decembrie 1918 ziua în care s-a vestit lumii prin hotărârea Adunării Naționale din Alba Iulia Unirea
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți ..., p. 511-512. footnote>. Unii slujitori împărătești, alteori înșiși împărații păgâni sau proconsulii și prefecții de atunci de atunci doreau să-i ademenească, întru început, pe creștini cu lingușeli levantine, uneltiri și promisiuni lumești, tentații și oferte caduce, pentru ca aceștia să se dezică de credința în Hristos Domnul. Acești dușmani ai lui Dumnezeu doreau să-i despartă pe bunii creștini de Dumnezeul Cel viu și să slujească demonilor pierzători, oferindu-le bunurile lor. Însă
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
stele, pentru că "stelele mai cad din când în când și trebuie înlocuite". Ivan Denisovici este cu adevărat un "sărac cu duhul", lipsit de orice trufie, ambiție și dușmănie, și tocmai aceasta este forța sa, fără nici o legătură cu întinderea stăpânirii lumești, sociale sau materiale. Sărăcia impusă deținutului de lumea recluziunii, asociată cu niște calități personale precum cumpătarea, bunătatea și mila pot plămădi adevărați sfinți ai acestei lumi speciale, cărora li se promite o altă lume, cea mai bună: "Fericiți cei săraci
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
ostile, de a cunoaște fericirea, neavând pentru aceasta nimic din exterior, ci doar viața "în acord cu propria conștiință". Matriona dovedește noblețe spirituală, prin jertfa permanentă, făcută firesc și cu discreție. Noblețea ei este în afara logicii comune și a dreptății lumești. Sfințenia Matrionei nu constă în ceva eroic și spectaculos, ci se dovedește în situații obișnuite, banale. Totul se întâlnește în semnificația vieții lipsite de minciună, pe care Soljenițîn o consideră la îndemâna oricui și o proclamă prin toate mijloacele. Viața lipsită
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]