2,406 matches
-
Cei care vor să se dăruiască și să se distingă în toată slujirea regelui lor veșnic și Domn al tuturor, nu numai că-și vor oferi trudei propriile persoane, ci mergând împotriva propriei senzualități și împotriva iubirii lor trupești și lumești, vor aduce o ofrandă de mai mare cinste și de mai mare însemnătate 2, spunând: 98. „Stăpâne Veșnic al tuturor lucrurilor, Îți aduc ofranda mea, cu bunăvoința și cu ajutorul Tău, dinaintea nesfârșitei Tale bunătăți și dinaintea slăvitei Tale Maici, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
la sărăcia materială; în al doilea rând, șsă-i conducăț la dorința de ocări și dispreț, pentru că din aceste două lucruri se naște umilința, astfel încât să fie trei trepte: prima, a sărăciei opusă bogăției; a doua, ocările și disprețul, opuse slavei lumești; a treia, umilința opusă trufiei; și, de la aceste trei trepte, să fie conduși către toate celelalte virtuți. 147. Dialog. Se va purta un dialog cu Stăpâna noastră, ca să-mi dobândească de la Fiul și Domnul său harul de a fi primit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
curată și limpede, fără amestecul trupescului sau al vreunei alte înclinații neorânduite. 173. Al patrulea punct. Dacă cineva a făcut alegerea potrivită și orânduită din lucruri ce fac obiectul unei alegeri revocabile, care nu conduc nici la trupesc, nici la lumesc, nu are nici un motiv să facă o nouă alegere, ci să se desăvârșească în cea făcută atât cât îi stă în putință. 174. Notă. Trebuie luat aminte la faptul că, atunci când vreo astfel de alegere revocabilă nu a fost făcută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
sufletului, dându-i tihnă și pace în Creatorul și Domnul său. 317. A patra regulă: despre dezolarea spirituală. Numesc dezolare tot ce se opune celei de-a treia reguli, precum întunecarea sufletului, tulburarea din el, pornirea spre lucruri josnice și lumești, neliniștea pricinuită de felurite tulburări și ispite, împingând spre necredință, fără speranță, fără iubire, întru totul cuprins de delăsare, nepăsare, tristețe și ca și cum ar fi despărțit de Creatorul și Domnul său. Pentru că, așa cum consolarea se opune dezolării, tot la fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ar fi astfel șde lăudatț, a vorbi împotriva lor, fie la predici publice, fie vorbind dinaintea oamenilor simpli, ar da naștere mai degrabă la murmur și scandal decât la folos; și astfel poporul s-ar indigna împotriva mai-marilor săi, fie lumești, fie spirituali. Astfel, pe cât de mult dăunează vorbirea de rău pe la spate a mai-marilor dinaintea oamenilor simpli, pe-atât poate fi de folos să se vorbească despre obiceiurile lor rele direct persoanelor care pot face ceva spre îndreptarea lor. 363
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Așadar: cum mi-am primit Realizarea Sinelui? După cum am înțeles ceva mai târziu, toate forțele cosmice au complotat la așezarea mea pe cale: pe cea bună, firește! Boala de ficat, cu dezvoltarea ei galopantă, slăbiciunea fizică contrabalansată de ambițiile de devenire lumești ce erau departe de a fi fost satisfăcute, lecturarea unor reviste cu specific paranormal ce miau atras atenția asupra existenței unei energii secrete extraordinare ce traversează niște... chakre aflate, undeva... în interiorul corpului nostru și, nu în ultimul rând, cărțile lui
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
fi perfect: va avea un motiv de bucurie și satisfacție lăuntrică. Iar dacă nu... ce se va mai amuza pe seama închipuirilor partenerului său de dialog! POVEȘTI DIN VESTUL ȚĂRII. DAR ȘI DIN SUD... De trei săptămâni sunt... arădean! Aparent, nevoia lumească de a-mi asigura un serviciu în vremurile acestea atât de tulburi m-a orientat tocmai către Arad dar, dacă privesc dincolo de aparențe, Altceva, Altcineva m-a expediat în acest spațiu. Să mă consider într-o misiune... să fie doar
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
trăiesc extazul... Relatând visul, încep să-mi pun întrebări asupra semnificațiilor, mai ales că eu cred în trăirile avute atât în stare de veghe, cât și în cea de somn. Ce să semnifice, pentru mine, visul? Detașare? Desprindere de cele lumești și observarea lor din înălțimile cerului? Aș fi bucuros, dar îmi doresc mult mai mult: îmi doresc puterile conexiunii permanente și intense la Marele Adevăr, îmi doresc forțele înfăptuirii!... Dimineața, ignorând cu bună știință disconfortul așternuturilor mototolite de sub mine și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
motivele necazurilor mele și, ca să-mi mai alin sufletul, am telefonat soției mele, aflată temporar la mare distanță de mine. Am găsit-o într-un moment de grație divină: tocmai vizitase Sfântul Mormânt! Vorbele mele, ce se făceau ecoul necazurilor lumești, s-au diluat instantaneu în fața celor venite de la mare distanță, dar... de la locurile sfinte: au pălit, esența lor s-a pierdut! De data aceasta, soția mea era cea care plutea... Așa mi-am amintit visul! 27 iunie 2004 Note de
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
poezii. Omul Ana Luiza Toma... era o femeie micuță de statură, și... nu se încadra deloc în canoanele de frumusețe fizică cultivată de media. Dar... cât de bine te simțeai în prezența acelei ființe blânde! Trebuie să recunosc: conform obiceiului lumesc de a-mi opri privirea asupra înfățișării exterioare, rareori reușesc să văd dincolo de trup și să observ Spiritul. La Ana Luiza Toma însă, Spiritul te prindea din primul moment! Energică și delicată totodată, te captiva fără săți dai seama. Am
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
care, pentru prima oară în viață aveam acces și pe care, la rândul meu, le emiteam, dar și foamea de Absolut au născut în ființa mea, spontan, starea de beatitudine, necunoscută și neînțeleasă vreodată. Simțeam plutirea, desprinderea completă de cele lumești: nu mai eram convalescent, nu mai eram slab, nu mai eram lipsit de viitor! Desprinzându-se de pe scaunul său, Francisc, un tânăr înalt, blond și la fel de slăbănog ca și mine, a venit și mi-a verificat vibrațiile emise deasupra creștetului
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
lui, a bibliotecarului de profesie (însărcinat și cu gestionarea cărților, revistelor și imprimatelor Asociației Culturale Sahaja Yoga Brăila), profesoară de limba română și limba rusă. De cei doi, peste ani mă va lega o prietenie strânsă, caracterizată atât de canoanele lumești obișnuite, cât și de cele spirituale de sahaja yoghini. Acesta a fost începutul unui nou și lung drum de încercări, de munci, de reușite și de eșecuri, de urcușuri și căderi, de evoluție. De evoluție spirituală - pentru că despre aceasta vorbesc
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
au urat Drum bun! A fost o urare ce a funcționat divin! Când vorbim despre divin, nu trebuie să ne așteptăm niciodată la ceva simplu, dar nici complicat, la ceva imediat sau întârziat. Aceasta, deoarece criteriile sunt altele decât cele lumești, timpul altfel se măsoară, iar subiecții sunt doar niște mesageri sau făptuitori prin grație stabilită de Sus. În vama iraniană s-a întâmplat... inevitabilul. Ofițerii au observat că pașaportul era fals. Și l-au reținut pe vinovat. Și au anunțat
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
planificări! Cu mult timp înainte de plecare am studiat harta, am ales traseul, am calculat kilometrii și... leii necesari. Am împărțit la cinci și am obținut imediat creditul individual datorat bătrânei Dacii: 300.000 de lei de persoană. Școlăresc și... cam lumesc! - veți fi tentați a lansa vreo răutate. Așa o fi, dar... eu de unde să scot banii necesari? Iată că v-am și răspuns! Conform hărții studiate, de la Vaslui spre Iași pleacă două trasee, dintre care eu l-am ales pe
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
respectată, mai ales în primele zile. Au urmat, însă, următoarele și o altă dorință, tot interioară, dar mai veche și mai... pământeană, mă îndemna spre exterior, spre lume, spre schimb de vibrații, spre... aventură. Ca o justificare suplimentară a chemărilor lumești, am considerat că era necesară și o verificare a propriei aure: eram eu suficient de puternic încât să rezist atacurilor subtile venite din lumea eterogenă a celor ce formau uriașa masă de vânzători și clienți ce mișunau prin marile aglomerări
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
aleg! Dacă aleg afirmația: cred! - nu mai este loc de îndoială, mă aflu în jocul Lui, dispare sursa nefericirii - înseamnă că mi-am însușit abandonul. Dacă nu, pot în cel mai bun caz să fiu duplicitar, să beneficiez de darurile lumești complăcându-mă într-o filosofie... ateistă cu justificări de ignoranță, ceva de genul: eu nu L-am întâlnit pe Dumnezeu sau eu o să cred atunci când Dumnezeu îmi va revela o minune... Mă-ntorc la Jung: mă conformez eu clarității răspunsului
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
este Sălaș al fericirii supreme. Abandonându-ne lui SHRI SHIVA, cuibărindu-ne în oceanul de iubire al zeului, vom cunoaște adevărata fericire, cea supremă, cea pe care, dacă ai primit-o, nu mai ai nevoie de nimic, trebuințele și ambițiile lumești devenind simple erori ale mentalului; abia în lumina învăluitoare a lui SHRI SHIVA înțelegem Maya în care am trăit mult prea mult timp! Atunci ne vom simți inima pătrunsă de iubire absolută, chipurile ni se vor lumina, lumea va veni
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
președinte al PSUG (fiind invocat clasicul motiv al "problemelor de sănătate"). W. Ulbricht avea să-i încurce planurile mai tânărului său coleg pentru ultima oară în 1973, la vârsta de 80 de ani, când și-a încheiat socotelile cu cele lumești, exact în zilele organizării la Berlin, cu mare pompă, a Festivalului internațional al tineretului și studenților, motiv pentru care a fost ținut "la rece" și decesul său anunțat după încheierea Festivalului. Spunea cineva: "Dați-mi o politică internă solidă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
chioșcuri cu ste gulețe, cărți poștale și tricouri cu numele sfântului sau al orașului. Am văzut apoi călugării franciscani, cu picioarele goale în sandale grosolane, încinși la brâu cu o sfoară și am citit istoria sfântului. Lepădase tot ce era lumesc, până și hainele le-a înlocuit cu o pânză de sac, și plecase în picioarele goale să propăvăduiască dragostea. În Assisi până și pietrele vorbesc despre dragoste și umilință. Apoi am zărit o Sf. Maria aurită, uriașă, cu brațele deschise
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
e pavat nu cu intenții bune, ca iadul, ci cu trăiri și ființe bune, că el constituie chiar totalitatea acestor trăiri și oastea acestor ființe ridicate la cer, posibilitatea de a trăi veșnic în cele mai luminoase momente și spații lumești. Raiul ar fi prelungirea și însumarea crâmpeielor de rai din timpul vieții, amfora reconstituită din cioburi; raiul ar fi asemenea unei locuințe frumoase, dar în care trebuie să te muți cu „mobila” ta: sau: o construcție ridicată exclusiv din prefabricate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
putem spune că niciodată creștinismul nu a reușit pe deplin în intenția sa, fiindcă, în orice epocă, chiar și în cea mai creștină, au avut loc manifestări ale naturii decăzute. Dar, acum, spiritul păgân, ba chiar am putea să spunem «lumesc», ca să ne servim de cuvântul folosit de Cristos, pare să ia avânt. Se crede doar ceea ce se vede și se atinge; se caută doar ceea ce satisface natura. În sfârșit, conștiința creștină s-a diminuat și uneori, cel puțin practic, s-
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Cristos Domnul”; atunci de ce vorbim despre Dumnezeu ca despre o Ființă îndepărtată, în timp ce El este cu noi; de ce batem la atâtea uși pentru a cere ajutor, dar nu la cea de la Sf. Tabernacol; de ce nu ne controlăm atențiile față de autoritățile lumești, în timp ce persoana Omului-Dumnezeu este lăsată uneori în părăsire? Să o repetăm, pentru că este un principiu fundamental: dificultatea nu constă în obstacolele de depășit, ci în lipsa de credință. Din cauza asta se scufunda și Petru atunci când mergea pe valurile mării: «Om cu
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
împiedice viața interioară — 45. Isus și sfinții ne învață viața de reculegere — 46. Predicarea noastră să fie Cuvântul lui Dumnezeu și nu al omului — 47. Arta de a se face înțeleși — 48. A venit timpul să ne eliberăm de slugărniciile lumești ale trecutului și să conștientizăm superioritatea noastră absolută — 49. În conștiința Apostolilor exista un simț profund al responsabilității, indispensabil creștinului și mai ales preotului — 50. Prestigiul major al îngrijirii sufletelor și lipsa metodelor de învățare — 51. Pentru a depăși scepticismul
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
de suflete dacă am ignora ceea ce murmură astăzi muncitorii prin ateliere, ori se insinuează prin orice formă de tipăritură, ziar, revistă, carte, broșură, foaie volantă, sau chiar și afișe de pe ziduri“. 48. A venit timpul să ne eliberăm de slugărniciile lumești ale trecutului și să conștientizăm superioritatea noastră absolută A sosit timpul să ne debarasăm de aservirile seculare ale trecutului, care ne-au făcut să creștem într-o atmosferă în care primatul literar și chiar cel al gândirii înseși ne era
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
trecem ritmic de la păcat la spovadă? Noi, care mai credem că nu ne-am îndepărtat voluntar de har, că nu suntem supuși niciunui stăpân înșelător, că nu urmărim nici un interes pământesc, că nu vrem să fim lacomi, nici stricați, nici lumești, nici ambițioși, nici invidioși, nici orgolioși și nu suntem incapabili de iertare, nici însetați de faimă?... Oare nu este în noi puterea lui Dumnezeu? Îndrăznim să spunem că nu suntem capabili să-I împlinim legea? Să ne ferească Dumnezeu! În
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]