1,582 matches
-
să nu se crape gheața sub noi. Ei au fost cei dintâi care au auzit plescăiturile ce veneau dinspre apă, asemănătoare unor pași grăbindu-se prin mlaștini. Ne-am trezit și, frecându-ne la ochi, am zărit niște luntre lungi lunecând spre mal - erau niște luntre mari precum casele, cum nici unul nu mai văzuse vreodată. În scurtă vreme, ne strânserăm cu toții pe țărm, privind În liniște la nenumăratele luntre ce veneau spre noi, jucând peste valuri. Când primele traseră la mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
un copil de vreo 12 ani - Edmond Albius - născut ca sclav, neavând ce face, a început să admire minunatele flori de vanilie din preajma bordeiului în care locuia. La un moment dat, a prins a mângâia acele flori. Cu atingeri lunecând ușor pe petalele firave, de culoare alb-verzuie, copilul a băgat apoi de seamă că între acele petale se ridica un fel de păhărel, prelungit, cu buzele ușor răsfrânte. Chiar în mijlocul păhărelului, un bețigaș subțire și delicat înfățișa soarelui o mică
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
În lumină și culori vii și pestrițe, de parcă lumina se reflecta Într-un lac de safir. De la un capăt la altul al străzii, cît vedeai cu ochii, mulțimea Înainta cu mișcări Încete, dar sinuoase, de reptilă uriașă viu colorată. Parcă luneca, parcă se mișca, parcă se oprea, parcă Înainta, parcă se zvîrcolea aici și parcă Încremenea dincolo Într-un ritm intens și unduitor, nesfîrșit de complex și de uimitor, și care totuși se Îndrepta parcă spre un scop și o forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și omul a murit. Într-o clipă, un polițist care-l privea indiferent de la distanță se apropie de bancă, se aplecă, Îi vorbi și-l clătină ușor de umăr. Atunci trupul celui mort se lăsă puțin În jos, brațul Îi lunecă peste spătarul băncii și rămase așa, cu mîna atîrnată, cu pălăria ponosită așezată strîmb pe cap, cu haina descheiată, cu piciorul drept tras rigid spre spate. Chiar sub ochii polițistului care-l clătina de umăr, fața bărbatului se făcu cenușie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mișcau și se legănau Încet la fiecare pas al brancardierilor. Brancardierii ieșiră cu grijă, dar repede, pe poartă și se Îndreptară pe scările unui pasaj lateral Întunecat, deasupra căruia scria „Ieșire“. CÎnd Începură să urce scările de fier murdare, trupul lunecă puțin la vale, greoi, iar pălăria cafenie, veche căzu, descoperind părul cărunt-murdar, rar și Încîlcit al omului. Unul dintre polițiști ridică de jos pălăria și-i spuse unui brancardier: — E-n regulă, John! Am luat-o eu! Apoi porni În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
roșu, galben intens, străpungînd Întunericul, iar pe alte șine se vedeau vagoane de marfă și șiruri de trenuri cufundate În Întuneric, goale, negre, așteptînd cu un aer ciudat de Încordare, de viață de curînd stinsă. Apoi peroanele lungi Începură să lunece pe lîngă ferestrele trenului, iar hamalii vînjoși ca niște tauri se iviră În fugă, salutînd Îndatoritor, strigînd, adresîndu-se celor din tren care Începuseră deja să le dea bagajele pe fereastră. TÎnărul Își luă Încet haina și geamantanul de pe suportul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
harul artistului e capabil să-l transmită. Îmbinând credințe străvechi, ale căror urme sunt atestate în mitologia generală sau în cea biblică, Radu Cârneci construiește monografia iubirii, Începutul de taină fiind pus sub semne astrale: Sus, astrele în crugul etern lunecând - / timpul tău aștepta, o, Dorador! - sentimentul începându-și aventura existenței odată cu Facerea, când, La început de timp / îndemnându-ne către piscul de jertfă / înfloream... Imaginarul poetic e, prin urmare, alcătuit din elemente mitice, fiind Tărâm de vis: splendoare și beție
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
trase, adunând, paradoxal, cu egoism, toată tristețea, și pregătindu-se, în felul acesta, pentru confruntarea cu moartea, chiar dacă o detestă, gest amintindu-l, de asemenea, pe Emil Cioran, după care ne murim moartea «trăind», dacă îi cunoaștem intimitatea, înainte de a luneca în ea, ca spre tine însuți. În această paradigmă, versurile din volumul de față pot fi citite și ca un cântec de lebădă, ca strigăt al atașamentului față de viață, dar și ca preludiu al morții, ca încercare de acceptare a
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
nemuls etc.). Poetul selectează segmente ale realității, cărora le dezvăluie sensuri, definindu-le (Izvoarele au un limbaj strict./ Ele ne silesc să-ngenunchem / spre a ne răpi setea. / Înzestrate cu ea vorbesc ori tac. // Și nu cunoaștem altă nemurire sau: Lunecând de la o țară la alta / de la un mileniu la altul / piatra cum un melc etc.), iar titlurile multora dintre ele par a preceda articole de dicționar, cărora le conferă un alt statut: Estetism, Piatra, Dificultate, Plimbare, Trepte, Madrigal, Etică, Idila
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ni se țes - aluzie la pânză Penelopei), frunza (frunza-n zboru-i mistic), copacii, nisipul - sugestie a șubrezeniei, a instabilității (Nisipurile arse ca limba altor ere / Vor înălța-n ceasornic uitatele poteci...) -, candelabrele, clepsidrele (Iubita mea, nisipul se tot zbate / Să lunece-n clepsidră fără noi...), candelele, pendulele, cupele, potirele, Sfioasele pahare cu picior subțire (amintind macedonskianul Rondelul cupei de Murano) etc.: O frunză bate-n pleoapa mea cu ciudă, / O frunză bate-n pleoapa ta cu amintiri...; Copacii dorm cu timpu-n
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de acolo începe și cu el, / renăscând, toate tainele lumii!... și pentru că numai reconectându-se la energia acestui univers, fie și numai temporar, ar putea să descopere măcar o parte din sensurile lumii, care, altfel, îi scapă, făcându-i talpa... nesigură / lunecând peste moarte. În alt plan, Dincolo de măceșii roșii, adică dincolo de zare, de lumea tangibilă, sunt Poemele cu îngeri, de unde Pasărea Visului pogoară peste noi!... Nevoia de echilibru, amintită mai sus aduce, de asemenea, vagi ecouri dinspre expresionism, spre exemplu, cum
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
gesturilor sale largi, maiestuoase, care-i punctează întreaga operă - de exemplu, prin troița cu brațe din lemnul / ieri pentru leagăn, versuri care exprimă, iată, neconsolabila durere a omului în fața scurgerii iremediabile a timpului, sau prin litanii, prin jalea miresei când lunecă giulgiul, prin bronzul de clopot sau cenușa-n tigve pale -, acestea rămân mai mult în planul de suprafață, fără să genereze bulversări viscerale, fiindcă, așa cum arătam mai sus, poetul, indiferent de curentele care îi traversează opera, este dominat de un
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ca și cea de la Vatra Dornei, dar cu mult mai semeață. Satul Crucea, răsfirat sus pe creasta muntelui, îți aduce aminte de priveliștile elvețiene ori tiroleze. Și-apoi, cale de o zi purtat pe undele verzui ale Bistriței, plutașul vede lunecându-i pe dinaintea ochilor priveliștile cele mai neașteptate, atât la răsărit, spre culmea Stânișoarei, cât și spre apus, pe sub piscurile Pietrosului și ale Ceahlăului.” (Simion Mehedinți ) Cerințe: 1. Subliniați expresiile frumoase. 2. Explicați sensul cuvintelor și expresiilor scrise cursiv în text
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de pădure, ce se ridică deasupra câmpiei, ca o insulă abia răsărită la orizont. Cu atât mai mare e mirarea când, aproape de Brăila, vezi ivindu-se în depărtare un lanț de munți, având profilul culmilor carpatice. Privind peste vapoarele ce lunecă pe Dunăre și peste ostroavele pline de sălcii, “munții” de la Măcin ademenesc asemeni ca și culisele unui teatru. S-ar putea ca aspectul deșertic al Pricopanului să fie sporit de când romanii necruțători de copaci s-au așezat în apropiere. Oricum
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de trăsnet, cu nările carbonizate, fiindcă făcuse imprudența să se refugieze sub un arin. Nu o dată, trăsnetele despicau până la rădăcină copaci izolați. Cel mai sigur adăpost era, ce-i drept, o grotă, oricât de mică, de unde puteam urmări liniștiți cum lunecau trăsnetele pe stâncile ude, ca niște șerpi luminoși, dar dacă furtuna ne prindea înainte de a depăși zona livezilor trebuia să ne mulțumim cu colibele de iarbă. După ce se oprea ploaia, aprindeam un foc, să ne uscăm hainele, și țopăiam, în jurul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mișcă brațele, gesticulează, spală vase, se șterg cu șorțul. Bine că nu l-a văzut! Dar inima tot începe să-i bată repede-repede, parcă ar ciocăni la o poartă zicând deschideți, deschideți! Și în seara asta, cum merge el așa lunecând cu gumarii pe potecă, aplecat în sine pentru a vedea cât mai puțin din Uriașa, Iliuță simte că poarta chiar i se deschide și intrând înăuntru, dă de căldură. În căldura asta, teama se topește, iar pe copil îl prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
junglă parfumată, lângă un pahar cu picior înalt de daiquiri, în brațele lui cafenii și vânjoase, la pieptul lui de bronz... Și un fior de plăcere îi trece domnișoarei din închipuire în organele interne, iar de acolo șerpuiește în jos, lunecând în marele bazin unde fluviul Orinoco își revarsă coama de ape verzi, întâlnind oceanul. Domnișoara Carbon tresare, zvâcnind din apa băii. Doamne Maica Domnului! E sâmbătă! E parastasul bunicii, la Cislău! Iar ea era cât p-aci să se înece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de clasificare cu totul nou și mult mai înțelept decât decimalul lui Dewey sau Biblioteca Congresului, în care vor fi numai două categorii, cărți bune la dreapta și cărți proaste, tot înainte pe stânga. Și Dicționarul aproape că i-a lunecat din mână, în timp ce pe chip i se lățește un surâs beatific. Orașul va fi împărțit în două de ape mari, învolburate, fără punți. Răsăritul să fie la apus, apusul la răsărit. Noaptea fără stele, din pricina prafului, iar după ani și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fiecare după amiază la acea oră de tihnă, în pijama, sub plapumă, cu mâinile sub cap, telefonul continuă să țârâie stăruitor, rugător aproape. Și ce este orice apel dacă nu o rugăminte? Martineasca se ridică alene, își lasă picioarele să lunece în papuci, își pune halatul și începe lungul drum către chemarea cea insistentă, căci în lunile de trecere reumatismul o supără întotdeauna și genunchii îi înțepenesc. Cu siguranță apelantul o cunoaște, altfel de mult ar fi pus, dezamăgit, receptorul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
i se răspunde că nu se poate, că aici e Père Lachaise și nimeni nu se poate îngropa. Numai francezii. ─ O-la-la! zice Harry în vis. Și pleacă mai departe pe un drum printr-o vale așezată într-o lumină care lunecă în inima lucrurilor și le desface. În vale curge un râu, deasupra e un cer verde-albastru, copaci în culori de copaci din vis alcătuiesc un sentiment de o frumusețe fără seamăn. E altfel de frumusețe decât cea a pământului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de multe hectare, se vede aeroportul. Clara se oprește minute în șir pentru a urmări vreun uliu șorecar „încălecând” curenții și bătând aerul pe loc, cu ochii ațintiți după prada din iarba necosită. Apoi descoperă avioanele și planoarele Clubului AERO, lunecând ca niște uriașe păsări albicioase pe cerul fără pic de nor. Oare când începe copilul să viseze că zboară pe deasupra caselor, a pomilor și mai ales în lungul drumului parcurs la trezie? Poate că după primele salturi în gol de pe
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
care zăcea lungit bărbatul era așezat la umbra unei bonsai, și cum se uita peste marginea umbrei În lumina orbitoare a câmpiei, zări cele trei păsări mari, ghemuite obscen, În timp ce alte douăsprezece zburau În văzduh, aruncând În trecere umbre care lunecau rapid. — Au tot dat târcoale din ziua În care s-a stricat camionul, spuse el. Dar azi e prima zi În care au coborât pe pământ. La Început le observam atent zborul, asta În caz că aș fi vrut să folosesc imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
găseam viermi În buștenii putreziți. Găseam niște viermi albi, cu capete maronii, pe care nu puteai să-i Înfigi În cârlig și care se făceau nevăzuți În apa rece; mai găseam căpușe de copac sub bușteni, și uneori râme care lunecau În pământ de Îndată ce ridicam bușteanul. O dată am folosit o salamandră pe care o găsisem sub un buștean bătrân. Salamandra era foarte mică și drăguță, era agilă și avea o culoare superbă. Avea niște piciorușe mici, cu care tot Încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ancoră; l-am tăiat și m-am lăsat tras de el. M-a dus direct În jos și am trecut de hublou, de care m-am apucat, dar nu m-am putut ține, și cârligul mă trăgea tot mai jos, lunecând de-a lungul marginii vaporului. A trebuit să-i dau drumu’ din mână. L-am auzit izbindu-se o dată și până să ies Înapoi la suprafață parcă a trecut un an. Schiful fusese dus de apă și am Înotat până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
somnul pierde visul iar chipul strălucirea. Privind conturul stelei, ai vrea să-i prinzi cununa S-o dăruiești iubirii, s-o simți întotdeauna... Dar ea dispare-n ceață, în ceață și în gând; O fi pe cerul nopții, pe astre lunecând? Ne pierdem crud adesea și întrebăm de noi, În rătăciri fugare ca picurii prin ploi... Și strigă întristarea, mai vie ca oricând: Unde-a plecat iubirea? O voi găsi curând?
Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_548]