2,874 matches
-
asupra exteriorului obscuritatea și petele unei vieți scurse într-o cameră sumar mobilată: "(azi când mergeam pe stradă/ niște copii se băteau cu pietre// în stația de tramvai am/ văzut o femeie care/ avea un scuipat pe spate// acum stau lungit pe saltea/ și îmi scot cu degetul/ scamele adunate în buric)" (Azi când mergeam pe stradă...); "de două zile nu am mai stins becul -/ stau cu mâinile la spate și mă gâdil în/ palmă cu unghiile moi. când îmi clănțănesc
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
Potrivit autorilor, singurul factor care a contat a fost timpul petrecut de o persoană ce rămâne inactivă în fața unui ecran, informează Mediafax "Mulți oameni au obiceiul ca atunci când se întorc de la lucru să aprindă televizorul și să rămână așezați sau lungiți în fața ecranului timp de mai multe ore. Este practic și ușor de făcut", a declarat Emmanuel Stamatakis, expert în epidemiologie și sănătate publică la University College din Londra. "Acest obicei este dăunător pentru inimă și pentru sănătatea noastră în general
Persoanele care privesc prea mult la televizor, expuse la un risc mai mare de a face infarct () [Corola-journal/Journalistic/70774_a_72099]
-
reprezentau o formă de venerare a soarelui, a luminii ce biruia întunericul - obicei adus din Orient, mai precis din Siria. Ei sărbătoreau și "nașterea soarelui neînvins" (sol invictus) la solstițiul de iarnă (către 21 decembrie), când zilele reîncep să se lungească, un cult preluat de la persani, care-l adorau pe "Mithra", zeul soarelui. Pentru păgâni, aceasta era noaptea în care Marea Zeiță dădea naștere noului Soare, repornind astfel ciclul anotimpurilor. La începuturile Creștinismului, unii episcopi au propus ca Nașterea Domnului să
Cum am ajuns să sărbătorim Crăciunul () [Corola-journal/Journalistic/70887_a_72212]
-
câțiva pași pe sub coloane; lampadarele pe care studenții, conform unui obicei venerabil, le-au spart cu pietre nu dau nici o lumină, dar luna de primăvară strălucește pe cerul negru și la picioarele micilor coloane dorice de o albeață argintie se lungește încă o coloană care pare desenată cu o linie groasă de cerneală. Ce de miresme în umbra călduță... Nu departe, ciorchinii de glicină îmbălsămează aerul. Încă un pas, doi, a ajuns pe lunga peluză care se întinde în fața bibliotecii a
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
și încă mai cîndva General Berthelot -, la colțul unde se face intrarea spre clădirea liceului Nicolae Bălcescu, - pe vremuri Colegiul Național Sf. Sava -, era deschisă, pînă acum doi-trei ani, o cîrciumă. La una din mese - doi consumatori: omul de cultură, lungind o halbă de bere în așteptarea timpului cînd trebuia să meargă pentru o înregistrare la radiodifuziune (aflată la cîțiva metri mai sus pe această uliță), și un individ care de multe ceasuri arunca în el cinzeacă după cinzeacă... Pe-o
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13728_a_15053]
-
mediul virtual, dacă nu îți vezi în față adversarul, parcă nu mai are nici un haz să îl sudui. De aceea, deși mediul îți oferă șansa anonimatului și ,siguranța impunității", agresivitatea verbală este redusă în limbajul electronic. Înjurăturile românești sînt prea lungi pentru bara de mesaje și au numeroase complicații gramaticale (cratime etc.) așa că este exclus să citești pe bară citatul din clasici ,fă, dosădito, tu-ți adineaurea mă-tii". Cel mult cîte un ,fk" sau ,nes"(nesimțitule)! Ingeniozitatea națională a înlocuit
În țara lui copy-paste by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10774_a_12099]
-
parte și a pune în alta, merită să analizăm pe larg modalitatea de construcție a romanului prim și decupajul făcut de autor în materia sa. Vor ieși de aici niște concluzii, poate, surprinzătoare. Romancierul dilată sub raport temporal prima parte, lungind un week-end - cum am zice azi - deloc odihnitor. În restrânsa unitate de timp sunt introduse și meticulos descrise numeroase scene: venirea de la câmp, scalda fetelor, avatarurile îndrăgostitului Birică, monologul nocturn al lui Moromete, tăierea matinală a salcâmului, exercițiile lui Nilă
Marele singuratic II by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11322_a_12647]
-
strînsă cu cerul e sobă. Gălbuie și fărîmicioasa, cu cahlele prinse într-un schelet de lut prost, mîncat de ciuperci scoase din cine știe ce pivniță, cu spinarea crăpata, solzoasa, de balaur fumegător, sobă, cu hornul ei supradimensionat, cu fumul care o lungește spre cer și greutatea care o trage spre miezul pămîntului, e axa în jurul căreia își toarce el speranțele, puține, de ordonare" (Rîme pentru margine și sobă). Pofta de viață" îi e stimulată pe celalalt versant al demoniei, de modestia, inaparentă
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
și în ea se petrec situații semnificative: din ea coboară, aproape inepuizabil, lanțul mituitorilor, Hles-takov dă buzna cu ea în casa Primarului și tot în ea o posedă pe fiică, înaintea nunții promi-se. Gag-ul, o altă marcă Goga, este lungit uneori prea tare, iar o reducere a dimensiunilor ar fi sporit tensiunea pe ici, pe colo. Efectele cinematografice împrumutate din filmul mut, proiecțiile unor texte - comentariu pe un ecran, nu mi se par a fi cea mai inspirată soluție. Ca
Rîsul lui Gogol și mustăceala lui Goga by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15480_a_16805]
-
-ul fiind majoritar nu votează și atunci înseamnă că (premierul) nu primește decât voturi minoritare, adică nu va avea învestitura. Dacă nu are loc învestitura, cine rămâne la guvernare? Păi, tot Guvernul Ponta! Dacă vrea să se joace și să lungească această stare, tot Ponta este practic șeful Guvernului. Ba mai mult, un Guvern care este căzut are și un mare avantaj: nu mai poate cădea", a conchis liderul UNPR.
Nicolicea: UE nu va susţine un preşedinte care se opune voinţei poporului român () [Corola-journal/Journalistic/40900_a_42225]
-
e rece. Ea nu-mi spune multe. Mă întreabă : Cum a fost la școală? Eu sunt la liceu! Nu suportă să o corectez. Se înfurie puțin, dar îi trece. A fost bine. Nu-s prea mândră de răspuns, incerc sa lungesc puțin: La tine cum a fost? Același răspuns: Bine. Cuvântul asta se rostește continuu: Am luat 10 azi : BINE, vezi că plec la liceu: BINE, azi intru la unu : BINE, nu am mâncat tot : BINE, mi-am făcut o nouă
ATELIER DE EDUCAȚIE PARTICIPATIVĂ ȘI TEATRU FORUM: STAI JOS! (Text de Camelia AP) () [Corola-website/Science/295977_a_297306]
-
așa cum, ajunsă la maturitate, scriitoarea va observa că se procedează cu micii copii de grădiniță: „Intrând În clasă, directoarea a zis aproape criptic: ‹‹Imnul››. Automat, copiii au format un semicerc, și-au lipit mâinile de coapse, drepți ca lumânarea, au lungit gâturile, și-au ațintit ochii În sus. De la măsuțe săriseră copii, dar În semicerc Încremeniseră, cântând, niște soldați. Care mai mult zbierau și lătrau decât cântau. Importanță nu părea să aibă decât intensitatea sonoră și Ținuta corporală”. Tot regele provoacă
ALECART, nr. 11 by Herta Muller () [Corola-journal/Science/91729_a_92307]
-
scutul. Aku revine la forma lui obișnuită și varsă flăcări pe gură, Jack parează cu scutul care însă este carbonizat. Jack fuge, iar Aku se transformă într-o materie neagră amorfă în continuă extindere, din care ies tentacule care se lungesc necontenit. Jack se duelează cu ele în fugă, sare să le evite, dar se prăbușește când Aku îi distruge cu laserele din ochi punctul de sprijin. Jack fuge iar, iar Aku se scufundă în pământ și îl urmărește pe dedesubt
Jack în cimitir () [Corola-website/Science/319413_a_320742]
-
întâlnit până acum vreun autobiograf bărbat la fel de curajos. Păcat că-i atât de îndrăgostită de ea! Maruca și regina, Maruca și Enescu, Maruca și Nae Ionescu. Suspectam o legendă. Deloc. Personalitate puternică, repet, minte bine strunjită. Păcat că sunt prea lungi ca să le citez fragmentele despre ce înseamnă dragostea, ori condiția soției alături de un mare artist. Iar paginile despre compasiunea pentru diavol și demonismul, de care nu se lasă totuși copleșită („...avertisment sau mistificare?”), al celui periculos ca drogul pentru studenți
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4341_a_5666]
-
riguros exactă. M-am abătut cu prea puțin de la textul prezentării.) N-ar mai rămâne de adăugat decât că recomandarea de pe ultima copertă vine din partea lui Mircea Cărtărescu, prin al cărui cenaclu debutantul de azi a trecut cândva. M-am lungit un pic cu acest portret. Nu din cine știe ce înclinații istorico-literare (le găsesc de altfel complet nepotrivite într-o cronică), ci pentru că formula compozită pe care am dedus-o mai sus se potrivește, în cazul lui Bogdan Dumitrescu, atât omului, cât
Anonimatul celebrității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7101_a_8426]
-
structurii compozite, și nici la nivelul coerenței, cu tot caracterul de monolog, adesea aluvionar. Petrecere cu mama este o carte curajoasă, cum spuneam, cu o miză peste medie, o narațiune densă, cu multe momente de grație și cu fragmente memorabile, lungită pe ici pe colo, dar cu siguranță una dintre cele mai interesante apariții de până acum ale colecției. În ciuda temei complexului oedipian, rămâne o carte echilibrată între delicat și abject, își strunește subiectul, nu se lasă dominată de tema sexuală
Cu mama pe canapea by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12151_a_13476]
-
întru impunerea puterii de seducție a creațiilor acestora. Voicu Enăchescu ar fi putut să fie un iscusit om politic. A devenit însă un destoinic dirijor de cor. Unul dintre acei extrem de puțini șefi de ansamblu vocal în stare să-ți lungească urechile după eufonii dospite undeva în depărtare. Într-un fel tot politică face, îmbrățișând și servind o anume ideologie. Într-alt fel are chiar veleități de traseist, fluctuând între programe și proiecte doctrinare în funcție de particularitățile stilistice ale partiturilor pe care
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8172_a_9497]
-
insolit, scos parcă din desueta onomastică a secolului al XIX-lea, Iordan Chimet este un autor prea puțin cunoscut publicului de ultimă generație. Scriitorul însuși s-a văzut în perioada comunistă obligat (din rațiuni politice, dar nu numai) la (prea) lungi pauze editoriale. Iar atunci cînd a rupt tăcerea a făcut-o, de cele mai multe ori, cultivînd în poezie tonurile minore ale unui suprarealism pentru copii sau camuflînd cu grijă îndărătul unor studii de specialitate (eseuri despre cinematografie și artele plastice) adevăratele
Scriitorul în secolul totalitarismelor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14220_a_15545]
-
unul în fața celuilalt. Fețele ni le acopereau hainele atârnate înăuntru. Dulapul își închise ușa. Așa ne-am instalat în el. La început R. ieșea pe undeva, cumpărături, ceva de lucru. Dar ulterior acest efort a devenit prea dureros. Zilele se lungiră. Din stradă vine câteodată zgomotul atenuat al orchestrelor minierilor. Soarele apare și dispare și atunci ferestrele încearcă zadarnic să-l atragă spre interior. Mobilele, șervețelele, porțelanurile se acoperă de un strat tot mai gros de praf, iar locuința noastră continuă
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
peste fiindul de inimi // unde vom fremăta / păsări prinse de cer/ cele de aici și cele ce vin" (12). Cîntate fiind „neîntîmplările", irealul se impune asupra unui real ruinat. Cu o tactică „diplomatică" totuși, ce evită ascuțișurile conflictuale. Actantul stă „lungit șerpește sub clipe / mestecînd neuitări", cu grija de-a nu dezlănțui conflicte formale ce-ar putea fi evitate. Dezolările se petrec în surdină. Întru liniștirea spiritului sînt introduce densificări ale materiei expresive, conturînd pe alocuri un barochism elegiac: „tu fiind
O ipostază a iluziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6065_a_7390]
-
trufașă îl ridică pe Moromete în picioare, pregătit parcă să facă față unei asemenea prăbușiri." (pp. 1233-1234). Între un fragment și altul se întinde, în fapt, romanul, construit de Marin Preda cu un deosebit rafinament compozițional. Partea întâi, spre deosebire de celelalte, lungește la nesfârșit durata a două zile de vară, o sâmbătă și o duminică de iunie în care luăm cunoștință de toate conflictele, mari și mici, ale cărții - și îl putem studia cu atenție pe Ilie Moromete, în spotul de lumină
Marele singuratic - I by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11344_a_12669]
-
confirmare, dacă ai primit faxul cu pricina. Peste câteva zile, un nou telefon grijuliu dorește să știe exact cine participă din partea secției, pentru a-i trece numele pe listă (pentru ce?). Ești convins de importanța evenimentului, te duci, participi, o lungesc prea mult în discursuri circumstanțiale, nu poți sta la paharul tentant cu vin, ești în criză de timp, vii, schimbi un metrou și o mașină până în redacție, pe drum revezi însemnările, cauți un titlu atractiv, supratitlul și subtitlul, scrii în
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
întrebasem de multe ori cum va fi și cînd. Unde mă voi opri. Am făcut multe presupuneri. Niciodată pe asta. Mă închipuiam sfîrșind într-un accident, ars de viu în vreun incendiu. Mă imaginam murind de bătrînețe. Sleit de puteri, lungit în „rezerva” suferinței mele, murdar, mustind de bube și puroaie, nimeni amintindu-și de mine. M-aș lăsa și eu de izbeliște, și numai moartea m-ar scăpa de scîrbă. Uneori, mi-o doream. Mă vedeam prăbușit pe locul cel
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]
-
pentru că, la naștere, băieții au o greutate ceva mai mare decât fetele, este posibil ca ei să aibă nevoie de mai multe substanțe nutritive. În ciuda acestor teorii, există studii care demonstrează contrariul. În China, de exemplu, nașterea băieților pare să lungească viața mamei. Pentru a înțelege fenomenul din Finlanda, oamenii de știință s-au folosit de date păstrate de biserica Lutherană, pentru a obține date, din ultimele 3 secole, despre mai bine de 11.000 femei cu copii. Mare parte dintre
De ce mamele de băieţi trăiesc mai puţin by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64863_a_66188]
-
lui Aku. Acesta își poate schimba forma după voie, iar în timpul înfruntării se transformă pe rând în tot felul de arătări, printre care scorpion, caracatiță, berbec sau pasăre. În cele din urmă însă, samuraiul îl străpunge mortal cu sabia. Dar lungit la pământ, cu o ultimă sforțare, Aku deschide un portal temporal și îl trimite pe samurai în viitor.
Începutul (Samurai Jack) () [Corola-website/Science/319252_a_320581]