3,421 matches
-
străzii În moduri variate, pentru a construi imagini ale legitimității puterii pe care o dețineau. Pelerinajultc "Pelerinajul" În diferite momente ale anului, În diferite puncte ale planetei, mii de oameni pornesc Într-o călătorie, uneori mai lungă, alteori mai scurtă, mânați de același țel: să ajungă Într-un loc considerat sfânt, să se Împărtășească din puterea acestuia și să se reîntoarcă, schimbați de această experiență, acasă. Lumea creștină cunoaște marile pelerinaje către Ierusalim, Roma, Fatima, Lourdes, Santiago de Compostella sau mai
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
într-un an până în Dacia. Ambrosius, istoric bisericesc, prezintă modul în care invazia hunică peste Don s-a întins până în centrul Europei: "hunii au năvălit peste alani, alanii peste goți, iar goții peste taifali și sarmați". 17 Într-adevăr, așezând (mânând) pe alanii supuși înaintea lor și înglobându-i în confederația lor războinică, hunii au zdrobit formațiunea politică și militară statală ostrogotă, iar bătrânul rege Ermanaric, în vârstă de 110 ani, este ucis. În urma acestei victorii, în 376, hunii își fac
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acopereau, fără să aibă interesul de a o distruge și posibilitatea de a o "desnaționaliza", adică de a o asimila. Aceasta, în privința slavilor, pe de o parte, dar, pe de altă parte, slavii apar la Dunăre ca supuși ai avarilor, "mânați de dânșii" (Iorga), precum anterior germanii (goții) sub huni. Avarii reușeau să atragă de partea lor acele căpetenii slave pe care le pot folosi mai mult. Astfel, încă pe la 560, o căpetenie slavă Mezamir merge la avari-el merge din partea anților
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
diminuat, pe care îl întregește în închipuire. Uzitând schema consacrată de Daniel Defoe, însăilează un scurt roman, stângaci și incolor, intitulat Aventurile lui Ion Runcan, ultimul naufragiat în insula lui Robinson (1947). Peripețiile eroului, pe care dorul de aventură îl mână în necunoscut, îi solicită, într-o împrejurare sau alta, curajul, iscusința, puterea de muncă, voința și răbdarea. Romancierul de circumstanță mizează pe o pedagogie a exemplului cu prestigiu livresc. SCRIERI: Însemnări din cultura Italiei, București, 1914; 40 povești cu animale
CULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286567_a_287896]
-
aspect multiform, care prin performanțele ei se așază în vecinătatea simfonismului matein. Scriitor-spectacol, veritabil ferment iscând într-o viață literară „militarizată” scandaluri în serie, antrenând tabere în zgomot de războaie culturale pilotate politic, B. a fost o explozie de energie, mânat de uriașe ambiții sub cupola diversității publicistice. S-a risipit în gazetărie, s-a încredințat, cu frapante denivelări, exercițiilor de dramaturgie și poezie, a fost ispitit de fabulos și de barochism, s-a lăsat sedus de aluviuni culturale și de
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
lui Ezdra, Cartea înțelepciunii lui Solomon, Cartea înțelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah (Ecclesiasticul), Istoria Susanei, Istoria omorârii balaurului și a sfărâmării lui Bel, Cartea întâi a Macabeilor, Cartea a doua a Macabeilor, Cartea a treia a Macabeilor, Rugăciunea regelui Mânase. <footnote Catehism: învățătură de credință ortodoxă, Institului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2000 footnote> Scrierile necanonice și-au ocupat un loc important în tradițiile orale și în ceea ce mai tarziu s-a numit „literatura seculară". Referitor
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
scăpa de pedeapsa capitală. Acesta a refuzat să renunțe la opiniile sale, intrând într-o serie de discuții contradictorii cu mai mulți membrii ai consiliului. Este interesant de menționat că Martin Luther manifestă un respect deosebit pentru lucrarea Rugăciunea lui Mânase, recunoscută chiar de el ca fiind o scriere apocrifa. Această operă a tradus-o în limba germană și a fost utilizată în polemică să cu nobilul Braunschweig, sugerându-i ferm acestuia din urmă să se convertească și să implore milă
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
apocrifa. Această operă a tradus-o în limba germană și a fost utilizată în polemică să cu nobilul Braunschweig, sugerându-i ferm acestuia din urmă să se convertească și să implore milă divină „cu cuvinte similare celor din Rugăciunea lui Mânase“. <footnote Mark U. Edwards, Jr Luther`s Last Battles, Politics and Polemics 1531-46, Cornell University Press, Londra, 1983. footnote> Cel care a reușit în încercarea să de a publica prima colecție de texte apocrife ale Vechiului Testament, a fost Johann
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
s Who în Gay and Lesbian History, Routledge, 2001 pag. 268, citat preluat de către autori din lucrarea Secret History of the Court of James the First, Edimburgh, Edimburgh, 1811"I, James, am neither a god nor an angel, but a mân, like any other. Therefore I act like a mân and confess to loving those dear to me more than other men. You may be sure that I love the Earl of Buckingham more than anyone else, and more than you
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
se poate obține intrarea în orice grup unde se practică jocurile de noroc, iar prinții ar fi extrem de plictisiți dacă nu ar putea să se bucure de această activitate".<footnote Idem, p. 388: "Gambling hâș a good effect when a mân indulges în it skillfully and with good grace; it is the means by which a mân can obtain admission to any company where gambling is practiced, and princes would often be extremely bored if they were unable to indulge în
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
ieșirea dintr-un târg pe jumătate mistuit de un incendiu, a zărit câțiva oameni așezați pe un tăpșan presărat cu frunze moarte. Chipurile lor palide întoarse spre soarele blând de toamnă târzie exprimau o liniște plină de fericire. Țăranul care mâna caii a ridicat capul și a exclamat cu jumătate de glas: „Bieții oameni! Sunt vreo duzină care dau târcoale acuma pe aici. Azilul lor a ars. Da, niște nebuni, ce mai...” Nu, nimic nu mai putea să o surprindă. Adesea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
am urmărit un moment traiectoria de la un partener la altul... Simțeam că, în rezumat, iureșul acela îmi amintea insidios de ceva. „Viața!”, mi-a sugerat brusc o voce mută și buzele mele au repetat tăcut: „Viața...” Aceeași vânzoleală de trupuri mânate de dorință și care o ascund sub nenumărate fandoseli. Viața... „Și unde sunt eu în clipa asta?”, m-am întrebat, ghicind că răspunsul la această întrebare avea să dea naștere unui adevăr extraordinar, care urma să explice totul, definitiv. Dinspre
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ce pintre nori pătrunde, După o stea c-etern rămîne-n loc. DEC[EBAL] Tu ai găsit-o... vorba ce ne-nseamnă: Furtuna, da! Oceanul! Vijelia... Astăzi o lume-n fundul ei visează Și stele poartă pe oglinda-i creață. Dar mâni ea, falnică, cumplit turbează Și mișcă lumea ei negru măreață, {EminescuOpVIII 39} Pe-ale ei mii și mii de nalte brațe Ducând pieirea țării înmormîntează... Azi un diluviu, mîne-o murmuire, O armonie care capăt n-are, Astfel e-a ei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fi eu. Cetatea geme toată de oameni de ai mei, Al lui nu e nimica, nici haina de pe dânsul, El este ca bogatul încunjurat de-avere, În juru-i stau podoabe și visuri și mâncări, Dar n-are nici picioare, nici mâni să le întindă Să ia ce-i dinainte-i... Astfel, pentr-orice caz, Am prefăcut eu casa lui proprie -n capcană. Dac-ar muri odată... ca să pot pune mâna Pe Bogdan Dragoș pentru că n-am nici un cuvânt Să-l pun
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
îngheț ca într-o criptă... Cu pieptul gol... săgeata stătea încă [î]nfiptă. Departe vedeam zidul împresuratei Varne, Corbii roteau deasupră-mi și îmi mușcau din carne. {EminescuOpVIII 81} Ca-n vis aud un tropot de cal, o umbră vine, În mâni îmi luă capul, s-așază lângă mine, Apoi murii în pace... Când m-am trezit din moarte, când ochii-mi deschisei, Văzui un om la capu-mi, veghind, Roman Bodei. [SCENA IV] ROMAN (Intră pe ușa cu cruce), DRAGUL ROM
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Acolo, după dânsa, E piatra ce-ți stă-n cale... cu spada dă într-însa! (Sas iese) A! Bogdane, tu ram din viața mare, Curând și nici o umbră trupina toată n-are. SAS (se-ntoarce) Ca puiul unei paseri sub mâni mi se zbătea. BOGDANA Taci, taci! Ei, este gata!... E mort... dă-mi mâna ta! Și strînge-mă, și strânge, să știu... [SAS] O! e grozav. (popa cîntă) Cum sta! Dormea dus tare sub manta-i de postav, Cu fața spre
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lui sorții... Și de-a lungul drumurilor în grămezi zac, negri, morții, Ienicerii și spahiii căpățîne duc în suliți, Iar mulțimea cea robită se-mpingea plângând pe uliți, Peste crucile-nclinate sună jalnic glasul cobii Și cu sutele deodată sunt mânați în urmă robii. Unii sunt legați cu brâie, și în lanțuri grele unii {EminescuOpVIII 206} Și cu mînile la spate cetluite tot cu funii; Glas de clopot și bocire, lungul chinurilor vaier, Cu urlări de biruință se amestecă în aer
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cei aleși din turmă, Dintre cei legați la Putna încă unul, cel din urmă, Încă unul ce trecuse pin a țării veche școală, Care poduri de cetate le urca cu mâna goală, Ce pe-a zidurilor creste [dobora] c-o mâna tunul, Ce sfărma c-un pumn un creștet dinainte i: încă unul. Eram tineri, eram mândri, eram singuri, eram șapte, Era zi în toată lumea, numa-n Putna era noapte, Tocm -atunci trecuse-un sunet peste-al morții negru vad: Cel
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mine tu ai vrut a hotări. Cum să mă mai uit [în față-i], cum în față-i să mă port? Mi-e rușine și mi-e jale chiar de fața lui de mort. Dar nevrednică sunt astăzi chiar și mâna a-i atinge. A-i atinge fața moartă ce lipsită e de sânge. Am în mâna mea o carte, chiar domnească, de iertare,? Ți-o arunc în față, uite, fără cuget și mustrare. O! uitați-vă la dânsul cum se
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Dar acesta ce-n siciriu-i e întins rece și mort Acestuia nici o grijă eu în lume să nu-i port?... O, aveți cuvânt cu toții... asta-i legea omeniei, Morții se cuvin cu [morții], viii se cuvin cu viii. Cum? pe-acesta-l mână moartea pe o mare fără țărmi, Sufletu-i cuprins de moarte, trupul lui mâncat de viermi, Și viteazu-acesta mândru... să nu-l știe nime, nime Cât amarul lui de suflet au avut o adâncime. Pentru-acesta nu-i dreptate, nu-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lumea... o vijelie care mână valurile mărei - și pe noi doi, sărmane valuri... O vijelie puternică, fiindcă-n pieptul ei lucrează și sufletele și dorințele noastre, a valurilor de jos, și sufletele geniilor din aer, din lumină, care Dumnezeu îi mână dasupra pământului... Cer și pământ... Dumnezeu și om... voi ca Mira să moară!... [MAGDALINA] Să ascult zburînde ginii, Vocea oaselor uscate Și a umbrelor - păcate. T[OMA]. Și a mea! De sânt nour, de sunt lună, Ai fi umbra mea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și vei vedea... Cât ai fost copilă, da, ai trăit pentru tine, căci erai prea debilă pentru ca să fii mașină - astăzi, când ești matură, ți-a venit timpul să fii ceea ce trebuie să fii. Noi valurile mărei, el uraganul ce ne mână, ne face spume, ne soarbe-n nouri. El e râul, noi valurile... stânca stană noi n-o putem coprinde. Noi toți suntem Ca râul care cântă trecutul unei stânci, Dar stânca e eternă și valu-i trecător. 2258 D i n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
24 oare, căci după aceea va muri iarăși, victima unei crime - Răzbună-o! [MIRON-ȘTEFAN] O răzbun, d-ar trebui ca fiecare picătură din sângele meu să devie venin: inima - venin, sufletul - venin, creierii - venin, - d-ar trebui ca apoi să mân astfel, spre pedeapsă, ca blestem otrăvit, ființa mea din eternitate în eternitate. 2254 Popa nu știe că obiectul nebuniei lui Ștefan e Mira și că Mira e lunatecă și la începutul actului are în adevăr intențiunea s-o otrăvească pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
a mai rămas în cupa vieței mele! Află și fă-te piatră... Pe Mira... o iubesc eu, o iubesc cât te urăsc pe tine. O iubesc cum iubește Satana nelegiuirea. De pe tronul acela pe care încă azi te poți sui, mâni ba, ai putea să vezi capul meu rânjind în vârful țepei dispreț vânăt pentru tot ce-ai avut mai scump, peutru inima ta, pentru capul tău, pentru tine. Dar nu vei trece, căci între tron și tine sunt astăzi eu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mort. luna, gheață galbenă, atârna ca ruptă în nouri, icoana sorții Moldovei; una spăla cu gălbeneală frunțile valurilor mării, alta plutea asupra țării, îngălbenind în moarte și rușine frunțile moldovenilor. Gălbinarea morții. peste podul Sucevei trecea Ieremia Movilă și Zamoiski mânând înaintea [lor] sclavia țărei, care râdea nebună prin gurile unui popor ce purta pe umerii de piatră trei juguri de fier - jugul turcilor, a tătarilor și-a polonilor. TEXTE AFERENTE I. ALTE PLANURI 1 2254 FINAL ACT III Magdalina vine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]