3,280 matches
-
arab Împuțit. Iar Ninja a zis: Oricum are edem și e pe moarte. Dimi a Înfipt cuțitul a treia oară, cu toată puterea, dar a nimerit Într-o piatră și cuțitul s-a rupt În două. A rămas numai cu mânerul. Ninja și Yaniv au prins câinele de cap și i-au strigat: Hai odată, tâmpitule, ia lama cuțitului și taie repede. Dar nu mai rămăsese suficient din cuțit și era imposibil să-i taie gâtul, totul devenise alunecos din cauza sângelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nou. Reuși să stoarcă cu greu câteva picături mici, Întrerupte, de parcă Îi făcea lui Fima o favoare absolut facultativă. Vezica rămânea plină și presa. Fima scutură Întâi cu delicatețe, apoi cu furie, dar degeaba. Până la urmă trase din nou de mâner, dar bazinul nu avusese timp să se umple și, În locul unei cascade zgomotoase, horcăi disprețuitor a gol, de parcă se bucura de ghinionul lui Fima. De parcă solidariza cu telefonul În gestul său de sfidare. Se Încăpățână totuși. Nu se mișcă de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
acești comercianți distinși, ale căror portrete atârnau, ordonate după vârstă și grad de rudenie, tocmai deasupra acelei comode - atinseseră lemnul nobil, lustruit cu mâinile lor, îi mângâiaseră cu degetele tăblia pe care puseseră o ceașcă, o scrisoare. Au tras de mânerele ornamentate ale sertarelor, poate ca să scoată, la fel ca mama, una din cuverturile brodate, care se mai aflau și azi acolo. Și abia după ce conștientizam această semnificație, trebuia sa ne imaginăm în continuare cum călătorise această comodă la Köln, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
vecin, ceea ce a dat naștere unei simpatii deosebite față de soția sa și chiar unei oarecari critici rostite cu mâna la gură cu privire la Gaston D., ceea ce tata nici nu observa. Sta în copcă, ținând crosa în mâna stângă, cu dreapta arăta mânerul, era atât de cufundat în joc, fără să se mai lase mișcat în vreun fel de imaginile de pe vremuri din Sils, de tot ce văzuse sau de ce trecuse cu vederea: munții ninși stăteau departe în fundal, putința și îndemânarea înlocuiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fulgerător de un atac de cord. Despotul, sub teroarea căruia am fost constrâns să merg pe drumul hotărât de el, și-a rezemat spinarea de gard și a murit în picioare, cu stânga în dreptul inimii, iar cu dreapta încleștată pe mânerul de argint masiv al bastonului, pe care l-a frânt o secundă mai târziu cu greutatea trupului, în clipa prăbușirii. În noaptea aceea de toamnă, când, aplecat peste spata birjarului, străpungeam cu sulița ochilor căscați bezna drumurilor desfundate de ploaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
spre fântână. Trenul sosea la amiază. Îl așteptam pe puntea șubredă de lemn. Dihania gâfâia obosită și horcăia cât ținea panta. Trecea pe lângă mine la pas. Porneam alături de locomotivă, până când mașinistul întorcea o rotiță de alamă și trăgea de un mâner. Armăsarul, înhămat în curele și paftale de arabă, necheza înăbușit, scuipa aburi fierbinți din plămâni ferecați, cu răbufniri tot mai repezi și un țipăt ascuțit spărgea cerul parcă și se stingea în vaete prelungi prin văile dimprejur. Păstrez și azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu viorele, ca și farfurioarele. Ceștile erau pline cu lapte cald încă. Oamenii casei, înspăimântați de contopire, fugiseră cu puțin mai înainte de sosirea noastră. Sprâncenatul nostru brigadier măsură cu privirea, ușa grea și bine zăvorită a camerei vecine. Apăsă pe mâner, o zgâlțâi, se dădu un pas înapoi și repezind cu sete patul carabinei, sfărâmă tăblia de stejar. Doi rezerviști încărunțiți îi săriră în ajutor, rupând zăvoarele, dar se opriră în pragul odăii, cu privirea încruntată spre icoana din perete, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
spânzurat de o fâșie de chembrică înnodată de pironul draperiei. Patru ore mai târziu i-am bandajat prăvălia cu un sechestru cu sigilii. Ultima pecete roșie a fost aplicată de portărel pe sfoara răsucită și înnodată de câteva ori de mânerul de alamă al ușii de la intrare. Deasupra se putea citi avizul personalului, că din cauza încetării din viață a patronului, prăvălia va rămâne închisă până a treia zi. - Ramses, ești cumplit! Unde-ți este sufletul? M-a întrebat piticul strâmb și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și rotunde. Împerecherea urmă calculată, cu voite prelungiri și încrâncenări nerușinate, care ne-au măcinat până la spasmodica explozie a lavei slobozite cu țâșniri înfierbântate. Niște pași împintenați traversară atunci coridorul și o mână de fier căzu cu toată greutatea pe mânerul ușii încuiate. - Cară-te! Țipă domnișoara, alunecând ca un țipar de sub mine. Trecu apoi în dosul paravanului și așezată în apa albioarei de faianță, rămase neclintită. În liniștea de cavou a celor câteva secunde de intensă încordare, omul de dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-mi împărtășesc bătăile mai grăbite sau mai obosite ale inimii. Împăcat cu oamenii, alerg spre Gloria. Iată-mă, în sfârșit, ajuns în fața gangului de piatră. Îl traversez în goană, suind câte două, scările de lemn. Sprinteneala trupului mă bucură. Numai mânerul de alamă îmi pare rece, sau mâna ce-l cuprinde și-l apasă e înfierbântată de nerăbdarea revederii. Gloria nu-i acasă. Trec prin coridor în dormitorul nostru. Sertarele scrinului și ușile dulapului sunt deschise. Patul, nefăcut. Săpunul pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
High Street. Arhitectura corpului principal era mai simplă decât a adăugirii dinspre grădină, dar foarte plăcută ochiului: locuința solidă, cinstită a unui gentleman englez, construită din cărămidă roșie, cu șapte ferestre cu ghilotină, o ușă frumoasă, În casetoane, cu un mâner minunat de alamă și trei trepte de piatră care coborau până pe trotuar. Era o casă extrem de atrăgătoare, la care râvni pe loc. Când și când Întârzia pe stradă, trăgând impertinent cu ochiul printr-o fereastră de la parter, fără a zări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ceilalți arătam ca și când am fi făcut pe noi. Din cale-afară de caraghios era acoperământul pentru cap, o pălărie de fetru foarte umflată, cu o adâncitură și care era numită, ca și când nu ar fi fost bună decât de aruncat, „cur cu mâner“. În nuvela mea timpurie Șoarecele și pisica, ce avea să fie etichetată, imediat după apariție, drept un pericol pentru tineret, dar care, apoi, avea să fie preluată ca material didactic și expusă, de atunci înainte, apetitului interpretativ al unor pedagogi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să ne alarmeze, în afară de faptul că, într-o duminică, fără nici un motiv aparent, a trebuit să ne aliniem într-un careu deschis întreg efectivul, două sute cincizeci de băieți: nu în țoalele de dril gri-deschis, ci în maro-căcăniu, cu „curul cu mâner“ pe capetele tunse scurt. Dinspre mijlocul terenului de adunare, imediat lângă catargul drapelului, un șef al Detașamentelor de muncă ale Reich-ului apărut din senin cu o escortă impecabilă începu să rostească fraze sacadate. Era vorba despre infamie și trădare lașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de carne. Paltoanele de iarnă și hainele vătuite mai atenuau din apropiere, dar odată cu primăvara au ajuns să se frece între ele haine mai subțiri. Genunchiul atingea alt genunchi. Antebrațe goale, mâinile, pentru că trebuiau să se întindă în sus până la mânere, ajungeau prea aproape una de alta. Nu-i de mirare că, în timpul acestei călătorii de o jumătate de oră până la locul de muncă, penisul meu oricum independent de mine și pe deasupra ușor irascibil devenea semirigid sau chiar tare de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
negative. Distrugerea lor, pe 26 octombrie 1934, mi-a provocat o adevărată durere. Dar mai mult m-a durut distrugerea obiectelor originale. Am rămas consternat. — Cum? am izbutit să bâigui. Ați Îndrăznit să distrugeți calul negru al lui ypsilon și mânerul de ciocan al lui gamma? Bonavena m-a privit cu tristețe. — Sacrificiul era necesar, a explicat. Opera, ca și fiul major, trebuie să trăiască pe propriile-i speze. Păstrarea originalelor ar fi expus-o unor confruntări impertinente. Critica s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pereți sau galerii și lăsat descoperit. Decorat cu faianță, gresie, plante ornamentale, mici fântâni sau palmieri, după zonă, la casele de țară este situat Între edificii și ține uneori rolul ogrăzii. Pava sau pavita. Vas special din metal smălțuit, cu mâner În partea superioară, capac și cioc, folosit la Încălzirea apei. Pavesa. Supă de carne cu (uneori) usturoi, crutoane și ouă. Payró, Roberto J. Jurnalist și scriitor (1867-1928), reformist argentinian, care a evocat În opera sa obiceiurile lumii latino-americane, populată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sasul este deschis, spuse el, dându-se la o parte. Norman privi prin trapă. Văzu deasupra o mulțime de lumini roșii. Părăsi submarinul și pătrunse Într-un cilindru de oțel cu diametrul de aproximativ doi metri și jumătate. Peste tot, mânere de susținere; o bancă metalică Îngustă; deasupra, lămpi de Încălzire incandescente, cu toate că nu prea-și făceau simțită prezența. Ted urcă și el și se așeză pe banca din fața lui. Se aflau atât de aproape, Încât genunchii li se atingeau. Sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
află la o presiune pozitivă, explică el, de aceea apa nu urcă aici. Acum urmăriți-mă și faceți la fel ca mine, dacă nu vreți să vă rupeți costumele. Mișcându-se greoi, din pricina greutății rezervoarelor, se aplecă Înspre tambuchi, apucă mânerele laterale și-și dădu drumul, dispărând cu un plescăit ușor. Unul după celălalt, săriră jos, pe fundul oceanului. Norman simți cum Îl Învăluie apa aproape Înghețată și gemu; imediat auzi zumzetul micului ventilator acționat de sistemul electric de Încălzire al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pomană, o să ne omoare pe toți! — Nu Înțelege! țipă Ted, căzând Înapoi pe canapea și fluturându-și brațele În dezordine. Izbiturile energice ale metalului pe metal continuau neobosit, aruncându-l pe Norman de colo-colo. Încercă să se agate de niște mânere, dar avea mâinile umede și nu putea apuca nimic. Ascultați aici! spuse Barnes prin intercom. Chan și cu mine vom ieși afară! Fletcher preia comanda! — Nu ieșiți afară! țipă Harry. Nu ieșiți afară! — Deschidem trapa În acest moment, replică Barnes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Mai ai zece minute ca să apeși pe buton. — Bine. Norman se Îndreptă spre submarin. Din spatele elicei duble Îi văzu numele: Deepstar III. Aparatul era vopsit În galben, ca și cel care-i adusese jos, dar avea o altă alură. Găsi mânerele laterale și se ajută de ele ca să ajungă la punga de aer prinsă În interiorul cupolei ca Într-o capcană. În partea de sus a submarinului se afla un soi de carlingă din material acrilic: cabina pilotului. Norman găsi trapa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
repede până când, într-un final, nodul îngrozitor de strâns pe care-l aveam în piept a început să se desfacă. Și calmul s-a instalat în interiorul meu. Am reușit să respir aproape normal. Când, finalmente, m-am dat jos de pe bicicletă, mânerele ghidonului erau alunecoase din cauza transpirației, cămașa de noapte stătea lipită de mine, iar eu mă simțeam aproape fericită. M-am întors la mine în cameră și m-am întins pe pat. Kate mi-a privit chipul înroșit și cămașa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
seama cât de groaznică eram abia când am auzit fără să vreau o conversație purtată între mama, Helen și Anna. Tocmai mă pregăteam să intru în bucătărie, când mâneca de la pulover (puloverul tatei, de fapt) mi s-a prins de mânerul rotund de la dulapul din hol. În timp ce mă eliberam, am auzit-o pe Helen vorbind în bucătărie. —E așa o pacoste, se plângea Helen. Iar nouă ne e frică să ne uităm la televizor dacă se sărută doi oameni sau ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
agale spre ea. Are la un moment dat senzația că nu e În regulă ceva, fiindcă plecase pe lac, se apleacă, măsoară cu umbrela adîncimea compusului hidrogenat al oxigenului, vede că adîncimea e bună, umbrela se scufundase doar pînă la mîner, se liniștește și merge mai departe pe apă spre generic. Apă, mai precis ceai a cerut și bunica lui Mihai Simionescu Înainte să moară, Îi mai lipseau trei luni ca să Împlinească-n tăcere 100 de ani. Femeia care o Îngrijea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cuprinde o ușoară Îngrijorare, ai apăsat pe tot ce era vizibil și putea fi apăsat și nu se-ntîmplă nimic cu excepția faptului că la un moment dat reușești să stingi lumina, cauți cu Înfrigurare o crăpătură, un buton, un comutator, un mîner, o manivelă, te apleci, pipăi scaunul, pereții, pe sub chiuvetă, nimic, neliniștea crește, cabina e etanșă, urmează Înjurături, lovituri cu piciorul, brusc ai sentimentul c-ai rămas acolo pentru totdeauna, singur Într-o toaletă, În sfîrșit, n-ar fi tocmai rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care a fost propulsat în umărul meu stâng și care n-avea pe bust decât o vestă bleu. S-a scuzat pentru că era cât pe-aci să se prăvălească peste mine și apoi a ridicat mâna ca să se țină de mânerele agățate de plafon și m-am pomenit brusc cu nasul în subsuoara lui umedă, cu păr roșcat. Mi-am dus cât mai discret degetele la nări și am început să respir pe gură. Dar m-am consolat cu gândul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]