10,420 matches
-
în palme, suspinând. Tată, numai dumneata ne poți ajuta... Spune-ne ce-i de făcut?... glăsui Lia Gutman, uitându-se la tatăl ei cu ochi rugători. Dar Mișu Leibovici era el însuși într-o mare încurcătură. Nu știu, răspunse el, mângâindu-și pe gânduri barba albă. Nu știu ce se cuvine mai bine să facem... Trebuie să chibzuim cu toții... Bine, dar dumneata ai putea să-i ceri lui Aronică să intervină în favoarea lor... Doar este fiul dumitale! interveni Stelian, nedumerit că lui Mișu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
meserie, că nu știe să facă nimic!... E revoluționar de profesie! Ciubotă, cizmă!... Nando Rossi îl ascultă pe demnitar mai întâi mirat, apoi începu să zâmbească. Dar vezi tu, Ghiță, continuă bărbatul cel jovial, cum vine socoteala: omul nostru se mângâie cu gândul că ar fi putut să ajungă mare savant, dacă nu i-ai fi pus tu mereu bețe-n roate!... Gheorghiu-Dej râse cu poftă, își puse ochelarii în buzunarul de la piept și își strânse hârtiile de pe birou, amintindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de a hotărî destine... Nu mi-e teamă de durere, nu mi-e teamă de trepanație, ci mi-e teamă numai să nu devin o legumă... Să nu devin aidoma Omului cu Umbrelă..." Dora realizează cu greu că cineva o mângâie pe frunte și apoi îi ia mâna, îi măsoară pulsul. Nu are puterea să deschidă ochii. În fine, o voce de femeie, o voce caldă, blândă, cu accent străin, o cheamă la realitate : De ce plângeți ? Vă este teamă ? Este firesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
acest moment până ce totul va reintra în normal. Dora reușește să-și elibereze privirea de presiunea pleoapelor fierbinți. Un alt halat alb este în apropierea patului. Un parfum proaspăt care contrastează în mod plăcut cu mirosul aseptic de spital îi mângâie nările. În fine, reușește să privească chipul ce parcă plutește deasupra halatului convențional și își spune : "Ce ochi verzi și depărtați unul de altul ! Și sprâncenele parcă ar fi încondeiate. Iar părul, coroana de păr ce îi înconjoară capul, are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
un sunet cristalin care dispare pe loc ca și cum nici n-ar fi fost. Pe disc încep să apară, abia ghicite, litere ale alfabetului grec : ά, β, δ, ζ, ...η, θ, ω... După câteva rotații ale discului Justin atinge ușor, de parcă mângâie, o literă. Undeva, pe bolta care se ghicește în spatele discului, a cărui rotire s-a întrerupt, apare o bandă luminoasă care îndeamnă la alegerea între două alternative : "aici" sau "de cealaltă parte..." Sunetul cristalin se aude din nou fără ca Justin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Este ca un avertisment : " Alege până nu este prea târziu ! Un nume complet străin se afișează pe ecran : "Minodora." " Iarăși un nume cu dor..." gândește Dora în vis. Discul se rotește din nou, Justin se ridică în picioare și îl mângâie ușor cu palma și pe boltă apare, mai mare, mai luminos, mai clar ca până atunci, cuvântul : "Clemență". Justin întoarce fața spre Dora. Dar nu, nu mai este chipul Omului cu Umbrelă cel de azi, așa cum l-a văzut ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a suferinței disimulate de droguri, a vieții afișate pe monitoare. Vorbiți-i, vorbiți-i cât mai mult, vă rog ! Și spuneți-i doar cuvinte frumoase, optimiste ! Se pare că subconștientul le înregistrează și că sunt benefice. O puteți ajuta doar mângâind-o și șoptindu-i vorbe frumoase, mai spune femeia după care se retrage cu discreție. Victor se apropie cu o neînțeleasă timiditate de micul cap bandajat care i se pare ca o adevărată încremenire a suferinței. Îndrăznește să mângâie ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
doar mângâind-o și șoptindu-i vorbe frumoase, mai spune femeia după care se retrage cu discreție. Victor se apropie cu o neînțeleasă timiditate de micul cap bandajat care i se pare ca o adevărată încremenire a suferinței. Îndrăznește să mângâie ușor, cu un deget, bărbia Dorei, în timp ce o între-bare necontrolată se fofilează printre buzele întredeschise "Ce ți-au făcut, scumpa mea ? " Întâlnește privirea nemulțumită a Dorinei și își reproșează : Astea sunt cuvintele frumoase pe care ești în stare să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
faptului. Doi bărbați în alb instalează o pacientă în patul disponibil după care ies fără nici o vorbă. Victor, dragul meu ! Dora ! A vorbit Dora cu o vocea mică, ușor răgușită, ce pare a veni din depărtări. Victor se apleacă, îi mângâie și sărută mâinile, simte delicatețea degetelor și a pielii, dar nu recunoaște parfumul Dorei căruia i-a luat locul mirosul obsedant de spital. Se ridică și își mobilizează tot curajul. O privește. Capul strâns în bandaje albe pare cel al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mai bine și-apoi acasă și mai mult și mai ales mai bun. Acum o să te las să dormi, mi-a atras atenția asistenta-șefă să nu te obosesc. Mâine, când te trezești, voi fi aici. Victor coboară grilajul patului, mângâie și sărută obrajii palizi. Du-te odihnește-te, vezi doar că totul este în ordine. Iată, mi-am recăpătat și simțul mirosului ! Ai un parfum atât de plăcut, de proaspăt, un parfum de brad, ori de lavandă asemănător cu cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
confruntă fără încetare credința moștenită și cunoștințele dobândite în numeroșii ani de studiu al medicinei, știință care se vrea dar nu reușește să fie exactă. "De câte ori, în obositoarele nopți de studiu sau înainte de a mă găsi în fața examinatorilor, nu am mângâiat sau chiar sărutat pe furiș mica cruce pe care la botez mi-a prins-o la gât bunica ? De câte ori, chiar și acum, când calitatea de medic mă pune în fața unor decizii care pot fi grele în consecințe, de câte ori nu ating
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
asemănătoare cu a ei. O mână caldă, puternică o ia de mână de parcă ar vrea să o poarte spre locuri "ca cele din scrierile lui Eliade", cum a zis el adineaori. Dora închide ochii și simte cum barba lui îi mângâie ușor obrajii și atinge ca un fluture pleoapele bine ferecate. "Îndrăgostită la prima vedere la aproape șaizeci de ani ! Și încă la lumina chioară și în atmosfera glaciară dintr-o gară uitată de lume ! Absurd !", se persiflează în gând, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
îngenunchiat, îmbrățișând genunchii Dorei. "Lasă-te în voia efemerei clipe a începutului !" Oare Dragoș a rostit acest îndemn sau este șoapta subconștientului ei care poate intuia și dorea această clipă unică ? Nu mai are nicio importanță. Degetele lungi și delicate mângâie deja pielea care devine din ce în ce mai fină pe măsură ce locul cald al feminității, care se crede alterată de ani și suferințe, se apropie. Un gând nechemat trece prin mintea Dorei : " Dacă nu ar fi întuneric, oare degetele de pianist ar mai continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cadă din înălțimi. Aud, aud pașii fulgilor care ne-ar putea troieni și scoate pentru totdeauna din timpul și locul de azi. Continuă să ningă, confirmă Dragoș care și-a scos capul de sub învelitoarea caldă pe când o mână continuă să mângâie cu delicatețe coapsele umezite de atemporala sevă a iubirii. Un al doilea cap se ivește și buze fierbinți sorb răcoarea fulgilor de nea până ce alte buze îi topesc și usucă înainte ca cele două capete să dispară din nou în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
bună. "Camera de muzică" este o încăpere spațioasă, spoită în alb. Aproape jumătate din încăpere este ocupată de un pian negru, mare, cu coadă. "Degete de pianist..." Gândul nechemat, sau poate niciodată ieșit din mintea ei, de când degetele lui o mângâiase, ca nici unele până atunci, o tulbură, o tulbură nespus. Patul în care se odihnește probabil câteodată pianistul pare ascetic, dar în realitate este foarte confortabil. Dora simte povara oboselii. Călătoria lungă, hotelul neodihnitor, frigul din tren și din gară ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care am o încredere totală. Tot el va veni să te caute peste o săptămână în același loc în care te va lăsa. Ai grijă de începuturile noastre, adaugă el în șoaptă doar pentru ei doi și degetele de pianist mângâie încă odată, în neștire, obrajii și fruntea Dorei. Calea e liberă !, anunță din ușă Petrică. * * * Trecerea atelajului lui Atanasie peste frontiera între jumătățile întregului care a fost cândva Bucovina este ca un zbor de pasăre care nu cunoaște bariere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cea dată de fiorul iubirii, dar era mai intensă, mai totală, mai devoratoare, căci gustasem amândoi din gustul despărțirii, al fricii, al foamei, al morții. Minodora continua să doarmă. Simion s-a apropiat cu sfială de ea și i-a mângâiat cu un deget un picior ieșit de sub învelitoare. În acest gest am recunoscut toate mângâierile gingașe cu care mă copleșise altădată. Nu a îndrăznit să mă privească și a murmurat : "Dora !" și apoi, parcă rușinat : "Mino-dora !" Am înțeles că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o casă singuratecă, dărăpănată, golașă, amenințătoare. Un timp am auzit strigătele lui Atanasie : "Devușca ! Spasibo, spasibo, davaite mnia devușca". După aceea, o lovitură puternică în tâmplă, după care n-am mai auzit nimic. M-au trezit mânuțele Minodorei care mă mângâiau pe obraji și vocea ei disperată : "Mama ! Mama ! Trezește-te !" Am deschis ochii, mai exact un ochi, căci al doilea îl simțeam lipit și dureros, imposibil să ridic pleoapa. Nu știam dacă e zi sau noapte, nu știam unde suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de forța adevărului lor. Cu binecuvântarea Celui de Sus aceste întâlniri sunt departe de a fi periculoase, însă tu ai inima slabă și, cum îți spuneam, emoțiile nu lipsesc. La masa dorului Flacără lămpii de petrol răspândește o lumină care mângâie blând chipurile și obiectele. Penumbra delicată în care sunt scufundate puținele mobile dă încăperii o încărcare misterioasă. Dora nici nu observă când măsuța rotundă și joasă din lemn cafeniu și-a schimbat locul din iatac și se găsește în mijlocul încăperii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
tata din prizonierat, în mica noastră familie de trei nu exista decât dragoste și înțelegere. Cât fusesem numai eu cu mama, gândul la soarta celui plecat ne-a apropiat mult. Îi sorbeam din ochi dorințele ca să i le îndeplinesc, o mângâiam, o adoram. Iar ea, mama, era blândețea și bunătatea întruchipate. La un moment dat, tata a devenit foarte trist și preocupat și parcă nici nu mai avea timp pentru mine. Iar mama... Mi se părea că se dedică numai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
des lui Roibu câte un căuș de boabe, în așteptarea Convenției de ora 5.00 pentru Combinat. Și să vedeți voi, măi oameni buni, bidiviul îl cunoaște și nechează mulțumit, și-i așază capul pe umăr, și așteaptă să fie mângâiat. Da' pe Gheo-grăjdarul calu cela nu-l poate suferi nici măcar prin apropiere, că-l bate, că nu-l adapă la vreme, că-i dijmuieșe obricul adus de Cumătru pentru hulubii lui și-l lasă cu bălegarul necurățat ca pe caii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
au bani pentru mâncare, îmbrăcăminte, încălțăminte și jucării. Vreau să știu dacă bica și Moș Crăciun au criză, bunicule... Bică-ta mai face ici-colo câte una, dar Moșul, nu, că el are poruncă de la Doamne-Doamne să vină la copii măcar să-i mângâie în somn dacă nu mai sunt jucării prin magazine... Dacă-i așa de bun, atunci n-are decât să le lucreze el și să vină la mine, că îl aștept încă de anul trecut, când a venit dar eu dormeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Morari, cei doi copii au izbucnit în plâns, că tata lor, care-a plecat de-o săptămână, îi mai bun și mai frumos și le-a dat bomboane ca ei să doarmă cuminți pe cuptor pentru ca el s-o poată mângâia pe mama în casa cea mare... Și omul și-a luat lumea în cap fără să scoată măcar o vorbă de rămas bun... Asta-i străinătatea, fraților!... Ne-nghite cu tot cu fulgi... Și pătimim noi, și pătimesc copiii noștri... Și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
fost întotdeauna! Eu mă zbat pentru un ban de internat și muncesc de mă spetesc din noapte-n noapte iar podoaba trândăvește și pe deasupra îmi spune că are două carogențe, așa, sub formă de laudă... Și parcă aștepta să-l mângâi pe creștet ori să-l strâng în brațe pe dragul mamei de fecioraș! Că întotdeauna i-ai luat apărarea și de-amu vezi și tu ce ne face! Ei, și? Poate că ți s-a părut, Silvestre! Că nu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și plonjarea într-un necunoscut ostil este o faptă de neînțeles ce afectează grav reputația personală și imaginea întregii familii. Mai mult, în eventualitatea negocierii unei posibile reveniri la normalitate, s-ar evita păguboasa patimă și încrâncenarea juvenilă. Așa că a mângâiat ușor caseta conținând Cazul Escu Iosefina și a așezat-o pe aparatul Video până la plecarea tinerilor la cursurile de după-amiază. Dar timpul se încăpățâna să stea în loc. Cele două ore de așteptare i s-au părut a fi două veșnicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]