2,918 matches
-
de libertatea noastră. Dintr-un anumit punct de vedere, El este cea mai inactivă entitate cu putință. Omul a fost creat Încă de la Început ca o ființă liberă, oferindu-i-se posibilitatea să-l aleagă pe Dumnezeu și să se mântuiască prin el. Dumnezeu nu silește pe nimeni să facă un act sau altul, nu-l somează să-l urmeze, nu pătrunde forțat În sufletul nimănui, ci Își semnalizează discret prezența, lăsându-i omului libertatea să decidă În legătură cu propria persoană și
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
izgonire a morții). Pe scurt, nu știm să ne solidarizăm cu timpul pe care-l avem la dispoziție, cu ceea ce ni s-a dat. Din prieten și șansă, devine dușman și sursă de necaz. În loc să-l folosim pentru a ne mântui, Îl utilizăm pentru a face paradă (cu lucruri și cu noi Înșine). Să nu disperăm și să nu șovăim. Cea mai gravă Înstrăinare a omului este cea de sine și de valorile superioare lui. Stările invocate mai sus sunt reale
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
un adevăr nu al indiferentei științe, ci al responsabilei conștiințe. Ea scoate la iveală „Adevărul, calea și viața” adăpostite În noi și ne Îndeamnă să le ocrotim, să le cultivăm. Adevărul lui Socrate ne umilește, cel al lui Hristos ne mântuiește. Și mai este un aspect care nu suportă nici o asemănare. Socrate este un mare cărturar, pe care Îl putem respecta pentru sclipirea minții, a dialecticii sale și a exemplarității sfârșitului. Pe Isus, În schimb, Îl venerăm pentru forța regeneratoare și
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
1978 : 389). L'expression " în mare mătasă " (" dans la grande soie ") est traduite par " dans la grande voie ". Îl s'agit, peut-être, d'un manque d'attention de la part du traducteur et/ou de la part des relecteurs/éditeurs. " să-și mântuie-n păduri trecutul mare " " pour sauver aux bois leur trésor ancien " (Dumbrava africană/Bois africain) (Miclău, 1978 : 481). Îl s'agit, de nouveau, d'un changement sémantique inexplicable : le syntagme " trecutul mare " (" le passé grand ") est traduit par " leur trésor
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
dacă tradiția populară despre întemeiere are o parte de adevăr, aceasta trebuie căutată în versiunea din jurul scaunelor domnești de la Argeș și Câmpulung-ea nu știe despre "descălecatul" de peste munți, dar ține minte lupta lui "Negru Vodă" cu tătarii, când s-a "mântuit" țara de ei. De aceea, putem susține fără teama de eroare că lupta domnului întemeietor cu tătarii trebuie să fi fost o realitate istorică, nu legendă. La 1314, este menționată încă o năvălire a tătarilor în regatul vecin, împreună cu "schismaticii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
țintă. Ținta fiind nunta supremă, sinteza dintre materie și spirit, în „Cămara Soarelui / Marelui / Nun și stea”. Lirismul absolut e atins prin succesive renunțări și rarefieri, prin sublimare și purificare, prin anevoioasa descojire a esențelor. Realitatea se spiritualizează și devine „mântuit azur”, eliberându-se de povara timpului (măsurat prin „ceas”); înălțimea „acestei calme creste” e măsurată prin „adâncul” ei; „înecarea cirezilor agreste”, adică îndepărtarea trudnică de teluric, e o condiție sine qua non pentru obținerea unui „joc secund, mai pur”: o
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
Însemnări din subteranătc "Prefață" Poate cea mai cunoscută sentință dostoievskiană din romanul Idiotul este formula unei utopii estetice : „Frumusețea va mîntui lumea“1. Este una dintre temele „serioase, erudite, sublime“ (cum va spune, cu reproș, Aglaia Epancina peste multe pagini), alături de altele cît se poate de „realiste“, cum ar fi pedeapsa cu moartea sau situația economică a Rusiei, care îl obsedează
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dat foc sie însuși, crudul, Și arderea-i eternă sîntem noi. Când se va arde-acest pământ cu totul, Când s-a-nnegri cerimea cea albastră, Gând va începe ca să curgă sânge Din stele și din soare, când ființa Ne-om mântui - ne-om stinge pentru veci. UN PAGIU Legatul Romei D[ECEBAL] Cum... așa de iute! C[ELSUS] Ura e repede, o Decebal! SC[ENA IV] [DECEBAL], CURTEA-NTREAGĂ, DOCHIA, IAROMIR, B[ORIS], [PAGIUL] (alarmă, buciume de război, zgomot. Decebal iese
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dat ființă din apele spumii *, Stăpâne fără mărgini al marginelor lumii, Noi laude ți-aducem Ție, Părinte Unic: Umbrește dar cu milă asupra acestuia, Ascultă-mi a mea rugă, ascultă-mi, Doamne, plânsul Și apără-l, păzește-l și-l mântuie pre dânsul. {EminescuOpVIII 80} BOGDAN (încet) Vorbește iar cu mine. DRAGUL (încet) N-o să-l mai văd nicicând. Tu ce încarci văzduhul și nourii cu grindeni, O, fă-l ca să străbată puternic pretutindeni, În mâna Ta-l pun, Doamne, frumos
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de dulce sună! (sperios) Nu-mi pare cumva numai, [și-]urechea mea nebună Ca din senin aude ce inima îmi cere? O! cine, cine-mi spune... Auzi ceva, auzi vere? SAS Un corn ca orișicare... răsună în pădure. [DRAGUL] E mântuit... E cornul lui Decebal... Se-ndure Părintele din ceruri și-l ducă pân la capăt. Cu steaua mea deodată de-acuma pot să scapăt În noaptea asfințirii... [SAS] Vorbește într-aiurea, Ce lucru mare cumcă de-un corn sună pădurea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
acest înger... putut-ai tu, putut-am eu vreodată presupune sau crede cumcă în acest corp diafan și palid n-ar fi suflet?... Nu-i o crimă de-a crede așa lucru?.. Aida de, consolă-te... Crede și te vei mântui... Doctorul din creierii mei n-a ucis pe creștinul din inima mea... Acel[ui] pretins învățat care-ți va zice altfel spune-i că e un om de nimica: când nu-și cunoaște nimicnicia sa... când nu va cunoaște cumcă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
IONEL Ai miei se arată! COR Din al văii fund Sus în cer senin Trece-un cântec plin, Cântec plin. {EminescuOpVIII 389} COR Trai mai blând Aducând Dup-o iarnă grea venim; De chin greu Și de rău Și ne mântuim. Un cutremur lin Trece pintre foi, Cu plăcut miros Peste noi! [IONEL] [Mioarele mele și un chip de fată] COR Un cutremur trece-n vânt Prin frunzișul fraged, des, Pe-orice floare e-un cuvânt, Cine l-a-nțeles? IZVORUL
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
adânc. {EminescuOpVIII 390} PĂSTORUL AL DOILEA Doarme somn adânc. MARIA Răsai din somn, Ionel! Ionel, suntem noi! AL TREILEA Doarme al morții somn. [MARIA] [O, Ionel! DORUL Da! voi l-omorîrăți Ș-acum e-al meu, De lunga-i durere Îl mântui eu. MARIA O, dă-mi-l iar, te rog, L-așteapt-amor, noroc! DORUL Născut la viața veciei, Pierdut pentru voi de acuma. MARIA Căzut-au frig pe-al meu noroc, De se stinse ca-n vânt, ca-n vînt! Dac-ați
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
el. {EminescuOpVIII 391} PĂSTORUL AL DOILEA Doarme somn adânc. MARIA Răsai din somn, Ionel! Ionel, suntem noi! AL TREILEA Doarme al morții somn. [MARIA] [O, Ionel! DORUL Da! voi l-omorîrăți Ș-acum e-al meu, De lunga-i durere Îl mântui eu. MARIA O, dă-mi-l iar, te rog, L-așteapt-amor, noroc! DORUL Născut la viața veciei, Pierdut pentru voi de acuma. MARIA Căzut-au frig pe-al meu noroc, De se stinse ca-n vânt, ca-n vînt! Dac-ați
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de văi Trece-un cânt din gură-n gură, Până-n naltul cerului El pătrunde ceața sură. IONEL Îi văd venind, păstorii. COR Trai mai blând Aducând 295 Dup-o iarnă grea venim, De chin greu Capul tău, Biete om, îl mântuim. IONEL (deodată) Oile mele, mieii și un chip de fată. {EminescuOpVIII 402} COR Trece-un tremur, un fior Prin frunzișul tânăr, des, Un cuvânt din orice flori, Ghici ce înțeles! Un fior, un tremur trece Prin frunzișul fraged, des, Pe-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
PĂSTOR Taci! E adormit... [AL] 2-LE Doarme somn adânc. MARIA Trezește-te! Ionel, suntem noi! [AL] 3-LE Doarme-al morții somn. MARIA O, Ionel! DORUL Da, voi l-omorîrăți Ș-acum e al meu, De chin și durere Îl mântui eu. COR Ce-am făcut noi? MARIA O, dă-mi-l, ah, te rog - L-așteaptă-amor, noroc. DORUL Născut e acum... Pierdutu-l-au pământul. MARIA Căzut-au bruma pe al meu noroc, Se stinse, s-au dus! De-ai ști primăvară ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
al văii fund umbros Pân- în naltul cer senin Prin al brazilor miros Trece-un cântec plin. IONEL îi văd venind... păstorii. COR Trai mai blând Aducând, Dup-o iarnă grea venim, De chin rău Și de greu Noi te mântuim. IONEL Turma mea iubită și un chip de fată. COR Un cutremur trecu-n vânt Prin frunzișul fraged, des, Pe-orice floare e-un cuvânt, Cine l-a-nțeles? IZVORUL Piticii din munte Trimisu-m-au să caut De iese
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
PĂSTOR Taci! E adormit. [AL] 2-LE Doarme somn adânc. MARIA Trezeste-te, Ionel! Suntem noi! AL 3-LE Doarme al morții somn. MARIA O, Ionel! DORUL Da, voi l-omorîrăți Ș-acum e-al meu, De lunga-i durere Îl mântui eu. {EminescuOpVIII 420} CORUL O, Doamne! Ce-am făcut! MARIA Dă-mi-l-napoi, te rog - L-așteapt-amor, noroc. DORUL Vieței de veci s-a născut Pământul de-acum l-au pierdut. MARIA Căzut-au brumă pe al meu noroc, S-au dus ca
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dar Înaintea unui preot și fă nunta la altar. (ea întinde lui BOMILKAR sulul, iar acesta-i dă în schimb un papirus scris de el) CHALKIDIAS Cum? LAIS Te miri cumcă nimica să m-oprească n-a putut Ca să-mi mântuiesc iubitul, fie chiar pe veci pierdut Pentru mine? Daca alta e femeia ce-a aprins A ta inimă, atuncea du-te iar la ea întins, Rămâi credincios uneia și ferice fii cu ea. (ea rupe sulul ce-l ținea în
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lupta cu succes, ceea ce se și-ntîmplă, c-o îndrăzneală și mai mare decât înainte. Când Isac Angelos se-ntoarse, fălindu-se și ca-ntr-un fel de triumf, în capitală, grecii cam în bătaie de joc se minunau cum de mântuise el așa de iute și ușor o treabă pentru care împăratului Basilios, nimicitorului bulgarilor (Bulgaroktonos) îi trebuise atâția ani, atâta osteneală și atâtea sacrificii. a doua campanie fără ispravă în anul 1186. Abia era deșartă și măturată Moesia de oști
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de mâna viteazului conte Conrad de Montferrat care, c-un succurs de 250 de cavaleri și 500 de pedeștri adaoși la oastea împărătească, comandă centrul și hotărî soarta zilei printr-o năvală îndrăzneață. Capul lui Wranas, înfipt în lance, îl mântui pe-mpăratul de rivalul lui cel mai periculos, a căruia răscoală întrerupsese și campania în contra bulgaro-romînilor, dîndu-le acestora liniștea desigur dorită pentru a se odihni și întări. Titlul bizantin de onoare Sebastocrator s-ar traduce poate prin înălțime imperială. {EminescuOpXIV
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și cei mai-nalți demnitari. O grindină de săgeți și de bolovani prăvăliți de pe stânci inundă oastea romeică, mrejuită din toate părțile, care nici se putea desfășura cum se cade, nici putea rezista inamicului, covârșitor prin număr, nici se putea mântui prin fugă repede. Desperarea mări rezistența încunjuraților romei; dar îndărătnicia plină de ură și vitează a agresivilor români oțelea și furia lor. Împăratul însuși era la cea mai mare primejdie de viață și pierdu în luptă casca sa scutitoare de-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
astă dată nu dădu decât de rău. Cei doi generali, Alexis Guido și Basilius Watatzes, cela comandând trupele Răsăritului, cesta pe-ale Apusului, încinseră cu insurgenții lângă Arkadiopolis o bătălie în care fură biruiți; Guido, pus pe fugă rușinoasă, să mântui pe el, dar lăsă pe câmpul de luptă cea mai bună parte a corpului său de armată; Watatzes pieri și el și trupele lui. Împăratul, dacă văzu, se hotărî să iasă iarăși în persoană în campanie și să-și puie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mântuire. Arhistrategul Issac însuși căzu prins pe mâna unui cuman, care tăinui mai întîi lucrul, să puie singur la o parte marea sumă de răscumpătură. Asan, oblicind aceasta, îl luă pe nobilul prizonier în păstrarea lui. Cu atâta rușine se mântui și această campanie a romeilor. Omorârea lui Asan. Dar vehemența și neînduplecata cruzime a destoinicului Răscoala lui Ivanco. în războaie Asan se răzbună la urma urmelor asupra lui chiar. Un preot romeu, căzut în prinsoarea românilor și osândit deocamdată de-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
încă a se lupta corp la corp și nu încăpuse în cursă, iar, spre norocul lui, fugari din avangardă îl vestiră de cu vreme despre înfrîngerea suferită, încît numai el singur izbuti, printr-un repede marș în retragere, să-și mântui ceata sa la Rhaedestos (acum Rodosto) lângă malul mării, unde întru adevăr a fost în siguranță, dar totuși, în urmarea strapațelor războiului, el, vicleanul plănuitor al campaniei de cucerire în contra Constantinopolului, simți în sine germenul acelei primejdioase boale care curând
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]