2,304 matches
-
râul de munte. E gata? Mai durează puțin. Pot să plec? Încă nu, să însemnez și tivul. Cea de-a treia fetiță, Angelina, stătu cuminte la probă, calmă și răbdătoare, ca o bunicuță în miniatură. Pot să cos și eu, mămico? Nu te duci înapoi la joacă? Vreau să învăț să cos. Atunci, hai să te învăț să festonezi, spuse mama în timp ce băga ața în ac. Uite, ții materialul cu mâna stângă, treci acul prin el apoi faci o buclă cu
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
singură acasă, vei fi stăpână pe toată gospodăria până seara când ne vom întoarce. Eu am încredere în tine că te vei descurca, doar ești fetiță mare de acum, la toamnă vei merge la școală deja. Nu-ți face griji, mămico, mă voi descurca, spuse ea foarte încrezătoare. Era o fetiță subțire și înăltuță pentru vârsta ei, cu ochi vioi și gură îndrăzneață. Acum era hotărâtă să n-o dezamăgească pe mama, ba chiar ar fi vrut ca mama și tata
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
să vadă ce trebușoară făcuse fata lor. Mare le fu bucuria când văzură isprăvile copilei! Mama se supără foarte tare când dădu cu ochii de rățuștele atârnate pe sârmă ca rufele la uscat. Florinuțo, ce-ai avut cu ele? Păi, mămico, s-au murdărit și le-am spălat, apoi le-am pus să se usuce. Dar bietele rățuște își dăduseră obștescul sfârșit, iar Florinuța înțelese că ceva nu făcuse bine și se cam bosumflă, dar spera că mamei îi va trece
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
am pus să se usuce. Dar bietele rățuște își dăduseră obștescul sfârșit, iar Florinuța înțelese că ceva nu făcuse bine și se cam bosumflă, dar spera că mamei îi va trece supărarea când va vedea munca ei din grădină. Uite, mămico, nu sunt frumoase roșiile așa legate și săpate? Mama privi spre grădină și-și puse mâinile în cap. Florinuțo, acolo era porumbul pentru floricele, abia prinsesem și eu sămânța de la tanti Veta! Ai tăiat porumbul și ai lăsat romanul? Ba
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
îl întoarse cu gura în sus și puse în el puțină apă. Să-i dăm băiatului să bea apă, să fie vorbăreț, să aibă glasul vesel și curat ca al clopotului, spuse în timp ce copilul bău apa dăruită din mâinile mamei. Mămico, putem pleca și noi cu uratul? Sigur că da, v-am pregătit haine groase, mergeți să vă îmbrăcați. Fetițele plecară val-vârtej în camera lor, sprințare și gureșe ca niște vrăbiuțe vesele, de unde se întoarseră fuguța încotoșmănate și gata de plecare
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
Mama puse la punct câteva detalii din îmbrăcămintea lor și-i dădu fiecăreia câte o trăistuță în care să-și pună darurile primite. -Aveți grijă, dacă vă udați la picioare, sau dacă vă e frig, să veniți repejor acasă. Da, mămico! Ieșiră grăbite și porniră la drum. Satul era îmbrăcat într-o mantie de omăt, era liniște, doar glasuri de copii și clinchete de zurgălăi pluteau în văzduh. Umblând din casă în casă, cu trăistuța de gât și cu clopoțelul în
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
și cu duioșie glasurile curate și melodioase ale fetelor. Mulțumim pentru urare. Poftiți în casă. Odată cu ele pătrunse în casă un val de aer rece și o atmosferă de veselie. V-ați udat la picioare? V-a fost frig? Nu, mămico! Ce daruri ați primit? Uite, tăticule! spuse una dintre fetițe în timp ce răsturnă pe masă conținutul trăistuței. De toate! Bomboane, mere, nuci și o grămadă de colaci. Ce-o să faceți voi cu atâția colaci? Păi, o să-i mâncăm. Ghiduș, tata intră
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
la muncă. Toate vasele tăcură rușinate și-și plecară sfios capul în barbă, iar soba închise calm ochii, pregătindu-se pentru odihna binemeritată. Dincolo de prag, Ilenuța se rușină și ea, nici nu se gândise vreodată cât de multe treburi face mămica ei într-o zi! Privi într-un colț al bucătăriei, unde erau așezate în lădițe zarzavaturi, legume și fructe, care își așteptau rândul să fie preparate pentru iarnă. Gânditoare, pașii o purtară pe Ilenuța spre odaia părinților. Deschise cu grijă
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
acceptate de avocații ambilor părinți. Iar avocatul lui Celeste nu va fi niciodată de acord cu așa ceva. Dacă o fac praf la proces - și o fac -, atunci el o să-l vrea pe Stefan acolo, în eventualitatea că va alerga la mămica lui, nu la tăticul. Nu putem face nimic. Mal îl revăzu pe Stefan Heisteke în Praga anului 1945, după trei ani de violuri și mâncare pentru câini. — Te descurci tu. Sau găsești alte mizerii de-ale Celestei, de după război, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în continuare. 1942. Vreme de război, camuflaje în L.A., interdicția de a circula după ora 10 seara. Coleman avea nouăsprezece ani și locuia în Bunker Hill cu mama lui nebună, Delores, și două surori vitrege. Folosea numele de „Masskie” pentru că mămica de sclavi avea nevoie de un supranume patern, ca să primească ajutorul social pentru fiul ei, și de cele șapte litere ale lui, ca să se conformeze preceptelor numerologice ale surorii Aimee. Coleman a renunțat să urmeze cursurile liceului din Belmont atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de altfel și ziua următoare. Delores i-a spus că l-a căutat „un om rău”. Știa că ar fi trebuit să fugă, dar n-avea bani. În schimb, avu o idee: să cerceteze albumul cu pozele vechilor amoruri ale mămicii, ca să-i găsească pe bărbații care îi semănau. Coleman a dat peste patru fotografii ale unui actor amator pe nume Randolph Lawrence. Însemnările de pe spatele lor și o puternică asemănare fizionomică îi spuneau că era vorba de tatăl lui. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
răutate, Își arătau colții de sub râtul de porc; aveau bărbi negre și coarne de țap. Unuia pictorul Îi făcuse și o puțulică nerușinată de care noi, băieții, făceam haz și cu care necăjeam fetele când le puneam să Întrebe pe mămicile lor ce era aia și la ce folosea, deși nici noi nu știam bine. Intram mânjiți de colivă și-n păr. Educatoarea, mezina familiilor de Împărați din basme, ne scotea pe prispă și trimitea după apă prin vecini. Când venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ca să nu mai fie supărat. Îi curăț și Îi pansez mâinile. El și-a zgâriat mâinile În gura mamei. Folosesc apă oxigenată, pansament steril și fașă, așa cum am Învățat noi la școală În cadrul cercului Sanitarii pricepuți. Așa Îmi ajut eu mămica și Îi arăt că o iubesc cu ocazia Zilei Femeii”. Nici măcar nu comentez grozăvia că, oricum, nu pricepeți nimic. Oamenii din lunga și aspra istorie veche aveau simțiri mai umane decât au mulți de astăzi. Urmașul, după cum spuneam, era Însoțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
jumătate vesel, pe jumătate de deznădejde, după ce-și scosese pe gemulețul Îngust căpățâna cu chip cam tâmpit, pe care se lărgea un zâmbet mânzesc și se beleau ochii spălăciți, cu puzderie de firișoare roșii: „Săru’ mâna, tătică, săru’ mâna, mămică, ura, cetățeni!”. Și cei care auziseră acel strigăt se simțiseră cumva mișcați, căci ghiciseră teama ce se ascundea În el, Însă, peste timp, Îi repetau cuvintele În batjocură, ca să-l pedepsească pe acela că-și urlase - chiar pe ocolite - durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
subtil răgaz ‐ o clipă pentru noi. și apoi să uităm numărul anilor în visări prea târzii... inocente dorințe fantasme, credinți în timp rătăcit... doar lacrimi fierbinți și‐ un vag infinit ca părinți cucernici, cuminți! DE 8 MARTIE Pentru‐a lui mămică Fiul a brodat O batistă mică. Mult s‐ a mai muncit Mult a mai brodat‐o Până‐a izbutit De a terminat‐o Ține băiețelul Batistoara strânsă Alb e porumbelul Ce‐a brodat pe pânză. Toți se minunează Mama fete
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
pica Udrea pe jos: „Nu am venit să impun o soluție, ci doar să vă atenționez măi berbecilor, că prelungirea dezbaterilor poate aduce daune”. Se pare că unii din coaliție, voiau să o mai dea pitită chestia cu bebelușii și mămicile lor fiindcă vine Crăciunul și nu este ortodox să fii „javră ordinară” cu micuții români, ce vor veni după 1 ianuarie. Cu aceste vorbe imperative Băsescu spune că nu a vrut să impună o soluție. Nu, nici nu a impus
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Zinei asta, dimineața când vine chioară de somn, numai în cămașă, să facă focul în bucătărie și să-și aprindă o țigară. Să știi și tu cum e când o femeie-ți trezește instinctele materne, râde mama. Ferească Dumnezeu, nu, mămică, Zina o să plece-n câteva zile, n-a venit în București decât ca să... Mama se uită întrebătoare: chiar așa, de ce venise? De fapt, ea avea toate motivele să se bucure; venirea Zinei o mai scotea puțin din telenovelele ei ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
pus porția ei abia atinsă la loc în cratiță, Gata, mulțumesc pentru masă, a țipat de pe hol, îndreptându-se spre camera violet inviolabilă. A ieșit de-acolo hăt, spre ora zece, pentru telenovelă, când eu a trebuit să încerc reconcilierea: Mămică, eu cred c-ar trebui să mă-nsor. De ce, ai pe cineva? Nu, zic, da’ am impresia că numai așa o să scap de problemele astea. Acum nici nu mai poți să te-nsori, maică-ta s-a obișnuit și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cuvânt, să o refuze. Purta o cămașă albă și pantaloni albi și, cu o privire încă ușor încruntată intră în cameră. Și... Vai, dar vai, cine se poate pune cu soarta? Ce fată! Ce fată văzu, așezată timid între o mămică și un tătic urâți, când trecu de draperia care atârna la ușa încăperii! Depășea orice așteptare a sa. Atât de rotunjoară, de rozalie și de albă! O astfel de apariție sub soarele indian! Cu așa o față somnoroasă și ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
a cuprins cu brațele una dintre pulpele lui Susan și a strâns-o cu afecțiune. —Bună, dovlecel. Te-ai simțit bine? Femeia a îngenuncheat în fața copilei și a început să-i descheie trenciul micuț și roz. — Da, ulțumesc. Numai că mămica lui Gemma mi-a dat morcovi. Eu urăsc morcovii. Sper că n-ai și spus că-i urăști, a remarcat Susan cu blândețe. Îți aduci aminte ce ți-am explicat despre bunele maniere? Ele o să te ducă departe în viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Nick și pe Milly din tot sufletul, Susan ar fi renunțat la tot, dacă asta i-ar fi redat viața prietenei ei dragi. Fotografia era încadrată de o ramă din argint masiv, pe care fuseseră gravate cuvintele „Celei mai bune mămici din lume, cu dragoste, Milly“. La fiecare vizită, Jenny lustruia rama respectivă pân-o făcea să strălucească. Ridicând un colț al halatului, Susan a șters stratul de praf de pe noptieră, apoi a făcut un pas către ușă, ca să inspecteze dormitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Dar trebuie să recunoști că e puțin cam straniu să mergi la New York cu soția numărul doi și s-o suni pe soția numărul unu ca s-o anunți c-ai ajuns cu bine. E ca și cum ai suna-o pe mămica când pleci în excursie cu școala. James a adoptat o mimică ceva mai conciliantă, după care a ridicat din umeri. Ce pot să spun? Femeia își face griji. Asta e tot. Existau milioane de motive pe care Julia ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
întregii lumi se sprijinea pe umerii ei. Tocmai asta mă și sperie. Nu vreau să-l părăsesc, dar și dacă aș vrea, cum aș putea s-o fac? —Iartă-mă, nu înțeleg... Mi-am asumat o responsabilitate uriașă devenind noua mămică a lui Milly, m-am implicat foarte profund în viața ei... Cum aș putea să-l părăsesc pe Nick? Asta ar putea-o distruge pe fetiță. Nu e o situație normală, în care femeia își ia, de obicei, copiii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
și poate că și moartea maistrului militar o zdruncinase până într-atât ca să umble după potcoave de cai morți, din care să încropească te miri ce atelaj ce le-ar fi înlesnit viața. Tot ce ne-ar fi putut lăsa mămica noastră, Elenuțo, e depresia aia atroce care a învrăjbit-o împotriva ei însăși și care o omorât-o. N-avem decât să fim atenți la păcatele părinților noștri pentru care asudăm din greu să le plătim. N-o fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de morți, surioară, nu doar că umblăm pe pământul îngrășat cu trupurile lor, care ne e și hrană de altfel... Păi, spiritele astea pe care n-ar trebui să le zgândări atâta, invocându-le și căutându-le. Păi, bărbatu-tău, mămica noastră, tăticul nostru, care cine știe pe unde-o mai fi și el... Un mort rămas în suspensie, așadar, despre care Elenuța nu aflase nimic, așa încât n-ar fi mare lucru să fie încă în viață. Adunase, în schimb, informații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]