2,766 matches
-
Nicolae, la mormântul voievodului, după care o rog pe văduva și pe copiii iubitului meu prieten să se retragă la moșia Drăgănești, ca să-i țină pomenile și la ctitoria sa de acolo. Tot așa, o rog pe doamna Maria, soața măriei tale, să poruncească ziua în care să se facă sfeștanie cu pomenirea răposatului și la curțile domnești de aci și de la Cotroceni. Spătarul Mihai se trezi făcându-și cruce, în timp ce în gând își spunea: „S-ar putea să scăpăm fără
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
le las așa. Să dai drumul la șnururi ca să se vadă că mi s-a împlinit pieptul. Să poruncești să mi-o aducă pe Zamfira aci, acum cât mai repede. Roaba își cântări stăpâna din ochi și nu fu mulțumită. — Măria ta, lasă ușor deschis la gât pieptarul și bagă înăuntru cămașa ca să iasă pielea la iveală, așa... să se vadă cât ești de albă și de dulce. Lanțul lasă-l să atârne mai jos, așa, măria sa n-are timp de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cămașa ca să iasă pielea la iveală, așa... să se vadă cât ești de albă și de dulce. Lanțul lasă-l să atârne mai jos, așa, măria sa n-are timp de scule și podoabe, l-am văzut eu cum căta spre măria ta în timpul sfeștaniei... Doamne, da’ frumoasă te-ai mai făcut. Are dreptate vodă să se uite așa. Ai grijă cu Zamfira, că-i rea și blestemă. — E nebună, săraca. Nu-i, se face doar. Manda deschise nesimțit ușa și dispăru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lopățica pe după brocardurile de la ferestre și cânta un cântecel cu ochii pe bobul de jăratic și pe firul de fum aromat. Doar când ajunse la ușă o băgă de seamă pe Manda, închinându se, și pe Zamfira, rânjind. — Sărut mâna, măria ta, șopti Zamfira și se lăsă în genunchi. Luând în mâini tivul fustei doamnei, îl duse la buze și-l sărută, apoi își șterse cu pioșenie ochii cu același tiv și în sfârșit, după ce își atinse fruntea cu el, îl
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
păzite. Ha, ha, mare ești Zamfiro, la țâța mea a supt vodă, Constandin al meu a ajuns domn, mare domn! Mă lași în seara asta să-l mai văd o dată. — Zamfiro, vă prinde viscolul pe drum și vă mănâncă lupii. — Măria ta, omul meu n-a știut ce face. Când era Șerban Vodă făcea asta cu știrea domnului. Hoții luau aurul de bir dat turcilor și-l înturnau la domnie. Îl plătea văduva să-l apere pe vodă Șerban de talienii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pleoapele zbătându-se grăbit. O strigă pe Manda. Când se deschise ușa, Zamfira în genunchi săruta tivul poalei doamnei Marica. De pe culoar se auzeau dorobanții de pază dând onorul la voievod. — E ultima seară când te-a mai gătit Manda, măria ta, mai adăugă Zamfira, învăluind-o cald cu privirea. De acum încolo, de măria ta s-or îngriji doar jupânesele și jupânițele postelnicilor. Acu’, dacă plecăm eu și slutul meu, cum îi spui, să ai grijă să-l păzești măria
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
genunchi săruta tivul poalei doamnei Marica. De pe culoar se auzeau dorobanții de pază dând onorul la voievod. — E ultima seară când te-a mai gătit Manda, măria ta, mai adăugă Zamfira, învăluind-o cald cu privirea. De acum încolo, de măria ta s-or îngriji doar jupânesele și jupânițele postelnicilor. Acu’, dacă plecăm eu și slutul meu, cum îi spui, să ai grijă să-l păzești măria ta pe vodă de vânzători, că-i plină lumea. Să nu uiți, când oi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
măria ta, mai adăugă Zamfira, învăluind-o cald cu privirea. De acum încolo, de măria ta s-or îngriji doar jupânesele și jupânițele postelnicilor. Acu’, dacă plecăm eu și slutul meu, cum îi spui, să ai grijă să-l păzești măria ta pe vodă de vânzători, că-i plină lumea. Să nu uiți, când oi mărita domnițele să le dai de zestre fete curate, credincioase și cu frica lui Dumnezeu. — Să știi, Zamfiro, că pe Manda n-o las de lângă mine
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
plină lumea. Să nu uiți, când oi mărita domnițele să le dai de zestre fete curate, credincioase și cu frica lui Dumnezeu. — Să știi, Zamfiro, că pe Manda n-o las de lângă mine, că am crescut împreună. — Așa să faci, măria ta. Rămâi cu bine, măria ta. Cele două slugi dădură să iasă, dar Marica reveni vioi: — Mando, spune-le să mai aducă doi, trei butuci, că uite, se stinge jarul. Umblă sănătoasă, Zamfiro. La Brașov la argintari am poruncit mai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
când oi mărita domnițele să le dai de zestre fete curate, credincioase și cu frica lui Dumnezeu. — Să știi, Zamfiro, că pe Manda n-o las de lângă mine, că am crescut împreună. — Așa să faci, măria ta. Rămâi cu bine, măria ta. Cele două slugi dădură să iasă, dar Marica reveni vioi: — Mando, spune-le să mai aducă doi, trei butuci, că uite, se stinge jarul. Umblă sănătoasă, Zamfiro. La Brașov la argintari am poruncit mai multe scule de preț pentru
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
toate clopotele, se pomeni vorbind tare, și încerca după dangăt să le recunoască care și al cărei biserici este. Ușa se deschise brusc, al doilea postelnic și un dorobanț intrară salutând printr-o plecăciune până la pământ. — Ne-ai chemat? Poruncă, măria ta! — Caleașca este gata? Vreau caftanul cel gros, îmblănit cu vidră. Astăzi este denie mare și pare frig afară. Postelnicul, înainte de a ieși, spuse: — Domnia sa beizadea Ștefan așteaptă ca măria ta să se trezească. Spune că nu este zăbavă... — Să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
salutând printr-o plecăciune până la pământ. — Ne-ai chemat? Poruncă, măria ta! — Caleașca este gata? Vreau caftanul cel gros, îmblănit cu vidră. Astăzi este denie mare și pare frig afară. Postelnicul, înainte de a ieși, spuse: — Domnia sa beizadea Ștefan așteaptă ca măria ta să se trezească. Spune că nu este zăbavă... — Să intre. În acel moment, fără să audă aprobarea, Ștefan intră în odaie. Vodă îl măsură din priviri și rămase încântat. Este adevărat că despre Constantin, care de curând împlinise douăzeci
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
prima caleașcă. E frig și plouă mărunt și nu am plăcerea să merg pe jos, așa că ne întâlnim la caleașcă. Tânărul sărută din nou mâna tatălui, se uită cu ciudă la postelnic și, ridicând capul semeț, spuse: — Să ne grăbim, măria ta, că uite au tăcut clopotele și a prins să toace. Îl privi cu înțeles pe domnitor și adăugă: Nu-i timp de pierdut. Se apropie cu spatele de ușă, o deschise și de acolo, făcându-i să tresară pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
privi cu înțeles pe domnitor și adăugă: Nu-i timp de pierdut. Se apropie cu spatele de ușă, o deschise și de acolo, făcându-i să tresară pe toți cei din coridor care trăgeau cu urechea, rosti tunător: — Să trăiești, măria ta! și-i adresă un zâmbet tatălui său. Postelnicul se făcu și el nevăzut, grăbit să-și îndeplinească treburile privind grija față de persoana domnitorului. Lumina mohorâtă ce pătrundea prin ferestrele largi contrasta cu dispoziția lui Constantin Vodă. Era fericit că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ce purtau pe brațe hainele măriei sale. — Caleașca așteaptă. Era și timpul, că nu mai băteau clopotele. În întunericul caleștii acoperite, în caftan, tăcut, îl aștepta Ștefan. Trapul mărunt al cailor cu zgomotul lui sacadat acoperea toate zvonurile primăverii întârziate. — Ei? — Măria ta, taică, am prins niște vești proaste... Cum adică, ai prins vești? — Iertare, măria ta, dar cam de un an mi-am zis că trebuie să știe și unul din noi ce scrisori se fac și se desfac pentru marele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
băteau clopotele. În întunericul caleștii acoperite, în caftan, tăcut, îl aștepta Ștefan. Trapul mărunt al cailor cu zgomotul lui sacadat acoperea toate zvonurile primăverii întârziate. — Ei? — Măria ta, taică, am prins niște vești proaste... Cum adică, ai prins vești? — Iertare, măria ta, dar cam de un an mi-am zis că trebuie să știe și unul din noi ce scrisori se fac și se desfac pentru marele stolnic și pentru neica Mihai. — Ștefane, mai știe cineva treaba asta? — Slugile cu care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de când a răposat cumnatul tău Scarlat, Mavrocordat tot trage ițele la sultan împotriva noastră și că acum de sărbători vreau să fiu lăsat în pace, fără griji lumești, să pot lua și eu sfânta cuminecătură cu sufletul împăcat. — Doamne, taică, măria ta, vor să te mazilească, rosti tânărul abia auzit. Ritmul trapului măsura parcă frecvența bătăilor inimilor celor doi. Ștefan se frământa. Cum adică, o să-i spună la timpul potrivit? Și apoi de ce să-i spună? Naș Dinu știe că boierii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
rămână deoparte la treburile de aci, din Moldova și din Transilvania. Turcii vor spatele asigurat ca să poată să-și încheie socotelile cu Habsburgii. Ludovic îi promite lui Petru liniște dacă vizirului i se dă mână liberă să te mazilească pe măria ta și să înceapă un război în Ardeal. Caleașca se oprise. Ajunseseră. Căpitanul dorobanților o deschise, salutându-l cu glas răsunător pe domnitor: — Să trăiești, măria ta! Garda, corect aliniată, dădu onorul. Pe ușa deschisă a bisericii sfintei Mitropolii ieșea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lui Petru liniște dacă vizirului i se dă mână liberă să te mazilească pe măria ta și să înceapă un război în Ardeal. Caleașca se oprise. Ajunseseră. Căpitanul dorobanților o deschise, salutându-l cu glas răsunător pe domnitor: — Să trăiești, măria ta! Garda, corect aliniată, dădu onorul. Pe ușa deschisă a bisericii sfintei Mitropolii ieșea un abur mirosind a tămâie și a ceară arsă. Se auzea și zvon de litanii. Domnitorul salută. Își îndreptă spinarea. Pasul era al unui om obosit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a binecuvântat pe vodă. Acesta și a plecat doar un genunchi și, întrebător, a căutat privirea înaltului prelat. Ochii buni ai acestuia l-au învăluit cu o căutătură caldă, în timp ce buzele rosteau rugăciunea, apoi, zâmbind, Theodosie a șoptit în grecește: — Măria ta, ți-am pregătit o surpriză. — Sărut dreapta, preasfințite. Ștefan auzi răsuflarea de ușurare a voievodului când s-a aplecat să sărute mâna bătrânului. Din câți erau acolo numai Ștefan și doamna Marica au băgat de seamă că vodă a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pas elastic, vodă, având-o în stânga pe doamna Marica, se apropie. Sărută icoana prăznicar și se aplecă puțin înainte. Mitropolitul, surâzând, îi atinse fruntea cu mir. — Îți mulțumim, prea sfințite, pentru frumoasa cântare ce ai orânduit-o. — Noi îți mulțumim, măria ta, și mai presus de orice mulțumim Domnului nostru Iisus Hristos care ne face alături părtași Sfintelor Sale Patimi, rugându-L să ne învrednicească să prăznuim și Sfântă Învierea Sa. Cum ți s-a părut cântarea, măria ta? — Când glasurile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Noi îți mulțumim, măria ta, și mai presus de orice mulțumim Domnului nostru Iisus Hristos care ne face alături părtași Sfintelor Sale Patimi, rugându-L să ne învrednicească să prăznuim și Sfântă Învierea Sa. Cum ți s-a părut cântarea, măria ta? — Când glasurile se urmăreau, pălind pe rând și renăscând în același timp, m-am gândit, prea sfințite, că asta nu este cântare, ci metafizică adevărată, că urechea nu o mai auzea, nici mintea nu o mai urmărea, doar sufletul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și casele lor domnești. Și ce era să fac? Să dărâm casele Bălăcenilor și Biserica Jurământului? Calea spre Mogoșoaia îmi trebuia și nu aveam pe unde s-o fac. Un timp fu doar ritmul trăpașilor, apoi iar se înnodă vorba. — Măria ta, da’ frumos ați mai cântat astăzi. Îmi era teamă că n-o să reușești să-ți stăpânești glasul cum făceau arhimandritul și Filotei și că o să dai prilej Cantacuzinilor să clevetească. Ce să clevetească? Cânt și eu o dată pe an
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pentru averea băieților și pentru zestrea fetelor. Așa se cuvine, că moartea este ca un fur ce vine noaptea și, după câte au fost cu testamentul doamnei Ilinca, vreau să le rânduiesc toate cu mâna mea. — Am ajuns la Mogoșoaia, măria ta. Auzi cum bat câinii? Cât despre zapisuri, bună treabă, le facem după Paști, fără zor. Tot atunci va trebui să punem ispravnici ca să înceapă întărirea bisericilor care stau să se surpe. Mi-a dat sfinția sa o hârtie cât un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să sforăie nerăbdător. Turculeț aduse și el de căpăstru un roib înșeuat. Se apropie de Breazu și inspectă atent chingile care fixau șaua. Ștefan se aruncă vioi în șa și se lasă în seama instinctului calului. Ține spre mânăstirea Cotroceni, măria ta, se auzi din urmă Turculeț. În pas liniștit ca la paradă, strângând scurt frâiele cailor, ocoliră grădinile domnești, trecură Dâmbovița pe Podul lui Șerban Vodă și o luară la stânga în suișul apei, pe lângă baia domnească. Era greu de ținut
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]