2,342 matches
-
să-și scoată pantofii; gest de supremă și inutilă delicatețe.) Inima celui care iubise cu Încăpățînare zeițe sălbatice cu glasul răgușit s-a prăbușit pînă la urmă strivită de singurătate. Poate dacă În locul acestor zeițe cu ochii nemișcați, transparenți și măriți Înlăuntru... S-ar cuveni să citesc de pe ultima pagină a jurnalului său „Trebuie umilință, nu orgoliu”, dar cred cu toată puterea că dragostea e capabilă să Învingă chiar un „viciu absurd” cum e moartea. Totul În jur nu așteaptă decît
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
la Aula „Mihai Eminescu“ de la Universitatea ieșeană. În 1964, Sabin Bălașa executase, la solicitarea Rectoratului Universității „Al. I. Cuza“ din Iași, un mic portret Eminescu (ulei pe pânză), lucrare ce se păstrează la loc de cinste și astăzi. Acest portret, mărit, a generat viitoarele „murale“ ce decorează Sala Pașilor Pierduți. Deși, la vremea respectivă Sabin Bălașa nu era un artist monumentalist, ci doar un pictor de șevalet, comanda oficială i-a fost atribuită în exclusivitate, în dorința realizării unui memorial Eminescu
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
vrea să scriu o carte despre povestea vieții mele. În acest timp Leon își turnă vin în pahar dintr-o sticlă din frapieră și-l bău dintr-o dată. Când îl văzu o trecu un fior ca un fulger de intensitate mărită. Cafeaua fierbinte făcută la nisip începu să-i tremure, iar degetele abia mai puteau susține ceașca de porțelan. Dar ce putea face și nu făcea? Să fugă și să-l lase acolo? Nu avea de gând să facă asta. Voia
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
exclamă: Domnul vrea locuință! Da-da, trebuie să-i dăm locuință! Una mai bună și mai în centru. Merită! Se pricepe de minune să fie obraznic cu femeile care vin în delegație după materiale. Rămîn stupefiat, privind-o cu ochii măriți. Simt brusc o durere apăsătoare în piept, deasupra inimii și, pentru o clipă, am din nou senzația aceea de prăbușire pe care am avut-o în biroul de la I.L.L., cînd mi s-a spus că nu-s pe nici un tabel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
surîde cînd observă sacoșa cu casca de protecție în ea și devine gravă cînd privirea i se oprește asupra mea. Uneori, strînge ea din umeri, vărsatul are și motive psihice... Spune-mi, schimbă brusc tonul, privindu-mă fix, cu ochii măriți, de cîte ori ai mai făcut lucrul ăsta? Încerc să-i înfrunt un timp privirea, dar nu pot. Îmi dau seama că m-am înroșit, inima începe să-mi bată cu putere și mi-e teamă că, de rușine, aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
întreb, smulgîndu-i carnetul din mînă. Cum îți permiți?! strigă fata, arzîndu-mi un dos da palmă, luîndu-și imediat carnetul de amenzi înapoi. Eu te-am pus să folosești supape neverificate?! Rămîn perplex și-o privesc pe fata din fața mea cu ochii măriți, gata să-mi iasă din orbite. Măi, rîde Vlad, ai nevoie de ajutor? Vin urgent! zice și coboară în fugă scara. Iată-mă-s! Cine te bate, că nu văd decît o fată frumoasă și mîndră. Sărut mîinile! se înclină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
fi vrut să aranjeze lădițele pentru flori... Fulvia vrea din nou să pună cafea în ibric, bagă lingurița în borcan să adune cafeaua de pe fund, dar, aruncîndu-mi o privire, tresare; se întoarce brusc spre mine și rămîne astfel, cu ochii măriți, speriați: Mihai, ce-i cu tine?!... Vine lîngă mine, se lasă în genunchi pe covor, lîngă fotoliul în care stau, îmi ia obrazul între palme și mă zgîlțîie cu putere. Ce-i cu privirea asta fixă a ta!?... Revino-ți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
berii, de cârciumărit și de comercializarea băuturilor spirtoase În zonă <endnote id="(783, I, p. 135)"/>. Într-o adresă oficială din 1798, evreii din Oradea precizau faptul că „de șaptezeci de ani”, deci din anul 1728, de când au primit „permisiunea Măritei Camere Regale”, ei vindeau, „contra taxei sau arenzii, vin cașer, bere și pălincă” <endnote id=" (124, p. 448)"/>. Evreii din Arad se plângeau autorităților locale În 1754 că În prea multe zile de sărbători creștine (Paște, Crăciun, Rusalii, duminici ș.a.
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lui Ivanus, un bolșevic care era în închisoare cu el. Cu Maria, Alexandru a făcut un copil din flori, Eugen, fratele vitreg al lui Ilici, securist venit în cosciug sigilat din Orientul Mijlociu. În 1940, Alexandru lliescu s-a căsătorit cu Mărită, țiganca din Maramureș sora bună a mamei lui Ion Cioaba din Sibiu, bulibașa țiganilor, cu care a avut doi băieți, frații vitregi ai lui Ilici (Mircea și Crișan - veri primari ai lui Cioaba). Unul a fost atașat militar al României
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
Cioaba din Sibiu, bulibașa țiganilor, cu care a avut doi băieți, frații vitregi ai lui Ilici (Mircea și Crișan - veri primari ai lui Cioaba). Unul a fost atașat militar al României la Moscova, iar celălalt director adjunct la IRSOP Despre Mărită Iliescu, mama de partid și de stat a lui Iliescu, Lumea liberă prezintă următoarea fișa biografica: MĂRITĂ ILIESCU "Mama vitregă a lui Ilici a fost, după 1944, servitoare și bucătăreasa la Ana Pauker. După 1945, Dej a alfabetizat-o și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
s-a prezentat cu un carnet de luptător în Spania, la Asociația luptătorilor antifasciști din București, spre a se înscrie, dar a fost refuzată. Ilici Iliescu, la recepțiile lui Ceaușescu, nu se ducea cu soția sa, Nina Bercovici, ci cu Mărită, mama vitregă. Într-o scrisoare adresată directorului săptămânalului Expres, Cornel Nistorescu, datata 19 iulie 1993, Ion Iliescu recunoștea: "Adevărul este că împrejurările vieții au făcut ca, la vârsta de un an să fiu abandonat de propria-mi mama, care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
plus, Ion Iliescu mai recunoaște ceva în scrisoarea adresată lui Cornel Nistorescu: că mama sa naturală nu este acceasi persoană cu mama luptătoare comunistă. Cea cu care Ion Iliescu defila pe la toate recepțiile lui Ceaușescu, tocmai datorită dosarului beton al Măritei Iliescu, de ilegalista și antifascista, dosar care dădea al naibii de bine pentru ascensiunea lui Ion până în decembrie '89 și Căderea Comunismului. Dacă legitimitatea politică și interesele de partid o cer, Iliescu, ca și ceilalți lideri comuniști, pot să-și rescrie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
într-un interviu dat cu puțin timp înainte de a muri, că el și președintele "Iliescu" erau "veri". Înțelegem acum de ce Iliescu a scos-o, orwellian, din biografie pe Măricica, țiganca caldarareasa, pentru a o introduce pe post de mama pe Mărită (sora cu mama lui Cioaba) și de ce se afișa oficial cu ea: Mărită, avea dosar beton, luptase în Spania și a activat apoi în comerțul exterior. Spre deosebire de Măricica Stoica, Mărită Iliescu dădea bine la dosarul și în biografia lui Ion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
președintele "Iliescu" erau "veri". Înțelegem acum de ce Iliescu a scos-o, orwellian, din biografie pe Măricica, țiganca caldarareasa, pentru a o introduce pe post de mama pe Mărită (sora cu mama lui Cioaba) și de ce se afișa oficial cu ea: Mărită, avea dosar beton, luptase în Spania și a activat apoi în comerțul exterior. Spre deosebire de Măricica Stoica, Mărită Iliescu dădea bine la dosarul și în biografia lui Ion Iliescu, cel putin, până în 1989. ÎI. "DESPRE TATĂL SĂU ATÎT SE CUNOAȘTE?" (Adnotarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
două ori pe atâția ani, ceea ce m-ar fi dus la vârsta de 84 de ani în jurul anului 2000. Tot atunci și după aceea am gândit și am analizat acel moment al rănirii mele. Făcusem un salt înainte cu viteza mărită a unui arc foarte comprimat. Glonțul ucigaș calculat să-mi străpungă corpul m-a atins în articulația cotului stâng în timp ce mâna făcea cursa înapoi, facilitând deplasarea cu viteză sporită. Acea fracțiune de secundă ce mi-a propulsat corpul mai repede
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de consemnat. Totul e frumos în jurul nostru! Suntem tot mai mult legați de casă și de pacea unui cămin fericit. Amândoi eram membri P.C.R. „plătitori de cotizație”. Cum primeam câțiva bănuți în plus, cum ni se încasa și o cotizație mărită. Am discutat chiar pe această temă cu secretarul organizației de cartier. Pentru o mai atentă supraveghere a noastră am fost trecuți de la organizațiile de partid din școli la cartierul respectiv. Se observase faptul că organizațiile din școli se mulțumeau să
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
incon- tinența discursivă, ci și orice formă de discurs. Însă meca- nismul lui „simț enorm și văz monstruos” camuflează o criză a eului locutor, discursul devenind expresia aproape fizică a unei intemperanțe care-și caută antidotul într-o ficțiune violentă. Mărit, acest ridiculus mus relevă poten- țialul de violență și anarhie existent în subiectul pașnic al societăților democratice asemeni unei gene recesive care își așteaptă ora. Nae, personaj de care abundă opera lui Caragiale îl ipostaziază pe românul cu sentiment național
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
avut senzația că sunt un morman de haine care vorbește fără ca publicul să-i descopere fața, expresia sau intențiile. Ieri de dimineață (5 ianuarie) am vizionat la Teatru, cu trupa, caseta filmată de omul Teatrului. Poate unghiul, poate atenția mea mărită, poate reacțiile celor din jur m-au mai linștit. Și din observațiile făcute de Ion mi-am dat seama că personaul începe să prindă contur. De ce începe? Nu știu. Probabil că în timp voi fi mai sigură pe ceea ce fac
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
coșurile de pe volutele cărnoase ale nărilor lui, ci și glăsciorul plicticos al unui cuc ce se auzea de departe, strălucirea unui fluture Queen of Spain, odihnindu-se pe drum și imaginea bine Întipărită În mintea mea a tablourilor (dăunători agricoli măriți și scriitori ruși cu barbă) ce atârnau În sălile de clasă bine aerisite ale școlii din sat pe care o vizitasem o dată sau de două ori; și - continuând o catalogare care nedreptățește simplitatea eterică a Întregului proces - pulsația unei amintiri
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Să-mi strig păcatele! Pentru ce-am greșit, judecă-mă, osândește-mă! Că nu caut să-mi aflu iertarea, ci ispășirea o caut! Doamne! murmură Daniil, copleșit, cum aș putea eu, un nevrednic de sihastru, să judec, să osândesc pe Măritul Domn? Cum aș putea să... Ștefan izbucnește într-un hohot schimonosit: De "magnific" ce-i, "Domnul" aista-i fără țară... Se cheamă că nici nu există! Daniil ridică ochii spre cer: Doamne! Iartă-l pre el, că nu știe ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
bir cu fugiții? Și Moldova cui o lași? îl seceră Daniil. Ștefan râde crispat, schimonosit: Frumos i-ar sta lui Ștefan ăl Mare să dea bir cu fugiții, ca șobolanii când amușinează că se scufundă corabia?! Frumos i-ar sta Măritului Domn a toată Țara Moldovei... pâș-pâș, să spele putina?! Îl vezi pe Ștefan Voievod, pribeag, zgrepțănând la ușile străluciților crai, cerșind umil un culcuș și-un codru de pâine udat cu lacrimi?! Îl vezi pe Ștefan Voievod în surghiun, oploșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ceară, aruncând umbre disperate, ca țipătul sinucigașului ce se îneacă... Cu ochii pierduți în gol ca orbii vede și aude în sine: "Allahhh... Allah"... Un bucium buciumă răgușit, se pierde undeva, departe, moare: "Fugi!! Fugi!!"... Gândul îl chinuiește: "Și eu, Măritul Domn și Voievod a toată Țara Moldovei, Sabia Creștinătății, Athletul lui Hristos, fugeam! Da! Fugeam! Cădeam! Cădeam și mă târam în patru labe prin mocirlă! Fugeam! Mă agățam de arbori! Îi îmbrățișam! Și plângeam! Plângeam și vărsam! Numai fiere vărsam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai moale: Călin... la Lipnic... s-o dus cu fiu' hanului de gât... s-o dus în afundul Nistrului. Ăl mare, Bogdan... continuă cu glas înăbușit, se zâce că la Baia el ar fi slobozât săgeata ceea ce o rușinat dosul Măritului rege Mateiaș... L-or sfârtecat cu cleștele înroșit, abia șoptește și întoarce capul: desigur, i-a intrat o zgaibă în ochi... Gheorghiță bolborosește niște vorbe sfinte de mângâiere. Un oștean purcede a aprinde lumânări la căpătâiul morților și luminițele licăresc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
vale, urcă zvon îndepărtat de alăute, chiote, larmă, veselie, ca la nuntă. Clopotele Sucevei, toate, umplu văzduhul cu dangătul lor vesel de data aceasta. Din timp în timp, pușcile de pe metereze slobozesc câte o salvă în cinstea izbânzii și a Măritului Domn și Voievod, "Învingătorul de la Podul Înalt". Moldova toată e în sărbătoare. Ninge cu fulgi mari ce plutesc lin, ușor-ușor, ca să se culce în patul alb de pe pervazul ferestrei, într-un strat gros de zăpadă. Suntem în Cetatea de Scaun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
prea mult soare în ea? Da! Cotcodăcesc! îl înfruntă Șendrea cu însuflețire. Și o să cotcodăcesc să se audă în cele patru zări! Spuie oricine! Care crai?! Care rege?! Care papă?! Care-o fi, Paștele mă-sii! Că s-au scremut Măriții regi și crai, da' fir n-au clintit din barba Fatihului! Și-o... și-o venit Ștefan al nostru cu spada sa fermecată, și, una-două, l-o bărbierit pe Mahomed, pe uscat l-o bărbierit, cu "tigrii" lui cu tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]