18,914 matches
-
pentru totdeauna (de aceea, în 1932, în ale sale vestite Mărturisiri și a repudiat ferm creația sa dintîi, cea parnasiano-simbolistă. Dar în 1944, cînd și-a adunat, în ediție definitivă, lirica, a recuperat-o, publicînd-o și pe cea de început. Mărturisesc că, deși exeget, din perspectivă critică, a curentelor noastre de idei tradiționalist - autohtoniste, îmi place mult poezia chtonică a lui Pillat. Aceasta nu înseamnă că trebuie ignorată opera sa din prima și a treia sa vîrstă lirică. De altfel, recent
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
intitulată Celălalt Pillat. Și are dreptate în demersul său critic. Nu uit să adaug că ediția pe care o comentez încă poetul, în 1944, a deschis-o cu versurile sale de licean, Cîntece de demult, îndatorate total aproape sămănătorismului (a mărturisit, apoi, că a citit în adolescență, avid revis-ta Sămănătorul). În La culesul viei tonul și atmosfera amintesc mult de poezia nostalgică a lui Iosif: "Am lăsat pridvorul casei sub umbrarele de nuci,/ Urmărind, urmînd poteca, șipotul de apă vie;/ Pasul
La reluarea ediției Ion Pillat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16355_a_17680]
-
ceea ce eu am identificat a fi coloana fiecăreia dintre cărțile tale. Anume, nevoia de mărturisire și, mai departe, ducîndu-ne înspre impersonal, nevoia de mărturie. Eu nu găsesc altă explicație a continuării acestui traseu, decît frustrarea de a nu se fi mărturisit, nici unul dintre cei prezenți în cărțile tale, personaj sau autor, pînă la capăt. Cred că există un pic de adevăr și-n ceea ce-ai spus înainte. Decît că aș zice nevoie de clarificare, de autoanalizare indirectă, de înțelegere a
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
am fi putut să facem noi înșine, dacă eram puși în situația respectivă. Poate că generația noastră a fost ferită de tentația răului mai mult decît generația dinainte. Să revin: dintre toți cei care au comis abjecția, unul singur a mărturisit, fără să fi fost educat la altă școală decît cea a ideologiei din anii '50. Mă refer la Franț Țandără, cel pentru care ai scris Drumul Damascului. Ceilalți, atîția cîți or mai fi trăind din cei 1700 cît cuprinde Lexiconul
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
altă școală decît cea a ideologiei din anii '50. Mă refer la Franț Țandără, cel pentru care ai scris Drumul Damascului. Ceilalți, atîția cîți or mai fi trăind din cei 1700 cît cuprinde Lexiconul Negru, nu numai că nu au mărturisit și nici nu au de gînd s-o facă, dar au fost mai mult decît deranjați, devreme ce ai primit telefoane de amenințare. Telefoanele astea spun un singur lucru, anume că, după 11 ani de la căderea comunismului oamenii ăștia nu
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
ar fi periculos, și mustrări de cuget publice. Pînă atunci este o complacere generală și o conivență cu un trecut neclarificat încă. Care este mecanismul care creează acest tip de reacție, generală, iată? Să fie Franț Țandără, torționarul care a mărturisit, excepția de la regulă? Și dacă da, să însemne că trebuie să purtăm în spate acest lest de indivizi care se simt absolviți de toate grozăviile pe care le-au comis, noi, societatea care vrea să devină normală? N-am nici un
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
ai ucis. Trebuie, cred, o uriașă credință în puterea lui Dumnezeu de a te ierta, ca să poți să dezlegi acest nod blestemat al singurătății. Dragă Doina Jela, societatea românească de după 1989 pare să vrea să uite tot ceea ce-a mărturisit Franț Țandără și tot ceea ce te strădui tu să spui în cărți. Crezi că ar putea fi acesta un tip de reacție de părinte care, din iubire, ascunde sau minimalizează crima copilului său? Cred că este, apelînd la terminologia lui
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
vechilor români". În 1857-1859, în perioada luptei pentru Unirea Principatelor, Bolintineanu, prin ziarul său Dîmbovița, a surprins lumea politică românească prin militantismul său proeminent. Ion Ghica venind mai tîrziu în țară (a fost, pînă atunci, prinț-guvernator de Samos), cu intenția mărturisită de a candida la domnie, a rămas uimit văzînd ce personalitate politică marcantă este poetul Bolintineanu și se temea, efectiv, de el. Mai tîrziu, după ce fusese, scurtă vreme, ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, sub domnia lui Alex. Ioan Cuza
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
vest a țării (Transilvania, Banatul etc.) și în nordul Moldovei, Bucovina a făcut parte mai mult de un veac, de la 1775, din imperiul habsburgic, lucrurile se schimbă bine pentru că această zonă era revendicată a face parte din Europa Centrală. Nu mărturisise Cioran, în Caietele sale, că se simte mai aproape de Europa Centrală și că de nu s-ar fi produs actul fericit de la sfîrșitul anului 1918 el ar fi studiat nu la București, ci la Budapesta sau chiar la Viena și
O zonă geografică inflamabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16375_a_17700]
-
cel reprodus mai sus, cu toată grosolănia evidentă de gîndire și de exprimare? Ne vine greu să lăsăm întreaga răspundere caracterului oral al textului. Cioran a mai acordat interviuri, dar niciodată n-a fost trădat în acest fel de cuvinte. Mărturisesc că insistența Cronicarului asupra acestei laturi vine dintr-o dorință foarte adîncă: ar prefera să nu fie valabil textul decît să trebuiască a-i accepta conținutul și a-l pune în raport cu alte păreri ale lui Cioran despre evrei, cum face
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16400_a_17725]
-
concludente. E firesc să fie așa. Unde pui că romancierii nu se citesc totdeauna între ei sau că li se întîmplă, ca și nouă, celorlalți, să trăiască din amintirea unor lecturi. Un oarecare grad de generalitate a răspunsurilor era inevitabil. Mărturisesc că mi-ar fi plăcut să simt în ele o mai personală și concretă implicare. O problemă de neocolit cînd vorbim de preferințe literare este cercul strîmt din care acestea sînt recoltate. Avem de a face aproape exclusiv cu opțiunile
Anchete literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16423_a_17748]
-
întreabă pe A. - Și cum e libertatea asta? - Libertatea?... face A., parcă trăgînd de timp. - Da, libertatea, nu se lăsă C. atît de tînăr și de curios. - Libertatea, face A., și adăugă: este așa, o fimeie cu părul alb... (Nedatat) * "Mărturisesc că nu mi-a venit să cred; dar, citind cărțile de necromanție ale magicienilor, am descoperit că sentimentele și voința oamenilor erau singura sursă și cauza principală a tuturor lucrurilor, fie că, printr-o înclinare excesivă, vrăjitorul își transformă corpul
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
dovedit a fi productivă pentru acestă femeie de o tenacitate ieșită din comun. Cartea nu are aspect de jurnal, sînt memorii orientate de la început în jurul unui sens indicat în prefața autoarei: necesitatea de a comunica, de a iubi și a mărturisi iubirea, prietenia, frumusețea vieții dincolo de toate vicisitudinile destinului. Iar această necesitate s-a manifestat cîndva în relațiile speciale dintre țarina Ecaterina și Diderot sau dintre Flaubert, George Sand și Turgheniev. O tradiție pe care anul 1917 a reușit să o
Memoriile Ninei Berberova by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16406_a_17731]
-
sfîrșitul unei vieți lungi ceea ce contează nu pare să fie acest preț, ci cîștigul, posibilitatea de a păstra în mediul artificial, de laborator, al exilului, frînturi de viață autentică, exemple de "relații personale, călduroase, secrete" și libertatea de a le mărturisi și de a le asambla într-un tot, într-o poveste personală. Există două niveluri de document în acestă carte. Un document pe care l-am putea numi exterior, care privește viața artistică a Parisului interbelic și imediat postbelic, comunitatea
Memoriile Ninei Berberova by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16406_a_17731]
-
Helsinki cu un traducător din română în finlandeză, un cărturar evreu care locuise un timp la București. Vrând noi, la întoarcere, după Finlanda, să vedem și Suedia vecină și neavând bani, la întrebările traducătorului, al cărui nume îmi scapă, îi mărturisisem amândoi voiajorii că, de fapt, ar fi trebuit să ne întoarcem prin Stockholm, însă neavând resursele necesare... Atunci, bunul nostru amic ne spusese că, la întoarcerea noastră de la Rovaniemi, și trecând neapărat prin Turku, de unde se lua vasul spre Danemarca
Cercul arctic by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16417_a_17742]
-
și a întâmplării, a mecanicii complicate a sentimentelor nemărturisite și a abdicărilor inutile. Drumurile celor doi s-au întretăiat datorită unei șanse oarbe sau grație unui destin implacabil? - o întrebare la care, pe tot parcursul filmului, se caută un răspuns. Mărturisește regizorul la conferința de presă: "Ce altceva s-ar fi putut întâmpla în viața mea? Ce altceva s-ar fi putut întâmpla în viața ta? Ce altceva ni s-ar fi putut întâmpla nouă?! Cinematograful poate da convingător aceste răspunsuri
Bruxelles, mon amour! by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16415_a_17740]
-
fără prejudecăți", nu poate fi nicicînd "o soție așa cum o concepem noi, germanii". Îi reproșează lipsa de curățenie și de ordine, dar mai ales ușurătatea cu care ar "călca în picioare sfînta căsnicie". Pe de altă parte, tot el își mărturisește empatia pentru un popor "natural", cum i se par a fi românii - aceasta în spiritul admirației romantice, pe linia Herder-Rousseau, pentru "sălbaticul cel nobil", inclusiv pentru năzuința lui spre libertate, pe care o însoțește cu o strașnică critică la adresa "barbariei
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
tradusă la noi, prima fiind tot un roman, Centaur rănit (Nemira, 1997). Françoise Choquard (n. 1927) este o prozatoare elvețiană de expresie franceză, rezidență la Berna, pe care am cunoscut-o cu prilejul unei călătorii din 1996. Acesta și este, mărturisesc, motivul pentru care i-am citit românul de față, lansat anul trecut la Târgul de carte de la București, unde autoarea a fost prezentă și a dat autografe. Eram curios de cum scrie prozatoarea pe care o cunoscusem în Elveția, acea doamna
Laura si Chloé by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16447_a_17772]
-
de care fusese cuprinsă nu demult când, într-o seară mai friguroasa, isi petrecuse brațele, ocrotitor, după umerii goi ai lui Chloé. Poate și ea, Lăură, simte pentru prietena ei ce simte această pentru ea, dar nu îndrăznește să-și mărturisească. Revărsările de tandrețe, de iubire ale impetuoasei Chloé întâlnesc reticența, indecizia Laurei, fără a se ajunge totuși la tensionări, la crispări. Ambianța naturală a sudului îmblânzește și ea trăirile, cu prietenoasele culori vii, cu îmbătătoarele parfumuri vegetale. Ba chiar se
Laura si Chloé by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16447_a_17772]
-
printre puținii spectatori ai serii respective, deși n-am avut program de sală, la vînzare neexistînd decît revista Scena, pe care tocmai o citisem, deși nimeni nu se arăta foarte primitor și ospitalier cu plătitorii, deși în sală era frig, mărturisesc că am avut o seară bună. Și asta datorită celor întîmplate pe scenă. Alegerea textului mi s-a părut cea dintîi șansă. Linia umorului negru, sentimentul situațiilor fără ieșire, a unor destine dirijate într-o manieră cinică, mocnirea disperărilor și
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
și plat în dramatism, mi s-a părut Dan Bădărău în Vronski. Aici cred că de vină este și adaptarea care amputează date importante ale protagonistului. Nu știu de ce, dar nu este deloc credibilă pe scenă nici o "față" a iubirii. Mărturisesc că părerea mea de rău este sinceră, pentru că Alexandru Vasilache este un veritabil talent, fascinant în sensibilitate și fantezie. P.S. Programul de sală la Anna Karenina mi se pare atît de modest, de sărăcăcios, lipsit de idei și informații. Am
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
care au ales viața liniștită și lipsită de plăceri (lumești) ca un ajutor pentru păzirea dogmelor evanghelice 38, a căror luptă pentru apărarea dreptei credințe întrece toată puterea de mirare 39, au propovăduit adevărul evanghelic după credința apostolică, precum înșiși mărturisesc. Pentru exemplificare, redăm cuvintele Sfântului Atanasie cel Mare: (...) (învățăturile - n.n.) le-am scris după credința apostolică predată nouă de Părinți, neadăugând nimic din afară, ci ceea ce am învățat, am pus în scris în acord cu Sfânta Scriptură (...) spre întărirea adevărului
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
NKVD, relatată de Jacques Rossi: "Naziștii te chinuie ca să le spui adevărul, comuniștii ca să inventezi o minciună". * Uneori Infernul poate fi pur și simplu tăcere. Tăcerea așternută asupra fărădelegilor. * Regret nespus că n-am declarat eu cel dintîi ceea ce a mărturisit Gellu Naum: "Între oameni și pisici, prefer pisicile". * Celebritatea? M-a atras în adolescență. Acum pot medita calm la o însemnare a lui N. Iorga: Există un fel de celebritate care trăiește numai în cercul acelora ce nu pot fi
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
lirismul funciar al medicinii. * Confortul trebuitor inteligenței pentru a-și păstra integritatea, începînd cu acea tihnă grecească a anticilor (otium graecum). * Tușa energică de care ai nevoie spre-a da expresie convingătoare pînă și lipsei de energie pe care o mărturisești. * Acea gelozie a mediei față de extreme, din care ia naștere dictatura banalității. * Albul unui spital: culoarea inocenței și a fantomelor. * Tot ce se leagă de suferință se deschide înspre artă. Cred că, indiferent de progresele sale tehnice, medicina va păstra
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
săi, ar fi vorba de ideea-voce). În acest sens, prima parte a cărții, Dostoievski-tragedia subteranei, mi se pare edificatoare. Demonstrația impecabilă este construită aici, cum de altfel sugerează și subtitlul, după canoanele unei tragedii în toată puterea cuvîntului. Autorul însuși mărturisește în prefață că și-a imaginat o tragedie în cinci acte constituită din cele cinci mari romane, conducîndu-se după o "sugestie arhitectonică, dramaturgică, pentatonic-muzicală", cu scopul de a aduce în avanscenă personajele "subteranei", personaje din spița lui Hamlet, negatoare prin
Dostoievski și demonii intertextualității... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16503_a_17828]