1,950 matches
-
România, ca urmare a îndemnului primit de la Papa Ioan Paul al II-lea, în timpul unei audiențe la Roma. Avem datoria să transmitem mai departe tinerei generații, aceste acte de eroism ale credinței creștine. Preoții au fost, sunt și vor fi mărturisitori ai misterelor mântuirii și ne însoțesc mereu în viață, prin slujire, de la botez la nuntă, până la moarte. Ei, Preoții. „PREOTUL. Fără PREOT, fără Sfânta Preoție, nu L-am avea pe Isus cu noi ”(Ioan Maria Vianney). Când „așa a spus
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
curăți, lumina și desăvârși, I-XII, introd. trad., Sibiu, 1946-1991; Wilhelm Nyssen, Pământ cântând în imagini (Frescele exterioare ale mănăstirilor din Moldova), pref. trad., București, 1978; Sfântul Grigore de Nisa, Scrieri, București, 1982 (în colaborare cu Ioan Buga); Sfântul Maxim Mărturisitorul, Scrieri, I-II, București, 1983-1990; Sfântul Atanasie cel Mare, Scrieri, I-II, București, 1987-1988; Sfântul Chiril al Alexandriei, Scrieri, I-III, introd. trad., București, 1991-1994; Sfântul Ioan Scărarul, Scara, București, 1992; Paladie, Istoria lausiacă - Lavsaicon. Scurte biografii de pustnici, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289881_a_291210]
-
Sfântul Ioan Scărarul, Scara, București, 1992; Paladie, Istoria lausiacă - Lavsaicon. Scurte biografii de pustnici, București, 1993; Sfântul Grigore de Nazianz, Cele cinci cuvântări teologice, îngr. Monica Dumitrescu, introd. trad., București, 1993; Sfântul Dionisie Areopagitul, Opere complete și scoliile Sf. Maxim Mărturisitorul, București, 1996; Mystagogia, îngr. și introd. trad., București, 2000. Repere bibliografice: Emilian Vasilescu, Apologeți creștini, București, 1942, 76-90; Antonie Plămădeală, Some Lines on Professor D. Stăniloae’s Theology, în The Altar Almanach, Londra, 1970, 24-29; Ion Bria, Teologia dogmatică în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289881_a_291210]
-
lui; ambii ar fi putut să se salveze, ambii au refuzat; unul ca să respecte legea lui Dumnezeu, celălalt ca să respecte legea cetății. Apologeții și Părinții Bisericii (Iustin, Clement, Tațian, Origen, Tertulian, Arnobius, Grigorie de Nyssa, Ambrozie, Augustin, Dionisie Areopagitul, Maxim Mărturisitorul, Ioan Damaschin, și nu am făcut nici măcar o selecție!) alătură, explicit sau nu, onomastica socratică (și platoniciană - dar nu numai prin participare, ci și prin diferență) celei cristice (e cu totul semnificativ că în perioada aceasta Aristotel lipsește. Nu cu
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
își dăduse seama că a fost învins de niște femei”<footnote Ibidem, cartea a șasea, XLI, 18, p. 262. footnote>. Fericitul Teodoret, Episcopul Cirului, în Istoria bisericească, menționează un episod de-a dreptul mișcător. Astfel, citim că după ce unii dintre mărturisitorii credinței au ajuns la locul acela unde obișnuiau să pedepsească pe răufăcători, cel mai în vârstă decât ceilalți a rugat pe călău ca mai întâi să taie capul celui mai tânăr dintre ei toți, ca nu cumva, văzând el masacrul
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
dacă este demn de cel mai mare chin cel care disprețuiește sceptrul tău, împărate, merită să fie dat tuturor chinurilor cel ce neagă pe Creatorul a toate»”<footnote Ibidem, cartea a X-a, capitolul XXXI, p. 418. footnote>. Unii creștini mărturisitori chiar înainte ca cineva să fi pus mâna pe ei, s-au grăbit ei înșiși să urce pe locul de judecată, declarând că și ei sunt creștini, încât pe guvernator și pe cei din completul de judecată i-a apucat
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
creștinesc, a trăi pentru Hristos poate implica necesitatea de sacrificiu al vieții în numele Său. Această percepție a martirului fusese deja asumată la momentul persecuțiilor, când creștinii care suferiseră pentru credință, dar nu fuseseră executați erau onorați cu onorabilul titlu de mărturisitor; când persecuțiile au luat sfârșit, s-a luat decizia crucială de a se continua aplicarea termenului, nu celor care suferiseră pentru credință, din moment ce oportunitatea de a o face încetase să existe, ci celor care, prin viața lor, poartă mărturie lui
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
fericirea drepților. Cu cât li se prelungeau chinurile, cu atât gândeau că le era prilejuită o răsplată mai mare. Așa s-au stins pentru lumea aceasta și așa și-au încheiat ei lupta și biruința. Pilda sfinților mucenici, trăitori și mărturisitori ai dreptei credințe a exercitat și continuă să exercite o influență binefăcătoare și astăzi pentru noi toți și ne îndeamnă să ne învrednicim de nimbul martiric. Pe lângă mărturisirea cu tărie, devotament și abnegație a credinței lor, pe lângă dragostea lor nehotărnicită
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
Dumnezeu care ne așteaptă la poarta ei. Nu poate fi evitată - dar nu trebuie nici temută. Noul Testament este străbătut de ideea că a deveni creștin înseamnă a pătrunde în experiența poporului suferind al lui Dumnezeu, care este capabil să fie mărturisitor al lui Dumnezeu prin acea suferință Și să se apropie de El ca rezultat al suferinței. Poate cea mai emoționantă declarație a acestei credințe poate fi regăsită în Epistola I-a a Sfântului Apostol Petru. Creștinii sunt acei care au
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
deosebite, cu convingerea că în formarea acestora ca mici creștini, grija noastră este să atragem har în viața lor, prin rugăciune, exemplu și implicare, pentru ca ei să cunoască valorile credinței străbune, să valorifice tezaurul lăsat de înaintașii noștri, să fie mărturisitorii dreptei credințe într-o lume care din nefericire se îndepărtează tot mai mult de aceste valori, din comoditate, indiferență, ignoranță. Proiectul Copiii în lumina lui Hristos a apărut ca o necesitate de a bucura elevii, părinții și comunitatea locală cu
A primi, a dărui, a fi... Pași spre educație by Carmen-Mihaela Pelin, Doina Uncescu, Felicia-Rodica Hărămiță () [Corola-publishinghouse/Science/764_a_1817]
-
modul de judecată duhovnicesc, la acel fel de a gândi despre lucruri în determinarea lor curată, dată de Creator, iar nu în cea dată de creatură - o întoarcere la gândirea primară, scutită de deformările aduse de ceea ce numea Sfântul Maxim Mărturisitorul : <<Funinginea păcatelor>>”<footnote Ibidem, p. 85-86. footnote>. Scăldați în lumina dumnezeiască, Sfinții Părinți, acești poeți ai Cuvântului dumnezeiesc și „bărbați vestiți, care s-au făcut vistieri ai tainelor Mântuitorului nostru”<footnote Sf. Chiril al Alexandriei, Despre Sfânta Treime, cuv. II
Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
scrierile sfinte, vorbește Dumnezeu cu noi și ne descoperă voia Sa. Cine își îndreaptă ochiul înțelegerii în mod limpede, sau mai bine zis fără patimă, potrivit rațiunii, spre „mult luminosul și sfințitul sfeșnic al învățăturii Predaniei Părinților”<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Scrieri despre cele două voințe în Hristos, 18, traducere din grecește, introducere și note de Pr.Prof. Dumitru Stăniloae, în Col. Părinți și scriitori bisericești, vol. 81, EIBMBOR, București, 1990, p. 295. footnote>, învață să se dedice asemănării cu Hristos. Fiecare
Biserica Ortodoxă Română by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/120_a_155]
-
între limitele precizate mai sus: există, de pildă, cazuri când puriștii creditează, pe lângă revoluția propriu-zisă, existența unor diversiuni și a unor eminențe cenușii care au speculat și stimulat evenimentele, chiar dacă prin asemenea acțiuni nu a fost invalidată revoluția. Sau există mărturisitori care într-o primă analiză susțin o teorie, pentru ca într-o analiză ulterioară să își nuanțeze opinia sau chiar să și-o schimbe. Nuanțele sunt extrem de labile în anumite cazuri, între puriști și partizanii tezei hibride, dar și între susținătorii
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
cazuri, între puriști și partizanii tezei hibride, dar și între susținătorii teoriei conspirației și partizanii tezei hibride. O ruptură evidentă există doar între puriști și susținătorii teoriei conspirației, adică între cele două extreme. Cum fiecare analist al evenimentelor și fiecare mărturisitor are (sau nu) demonstrația sa, multe detalii, idei și chiar concepte (formule, termeni) se vor repeta vrând-nevrând; de aceea, și eu le voi reaminti ritualic, cu scopul de a fi corectă în prezentarea teoriilor autorilor pe care îi abordez. Volumul
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
primește o coloratură politică. Majoritatea protestatarilor se vor referi la mișcarea lor ca la o „revoluție”, „insurecție”, „demonstrație”, „grevă”, „manifestare populară”, „revoltă muncitorească”; alte voci consideră că ecourile revoltei de la Brașov au depășit situația reală, au exagerat-o. Unii dintre mărturisitorii și participanții activi la revoltă, anchetați și deportați ulterior, vor declara, după 1989, că nu sunt siguri că ar putea reedita curajul din 1987. Mulți dintre ei au recunoscut că protestaseră fiindcă le ajunsese „sărăcia la os”, dar și fiindcă
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
footnote Arhim. Ioanichie Bălan, Viața Părintelui Cleopa, cap. 89, Edit Trinitas, 2002, p. 276. footnote>. Dar îi lasă Dumnezeu spre ispitire numai dacă au una din pricinile de care am vorbit mai sus. Extrem de importantă este și relatarea Sfântului Maxim Mărturisitorul, care ne descoperă pricinile pentru care Dumnezeu îngăduie să fim ispitiți de draci. Acestea sunt în număr de cinci : 1. Mai întâi, pentru ca, războiți fiind, și războindu-ne în apărare, să dobândim puterea de a deosebi virtutea și păcatul. 2
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
după ce am fost ispitiți de păcat, să-l urâm cu ură desăvârșită. 5. Iar a cincea, care-i mai presus de toate, ca, devenind nepătimași, să nu uităm slăbiciunea noastră, nici puterea Celui ce ne-a ajutat<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Capete despre dragoste, suta a doua, cap. 67, în Filocalia, vol. II, Edit. Humanitas, București, 1999, p. 80. footnote>. Părinții filocalici ne îndeamnă, cu o bogăție uriașă de amănunte și argumente, să respingem ispita încă din faza de momeală (atac
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
din cele ale noastre: nici șederea, nici culcarea, nici starea în picioare, nici cuvântul, nici mersul, nici privirea<footnote Evagrie Ponticul, op. cit., p. 83. footnote>. Toate le iscodesc și le cercetează, ca să ne despartă pe noi de Dumnezeu. Sfântul Maxim Mărturisitorul ne învață că, chipul ispitelor e îndoit: unul e prin plăcere, altul prin durere. Primul e ales de bunăvoie, al doilea fără voie. Cel dintâi e născătorul păcatului și trebuie să ne ferim de el, cum ne învață și Mântuitorul
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
ne rugăm să nu ne vină ispita de bunăvoie, ca să nu ne despărțim de dragostea lui Dumnezeu, și pe cea fără voie să o răbdăm bărbătește, ca să arătăm că punem mai presus de fire pe Făcătorul nostru<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Tâlcuire la Tatăl nostru, în Filocalia, vol.II, Edit. Humanitas, București, 1999, p.275,276. footnote>. Asemenea, și Sfinții Varsanufie și Ioan, care, după cum se știe, s-au închis într-o încăpere și nu comunicau cu ceilalți din afară decât numai
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
dinapoi, când ne stârnesc amintirea păcatului prin gândurile ce le-am avut mai demult; de la stânga, când tulbură sufletul prin patimile trupești și neînfrânate; și de la dreapta, când dau năvală asupra sufletului prin mândrie și slavă deșartă<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Întrebări, nedumeriri și răspunsuri, răspunsul 21, în Filocalia, vol. II, Edit. Humanitas, București, 1999, p. 214. footnote>. Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, traducătorul și tălmăcitorul Filocaliei, precizează că omul poate fi ispitit prin cele lumești și prin cele rele, dar și
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
nasc din negrijă și neîmplinirea poruncilor, apoi din cauza relelor săvârșite după botez, trândăvie, slavă deșartă, poftă, plăcere, laude, reaua întrebuințare a ideilor căreia îi urmează reaua întrebuițare a lucrurilor, la toate acestea contribuind și diavolul cu ispita lui. Sfântul Maxim Mărturisitorul menționează că păcatele ne vin prin reaua întrebuințare a puterilor sau a facultăților sufletului, a celei poftitoare, irascibile și raționale. Astfel, neștiința și nechibzuința vin din reaua întrebuințare a puterii raționale, iar ura și necumpătarea, din reaua întrebuințare a puterii
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
necumpătarea, din reaua întrebuințare a puterii irascibile (iuțimea) și poftitoare. Însă din buna întrebuințare a acestora ne vin cunoștința și chibzuința, iubirea și cumpătarea. Prin urmare, nimic din cele create și făcute de Dumnezeu nu este rău<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Capete despre dragoste, suta a treia, cap.3, în Filocalia, vol. II, p. 87 fotnote>. La cei începători în viața duhovnicească, căderile se ivesc totdeauna din desfătarea pântecelui, la cei de mijloc, și din mândrie, deși aceasta se întâmplă și
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
În lupta noastră cu păcatul, Părinții filocalici ne recomandă să ne păzim mai întâi gândurile, căci gândurilor rele le urmează păcatele, căci de fapt păcatul este „întrebuințarea greșită a ideilor, căreia îi urmează reaua întrebuințare a lucrurilor”<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Capete despre dragoste, suta a doua, cap. 82, în Filocalia, vol. II, p. 83 footnote> și păcătuind, să nu învinovățim fapta, ci gândul, căci dacă mintea nu consimțea cu ispita, nu i-ar fi urmat gândul<footnote Sf. Marcu Ascetul
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
nu numai prin cuvinte, ci și prin rugăciune. Atât seara cât și dimineața își cercetau gândurile, meditând la felul cum au petrecut ziua și noaptea. Iar dacă vedeau vreo greșeală, se străduiau să o îndrepte, cu ajutorul lui Dumnezeu. Sfântul Maxim Mărturisitorul ne învață că „pentru cinci pricini se oprește sufletul de la păcate : sau pentru frica oamenilor, sau pentru frica judecății, sau pentru răsplata viitoare, sau pentru dragostea lui Dumnezeu, sau, în sfârșit, pentru mustrarea conștiinței<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, op.cit., suta
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
Sfântul Maxim Mărturisitorul ne învață că „pentru cinci pricini se oprește sufletul de la păcate : sau pentru frica oamenilor, sau pentru frica judecății, sau pentru răsplata viitoare, sau pentru dragostea lui Dumnezeu, sau, în sfârșit, pentru mustrarea conștiinței<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, op.cit., suta a doua, cap. 81, p. 83 footnote>”. Observăm că, în Filocalie, Părinții ne descoperă multe taine ale acestui război nevăzut și îndelungat. Nouă nu ne rămâne decât să medităm la ele și să le transpunem în practică, pentru că
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]