6,722 matches
-
am dus la el, am făcut lista cu cele necesare pentru acest parastas și, fiindcă o iubisem foarte mult pe mătușa mea, o femeie foarte frumoasă și blândă, cu credința în Dumnezeu, mi-am luat o zi liberă de la serviciu. * Mătușa Anica murise de o boală necruțătoare, cu un an în urmă, după Sfintele Paști, în Săptămâna Luminată. Unchiul și matușa locuiau într-o garsonieră confort unu, la etajul patru, într-un bloc de paisprezece nivele pentru că își vânduseră apartamentul de
MĂTUŞA ANICA ŞI PLĂCINTA CU MERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982]
-
gustoase, pregătite de amândoi ... era cea mai mare bucurie și plăcere a mea! * Înainte de Paști, am plecat cu mașina la țară, cu soțul și fiul nostru, să luăm lumina divină în noaptea Învierii Domnului. În drum, am trecut și pe la mătușa mea. - Bine ați venit! Chiar doream să ne vedem, pentru că îmi prevăd cât mai curând sfârșitul, spuse ea. Apoi a început cu o voce blândă, liniștită, cu zâmbetul pe buze pe care îl avea întotdeauna: - Dragii mei, nu aș vrea
MĂTUŞA ANICA ŞI PLĂCINTA CU MERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982]
-
mă audă soțul care conducea și fiul care era în dreapta lui. În tot acest timp, care a durat două ore până să ajung în satul copilăriei mele, în capul meu și printre lacrimile mele se derulau imagini cu blânda mea mătușă, de când eram un copil; concediile petrecute la noi și cum îi plăcea ei să fie întâmpinată cu plăcintă cu brânză (făcută de mama din laptele prins în oale de lut, cu smântâna de două degete) în tăvi mari, rotunde, pufoasă
MĂTUŞA ANICA ŞI PLĂCINTA CU MERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982]
-
aceea, după prânz, îmi spuse: - Fetițo, eu plec la biserică să vorbesc cu preotul, văd că te descurci foarte bine, însă mai am o rugăminte: am cumpărat niște mere și aș vrea să facem și o plăcintă cu mere fiindcă mătușei tale îi plăcea foarte mult plăcinta aceasta. Ce zici, poți? - Cum să nu, unchiule, mai cu seamă că știu că îi plăcea tare mult! Cred că o s-o fac după ce mai termin din treburile pe care mi le-am propus
MĂTUŞA ANICA ŞI PLĂCINTA CU MERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982]
-
mere, te îmbie să te înfrupți din ea! - Da, așa este, dar să-ți povestesc ce mi s-a întâmplat! În timp ce îi spuneam despre minunea cu plăcinta, ochii i s-au umplut de lacrimi, zicându-ne că înainte să moară, mătușa mea a avut poftă de plăcintă cu mere. Referință Bibliografică: Mătușa Anica și plăcinta cu mere / Vasilica Ilie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 212, Anul I, 31 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Vasilica Ilie : Toate Drepturile Rezervate
MĂTUŞA ANICA ŞI PLĂCINTA CU MERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982]
-
dar să-ți povestesc ce mi s-a întâmplat! În timp ce îi spuneam despre minunea cu plăcinta, ochii i s-au umplut de lacrimi, zicându-ne că înainte să moară, mătușa mea a avut poftă de plăcintă cu mere. Referință Bibliografică: Mătușa Anica și plăcinta cu mere / Vasilica Ilie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 212, Anul I, 31 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Vasilica Ilie : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
MĂTUŞA ANICA ŞI PLĂCINTA CU MERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982]
-
și să simți că unele lucruri nu se schimbă! Aveam 16 ani când, în sfârșit, ne-a dus tata la mare, pe noi, pe fete. Mereu ne povestea că avem rude la Mangalia, rămase de pe vremea deportărilor, că avem unchi, mătuși și verișori. De la cei din Oltenia și verii din București, află adresa unuia dintre verișorii lui, care dădea camere de închiriat. “De ce să stați la străini, când avem neamuri?” Așa rezolvă tata să ne și gătească mătușa (că tot fusese
LA MALUL MĂRII NEGRE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366754_a_368083]
-
că avem unchi, mătuși și verișori. De la cei din Oltenia și verii din București, află adresa unuia dintre verișorii lui, care dădea camere de închiriat. “De ce să stați la străini, când avem neamuri?” Așa rezolvă tata să ne și gătească mătușa (că tot fusese bucătăreasă) și avea și mai multă încredere că nu facem prostii și suntem supravegheate. Cică aveam și-un verișor...era angajat atunci, sezonier, ca salvamar. “Pot să stea fetele în camera lui, că el nu prea vine
LA MALUL MĂRII NEGRE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366754_a_368083]
-
și mai multă încredere că nu facem prostii și suntem supravegheate. Cică aveam și-un verișor...era angajat atunci, sezonier, ca salvamar. “Pot să stea fetele în camera lui, că el nu prea vine, decât atunci când mai schimbă hainele”, încuviință mătușa. Era o femeie mică de înălțime (dacă îi ajungea unchiului meu până la cot), mai în vârstă bine decât el, dar foarte harnică...aprigă. Unchiu era un bărbat frumos. Înalt, cu mustața îngrijită, ochii mari și negri. Avea un aer de
LA MALUL MĂRII NEGRE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366754_a_368083]
-
aceea de fericire adevărată în ochii surorii mele. Nici văru' n-a mai plecat. În iarnă, a lăsat-o însărcinată pe o fostă colegă de liceu...o urâtă și-o fonfăită. N-a vrut s-o ia, dar unchiu și mătușa au adus-o acasă, „că nepoata lor nu crește la uși străine!” El nici la botez n-a vrut să vină. S-a mutat acasă doar când era pe moarte mătușa. Acum, după aproape 30 de ani, văru' a făcut
LA MALUL MĂRII NEGRE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366754_a_368083]
-
N-a vrut s-o ia, dar unchiu și mătușa au adus-o acasă, „că nepoata lor nu crește la uși străine!” El nici la botez n-a vrut să vină. S-a mutat acasă doar când era pe moarte mătușa. Acum, după aproape 30 de ani, văru' a făcut un băiat...tot cu fonfăita...și s-au cununat, după o viață de hârjoneală și nestatornicie. Soră-mea n-a mai mers niciodată la mare...la noi. Eu, da. Nu-mi
LA MALUL MĂRII NEGRE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366754_a_368083]
-
prezenta în fața comisiei de examinare fără să fi pus mâna pe o carte de ani de zile, trăiau cu adevărat emoțiile elevilor reali. O parte dintre candidați erau așa de în vârstă, încât puteau să le fie examinatorilor unchi sau mătuși, școala având în general, profesori tineri. Majoritatea profesorilor erau din Mangalia sau din Constanța. Nu prinseseră posturi în oraș sau prin localitățile limitrofe și acum făceau naveta. Cei din zone și mai îndepărtate, cum era și familia Axinte, stăteau în
BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365466_a_366795]
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > CÂINII VESELI Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 636 din 27 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Ador butaforia măruntă de pănușă Soarta când e prea ciufută seamănă cu o mătușă Dacă e milionară, ție n-o să-ți dea un cent Ba mai cheamă și notarul și te-a scos din testament De la visele frumoase, până la cele mai abjecte, Am născut pe rând simboluri, dacă n-am putut afecte Le-am
CÂINII VESELI de ION UNTARU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365676_a_367005]
-
în odăița ei retrasă pui la frigare prins în colțul ogrăzii hrănit pe uliță cu râme baligi muște molii ce silă îmi provoca ploaie de vară cu ropote fulgere tunete și trăsnete mirosul aerului proaspăt după ploile de vară de mătușa Catrinca de capră și salcâmi... de amurgul serii când de pe deal veneam cu sânul plin de mere sau prune mâncam aproape că plesneam acasă lângă tuci ce strânși eram de abia de apucam să-nting și eu ceva Catrinca se
COPILĂRIE ÎMI AMINTESC ... de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365674_a_367003]
-
floare), cu artificii...Am văzut abia a doua zi înregistrarea, pe facebook: “În încercarea de-a vă colinda ... ”și am primit floarea de la vecina. Prima zi de Crăciun, la mine acasă: eu, cu sora și cumnatul, fratele tatălui meu, cu mătușa, o verișoară de-a cumnatului meu. Am râs, am povestit de oameni dragi ori de cei care ne fac să plângem ... am căutat soluții la problemele fiecăruia. Sunt aproape trei ani de când s-a dus între cei drepți tatăl meu
PRIMA ZI DIN 2014! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365716_a_367045]
-
Sunt aproape trei ani de când s-a dus între cei drepți tatăl meu ... dar atmosfera asta, de familie adevărată, el ne-a cultivat-o. Ce ciudat! Unchiul meu are trei copii, trei nepoți ... la maxim o jumătate de oră distanță. Mătușa, un fiu, un nepot, în Germania ... și ei, în ziua de Crăciun, erau la noi ... niște nepoate de frate! Tot așa veneau, în vremea copilăriei mele, sora bunicii ... deși avea doi copii și patru nepoți, în sat ... apoi verișoara mamei
PRIMA ZI DIN 2014! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365716_a_367045]
-
sau de orz ce au scăpat de la secetă, le-au cărat șoarecii de câmp prin găurile lor, unde și-au pregătit adevărate comori pentru iarna ce se anunța aspră după spusele bătrânelor din sat. Înainte de cumpăna dintre ani, mama Ioana, mătușa lui Victor, tăia în două cu cuțitul câteva cepe, alegea cupele mai mari în care punea câte o lingură de sare și le așeza cu grijă pe pervazul ferestrei în ordinea lunilor. Acele cupe de ceapă care aveau în ziua
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
deasupra la Spoială. - Așa sper și eu. Am să vorbesc mâine când mă întorc de la câmp. Trebuie să merg și la unchiul Vasile să-i cer colțarii, ca să-i montez pe căruță. Nenea Stoica locuia peste drum și era soțul mătușii Ioana, sora tatălui său, mai mică cu doi ani. Întotdeauna s-au ajutat, când a fost nevoie, așa că și acum îl va ajuta, chiar dacă el terminase de treierat și orzul și grâul. Mătușa Ioana, sau mama Ioana cum o strigau
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
Stoica locuia peste drum și era soțul mătușii Ioana, sora tatălui său, mai mică cu doi ani. Întotdeauna s-au ajutat, când a fost nevoie, așa că și acum îl va ajuta, chiar dacă el terminase de treierat și orzul și grâul. Mătușa Ioana, sau mama Ioana cum o strigau toți nepoții, era o fire șugubeață. Cei bătrâni copilăriseră cu toții pe aceeași stradă. Le povestise odată la o clacă de bătut floarea soarelui, ce i-au făcut când erau codane, unuia Răducanu, tânăr
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
a trezit sub plapumă cu putineiul în pat, motiv pentru care i-a bufnit râsul pe amândoi, după ce au părăsit camera tânărului. Răducanu nu știa cine a făcut șotia, dar o cam bănuia pe autoare. Același lucru îl bănuiau și mătușa Floarea cu moș Constantin și cum pățitul era hotărât să facă reclamație la milițian, dimineața prima grijă a tușei Floarea a fost să ajungă la vecina Semilia și să-i povestească necazul chiriașului său. Auzind moș Dumitru de năzbâtiile fiicei
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
care, la rândul ei avea o fiică mai mare cu trei ani ca mine și când îi rămâneau mici fustele, rochiile (destul de multe, uneori, purtate o singură dată!), mi le aducea mie. Eram cea mai elegantă fetiță din localitate, soțul mătușii fiind director general la magazinele Romarta. Mă urcam în pomi și nu țineam cont că fructele sunt nespălate, le mâncam direct din pom și niciodată nu m-am îmbolnăvit de vreo boală. Aveam imunitate. Erau dăți, când, mergând cu tălpile
TIMPUL FRUCTELOR ŞI VREMEA AMINTIRILOR de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366146_a_367475]
-
ca să ne aducă un zâmbet în colțul gurii ne povestește despre unchiul Gheorghe, zis Dide, care fusese haiduc în tinerețe și care, într-o zi a furat tava cu plăcinta cu dovleac din cuptor profitând de faptul că “mama și mătușile erau în casă”.(“O poză de demult”) Cristina Crețu știe, de asemenea, arta detaliilor. De exemplu, în proza “Păsări flamingo”o descrie pe doamna Munteanu și felul în care își bea compotul într-o atmosferă liniștită, cu lux de amănunte
CRISTINA CREŢU ŞI FARMECUL POVESTIRILOR SALE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366188_a_367517]
-
legătura cu Domnia Sa, constatând că Doamna ELENA BUICĂ, autoarea lor, îmi era cu mult mai apropiată prin faptul că doi dintre profesorii mei de LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ îi fuseseră colegi de facultate la Cluj-Napoca și, mai mult, că era mătușa soției unuia dintre cei mai buni prieteni din copilărie provenind dintr-o familie de învățători, prieteni apropiați ai părinților mei semianalfabeți. Ce mică e lumea, chiar dacă Doamna trăiește peste mări și țări! Citind cărțile respective (fără a fi știut cele
PASIUNEA, TALENTUL ŞI DĂRUIREA ÎN SLUJBA CUVÂNTULUI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366222_a_367551]
-
care i-l înfipse în piept: o poți păți pe cea mai bună, băiatule!... Legea e oarbă și nu iartă. Pricepi?... și-i puse degetul pe bărbie. - Bine, bine... pricep dacă-mi spui: ce trebuie ca să fac eu? Spune odată, mătușe Bușica, și nu mă mai perpeli pe jar. - Ca să-i treacă repede umflătura, are nevoie să-și țină ștromeleagul într-o păsărică foarte caldă. - Păi cucoana nu e cu dânsul?... întrebă prostăvanul care-i vâjia capul de băutură, iar ochii
PARTEA A VII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351762_a_353091]
-
are nevoie să-și țină ștromeleagul într-o păsărică foarte caldă. - Păi cucoana nu e cu dânsul?... întrebă prostăvanul care-i vâjia capul de băutură, iar ochii aproape că i se închideau, că nici n-o mai vedea bine pe „mătușa” Bușica. - Din fericire nu!... dar te avertizez că ar fi destul de riscant să plecea acum, și parcă l-ar fi himnotizat vrăjitoarea pe Năică gogomanul satului, a dat din cap fără a deschide gura, semn că a înțeles, iar conul
PARTEA A VII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351762_a_353091]