2,090 matches
-
de amploare și represiunile de la Timișoara. La București "Conducătorul" a fost sfătuit să fugă cu elicopterul pentru a fi repede capturat și împușcat în garnizoana Târgoviștei după o jalnică judecată improvizată. Firește, șeful, clanul și partidul său meritau să fie măturați de pe scena politică a țării, dar nu atât de precipitat, prin voința unui grup de "lideri" apăruți din ascunzișuri, fără antecedente de opozanți. Credem că rămâne cel mai umilitor documentar imagistic al "revoluției române comandată prin RTV". Atât pentru "producători
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
pentru că i-au intrat în sânge. A devenit o metaforă a filmului: investim în ceva, care devine scopul nostru în viață. În ziua a patra, doctorul ne-a prezentat un alt personaj, cel care are o relație specială cu Dumnezeu. Mătură treptele bisericii în fiecare duminică înainte de slujbă. În timp ce vorbeam cu el am descoperit că și el are o problemă cu ploaia. Logica lui era perfectă și am înțeles-o până la urmă. El crede în mod absolut, cu toată ființa lui
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
a unei prăvălii era mizerie, se cobora din trăsură și se apuca de măturat, de față fiind și proprietarul ca să vadă cum ditamai generalul și-a schimbat profilul de activitate. A doua oară, dacă se mai întâmpla, generalul nu mai mătura gunoiul ci trimitea guardul primăriei cu cuvenita amendă. Generalul Rășcanu își folosea integral leafa de primar pentru ajutorarea cantinelor școlare, el mulțumindu-se doar cu pensia și cu dividendele de pe la societățile unde era acționar sau membru în consiliile de administrație
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
să îl plătești mai mult și el îți poate spune subiectele de la test. Chestia e următoarea, aici în România nu o duceți așa bine deși mulți copii învață de se rup. Dincolo și cei ce nu învață, să zicem că mătură strada, ăia iau de două ori cît ia un inginer aicea în fabrică." PARTICIPAREA PĂRINȚILOR LA ACTIVITĂȚILE ȘCOLII Atitudinea elevilor față de participarea părinților Raportul activ al familiei cu școala este un fenomen recunoscut, acceptat și încurajat peste tot în lume
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
serioase pentru a băga în seamă nimicurile. Apoi a venit foametea și tifosul din anul 1946-47. Nu mâncam cu zilele decât puțin cir, atunci când mama făcea rost de vreun pumn-doi de făină de porumb. Tata, și pe urmă și noi, măturam vagoanele în care se transportase cereale și gunoiul acela îl aduceam acasă. Era o distracție și aceasta pentru noi, copiii. Alegeam și puneam în locuri separate boabele de porumb, grâu, orz, ovăz, cânepă, nici neghina n-o aruncam. Boabele de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
telefon nr. 0743.133.345”. De ce? În 1946, mama ne-a testat stomacurile cu borș cu știr, sfeclă furajeră, miez verde de strujan de porumb și boabe de mazăre, linte, bob, fasole, grâu, neghină, ovăs, orz, cânepă, cartofi și jir. Măturam aceste bunătăți din vagoanele de marfă din care fuseseră descărcate cantități de sute de tone și le aduceam acasă. Mama nu se mai obosea să le sorteze, ci punea în borș câte un pumn-două din ele și, vorba ei, „bun-rău
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Papa Brâncoveanu, și cu Mihai, spătarul. — Cum „ce sfârșitul lumii”? Până și Șerban Vodă, marele Șerban care le face și le desface pe toate după capul domniei sale, s-a grăbit săși țină legămintele când a văzut steaua cea cu coadă măturând cerurile de două ori și s-a grăbit să termine iute mânăstirea de la Cotroceni. — Cum ai pregătit, mamă, șalăul ăsta? întrebă spătarul Mihai, mâncând elegant cu furculița de argint bucata albă de pește. Postelniceasa, plictisită, bătu din palme și când
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
deasupra ostropelul. Vă place? Spătarul întinse mâna spre bucătar, ținând între degete o monedă de argint. Bucătarul sărută grăbit mâna și-și primi darul. Jupâneasa Ilinca zâmbea șugubăț. Era Mihai, Mihai cel dintotdeauna. — Cât despre steaua cu coadă care a măturat cerul, preacinstită jupâneasă Brâncoveanu, începu repede Mihai să vorbească, îmbră-țișându-le din ochi pe amândouă boieroaicele, când a început steaua să deretice bolta cerului, mânăstirea din dealul Cotrocenilor era demult sfințită. Că doar eu am fost ispravnic. — Da, așa e, la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
doarmă cu mine, că uite, dacă nu ne închinăm împreună, mă bântuie toată noaptea fel de fel de gânduri. Se opri în dreptul icoanelor, împinse puțin candela atârnată de tavan cu lănțișoare de argint și umbra dantelată a metalului se mișcă măturând imaginea sfinților. Candela era de la răposat, doar icoanele le-am adus noi, își aminti el. I le-a dăruit tușa Ancuța când s-a făcut domn. La două zile după ce l-au uns domn, adică a doua zi după ce l-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zi apărea tot mai sus și pe măsură ce se ridica în tăria cerului i se scurta coada iar, după o vreme cu ninsori în februarie, când s-a înseninat din nou, steaua cu coada ei cu tot pierise. Când strălucea și mătura cerul cu pletele ei, oamenii bătrâni erau îngroziți. Își aminteau cum în anul în care fusese omorât postelnicul Constantin Cantacuzino venise tot așa o stea cu coadă. Probabil de asta ziceau că ar fi semn, dar Constantin râdea și spunea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
greieri, dropii mari și grase ies de nu se știe unde la ceasurile în care soarele la răsărit sau la apus le crește umbrele lungindu-le în continuarea cenușiului penelor, de par arătări de basm. Iarna aci vântoasele se întețesc măturând și viscolind zăpezile. Dinspre Vlăsia o să poruncească să aducă lemn curat de stejar și fag, că, cine știe, poate o să aibă cândva răgaz să vină și iarna pe aci. Cafele, narghilele, șerbeturi și dulcețuri fură pe loc aduse. Apoi, chisele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Constantin Voievod în toate inimile, în toate sufletele. Era frig și lapoviță iar prin Slobozie umbla vorba că nu este semn bun ca tocmai de Alexe Caldu să fie frig. Băteau clopotele într-o dungă... Cui îi mai ardea să măture bătătura și să grebleze livezile ca să oprească slobozitul gângăniilor din lacra pe care i-a încredințat-o Dumnezeu lui Alexe? Toți știau povestea, dar o mai spuneau o dată: cum de Ziua Crucii, la 14 septembrie, Domnul din ceruri a pus
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
oameni în funcție de cei pe care îi combate, și nu de ceea ce reprezintă. Pentru a da mai multă intensitate emoțională cauzei lor, liderii teroriști amintesc cu insistență de vremurile lui Mahomed, când războinicii islamici și-au proclamat pentru prima dată credința, măturând din calea lor pe eretici și necredincioși. Evenimentele de la 11 septembrie au reprezentat o victorie psihologică, descrisă în termeni elogioși ca "atacul sfânt care i-a distrus pe nesăbuiții infideli americani și i-a ajutat pe mulți tineri să se
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
la un nivel care-l deconcerta pe Le Cler), se vedeau cupeuri luxoase care tăiau majestuos aerul prăfuit sau își sfârșeau drumul impetuos în vreo gaură prea mare a cărei adâncime fusese mascată de ape43. Iar la "Șosea", toaletele fine măturau colbul subțire, stârnindu-l apoi în ochii galeși ai curtezanilor și curtezanelor Bucureștilor, căci, era știut aflase și Le Cler într-unul din saloanele capitalei, chiar de la începutul sejurului său în Principate că în orașul de pe malurile Dâmboviței tot timpul
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
pot propune mai multe feluri în care personajele să relaționeze cu acesta. Și de cele mai multe ori narațiunea sporește oroarea spațiului care copleșește. The Rape of Shavi de Buchi Emecheta povestește despre viitoarea victimă a violului, potențiala regină peste Shavi, care mătură în fața colibei violatorului ca semn de respect. Acest semn, desigur, este interpretat în mod greșit ca fiind semn al unui statut umil și, confundînd fata cu o servitoare, bărbatul își ia libertatea să o siluiască demonstrînd că rasismul, stratificarea în
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
faptului că la baza comportamentului stă neînțelegerea: bărbatul o "citește" în mod greșit pe femeie, iar negrii îi văd în mod greșit pe "albinoși" (nume dat în roman albilor, pe care membrii comunității Shavi îi văd pentru prima oară). Tînăra mătură pragul granița între spațiul bărbatului și lumea exterioară în semn de omagiu însă: Ronje se năpăstui asupra ei și, în mai puțin de zece minute, luă de la viitoarea regină a tribului Shavi ceea ce întreaga comunitate venera. Pentru el, oamenii din
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
singure, dar sunt supravegheată până mi se dau mâinile... trebuie să scoți în viteză fusele, să legi repede firul când se rupe. Am avut noroc cu o maistoriță care s-a dus la inginer și i-a spus: "De ce să măture fata asta pe jos degeaba, când te uiți la ea și vezi că îi merge mintea, n-are nevoie să stea atâta vreme până se învață cu mașinile". Fiindcă așa era obiceiul acolo, câteva luni să mături atelierul... Mi-a
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
spus: "De ce să măture fata asta pe jos degeaba, când te uiți la ea și vezi că îi merge mintea, n-are nevoie să stea atâta vreme până se învață cu mașinile". Fiindcă așa era obiceiul acolo, câteva luni să mături atelierul... Mi-a dat un halat alb, mi-a spus să viu îngrijită la lucru, să fiu curată și pieptănată... În trei zile a început să mă lase singură, dar se cam supăra: "De ce nu ești atentă, n-ai văzut
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
babă, căci poate să ia chipul unei fete negre despletite, care-i pălmuiește pe oameni și-i sugrumă. Ea se mai înfățișează ca o tânără umblând prin lume cu o mătură mare de holeră (plantă cu spini), pentru a-i mătura pe oameni. Holera își alege satul pe care urmează să-l bântuie, iar când vine asupra lui "dă semne". Ca și la ivirea ciumei, vitele mugesc simțindu-i apropierea; o văd și o latră câinii, care se dovedesc deosebit de sensibili
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de sare, în adâncul acelei căldări pline cu căldură albă? Pe zidurile drepte ale caselor, cioplite cu târnăcopul și netezite grosolan, urmele lăsate de tăiș se zbârlesc ca niște solzi sclipitori, îngălbeniți pe alocuri de nisipul auriu, dar când vântul mătură zidurile drepte și terasele, albeața lor strălucitoare îți ia vederea, sub cerul curățat până la scoarța albastră, eram ca orb în zilele când vâlvătaia încremenită ardea ore în șir pe terasele albe, ce păreau a se topi una într-alta, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
la băiat, la Fernande, la terasa lui. Tocmai atunci Ballester vesti sfârșitul lucrului. Ferăstraiele se opriră, începură fără grabă să stingă focurile și să-și rânduiască sculele, apoi se îndreptară unul câte unul către vestiar. Saïd rămase ultimul. Trebuia să măture hangarul și să stropească pământul plin de praf. Când Yvars ajunse la vestiar, Esposito, uriaș și păros, era sub duș. Stătea întors cu spatele, săpunindu-se cu zgomot. De obicei glumeau pe socoteala lui, deoarece ursul acesta rușinos își ascundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
răbdare, fiica mea, răbdare! Meditație Tentaculele lingușelilor nasc caracatițe; șarpele crescut la sân se gudură pe lângă dușman. Întotdeauna este bine să stai în banca ta. Ascultă sfatul meu: “apa trece, pietrele rămân”. Stare Singurătatea, un cântec din bucium. Ecoul ei, mătură în cale, bucuriile... Stare 1 Turțuri de gheață se scurg din ochi de atâta dor de iubire... Te aștept să-mi încălzești sufletul ca ochii mei să plângă fericire... Stare 2 Genele ochilor mei parcă ar fi șine de cale
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
Cosimo, cu sine. Frenezia muncii, solitudinea, oroarea de clopote și foc și de carnea animalelor, temperamentul său neliniștit și ciudat, respectul său religios pentru natură, singura lui divinitate. Locuia, într-adevăr, într-un mare atelier sordid ? Nu permitea să-l măture, dar nici să-l viziteze cineva ? Mânca, se spune, rareori. La ore neașteptate, când îl trezea foamea. Se întâmpla ca zile întregi să uite de mâncare. ...Vizitatoarea s-ar înspăimânta, probabil, de grădina casei, nesfârșită, crescută în dezordine. Cosimo nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cu miros greu de tranșee, resfirați în voie, încît coada ajungea până aproape de marginea satului. Sub spânzurătoare, caporalul aștepta smirna, cu ochii tulburați, în vreme ce plutonierul îi șoptea și-l învăța cum și ce are de făcut. Vântul umed se înteți, măturând pământul, împiedicîndu-se în mormintele cimitirelor, zgâlțâind pe oamenii care se apropiau... Apoi preotul se opri la marginea gropii cu osânditul care, văzând lutul galben și cleios, avu o zguduire scurtă. ― Dumnezeu e bun și mare, îi bolborosi la ureche preotul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
încălzi și căpătă mlădieri stranii: ― Iubirea a dat faliment, ca și umilința, smerenia... Omul vrea să fie acuma mândru și stăpân și egoist, să lupte și să-și biruiască vrăjmașii, oricare și oriunde ar fi ei... De aceea trebuie să măturăm ruinele din sufletul omenesc și să pregătim venirea zeului nou, care nu cere închinare și înjosire, ci luptă și inimă dîrză! Până azi ne-a fost rușine de ura din sufletul nostru, deși e soră bună cu iubirea... Până azi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]