4,478 matches
-
poezie autoarea nu încurcă lucrurile, dimpotrivă devine mai înaltă, nu prin statura sa, ci prin firea sa. Am citit vers după vers din această carte și parcă o și văd prin cuvântul său scris, biruind oricare cugetare a pământului, lăsând macii să moară când vor ei ! ,, am îmbrăcat în giulgiu croit manual cu bucăți din apus și am cântat simfonia oaselor rupte a fost o singură dată când bezna sălii s-a cutremurat. - Voi reveni - Și ce mai spune Ana Maria
,, CÂND VOR MURI MACII ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373541_a_374870]
-
tot ceea ce ne înconjoară, este tocmai credința neclintită din sufletul nostru. Din această credință și iubire sinceră putem gusta și din poeziile Anei Maria Gîbu. ,, am în oase iarna visele tale îmi colorează sângele în vișiniul suprem cântă-mi oda macilor care se topesc în picturi străine lasă-mă să adorm stele în privirea ta apoi poți să pleci înflorim statuile din marmură și le dăm suflete meschine pe coloana mea se face curse periodice de motociclete am urme negre în
,, CÂND VOR MURI MACII ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373541_a_374870]
-
în privirea ta apoi poți să pleci înflorim statuile din marmură și le dăm suflete meschine pe coloana mea se face curse periodice de motociclete am urme negre în care ai plantat regrete vor înflori în mine când vor muri macii. Referință Bibliografică: Când vor muri macii ,, / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1690, Anul V, 17 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Constanța Abălașei Donosă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
,, CÂND VOR MURI MACII ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373541_a_374870]
-
pleci înflorim statuile din marmură și le dăm suflete meschine pe coloana mea se face curse periodice de motociclete am urme negre în care ai plantat regrete vor înflori în mine când vor muri macii. Referință Bibliografică: Când vor muri macii ,, / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1690, Anul V, 17 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Constanța Abălașei Donosă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
,, CÂND VOR MURI MACII ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373541_a_374870]
-
Acasa > Versuri > Iubire > VINO MAI APROAPE Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 2018 din 10 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Vino mai aproape... Pajiști de stele-ntre noi... Noapte de vară Împărățind ancestrală. Vino mai aproape... Câmpuri cu maci și-amintiri Mângâie clipa, Timpu-și întinde aripa. Vino mai aproape... Păduri de verde-aburind, Spre dimineață Îndreaptă a noastră viață. Vino mai aproape... Stau licuricii covor... A mea lumină Să fii mereu, fără tihnă. Mugurel Puscas ( Liga Scriitorilor din România ) Referință
VINO MAI APROAPE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371317_a_372646]
-
Acasă > Poezie > Vremuri > NE VOM TREZI Autor: Emilia Amăriei Publicat în: Ediția nr. 2018 din 10 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Ne vom trezi Vor să ucidă macii, că-i încurcă Și cânepă din care bună mea Făcea fuior, îl agață în furca Și pânze albe în război teșea, Vor să ne-oprească apă din izvoare Și biruri vor să pună pe fântâni, Ar trebui și razele de
NE VOM TREZI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371309_a_372638]
-
mare risc. Un doctorat cu această temă ar eșua lamentabil pentru că o perspectivă strict științifică asupra stării tainice și inefabile a dorului, este un bisturiu care o distruge odată cu examinarea. Nu poți interveni cu furca pentru a culege dintre doi maci de cîmp fragili firele de paianjen în care este prinsă roua dimineții - care de fapt este sudoarea privighetorilor care s-au ostenit toată noaptea cîntînd. Recolta este nulă. Funcția de cunoaștere a poetului este intuitivă, a-rațională și ea rămîne
ALEXANDRU UIUIU DESPRE VALER COVRIG CUDREC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371313_a_372642]
-
haz, Să nu privesc la ele doar, Pe luciul apei de la iaz. Să deslușesc cea dintâi slovă, Și să mă mir nevinovată, De înțelesul ne-nțeles, Nu să-mi aștept nepoții-n poartă. Să zburd în lanul auriu, Să adun maci și albăstrele, Și după fluturi să alerg, Dar nu în gândurile mele. Dar dacă vii, mă recunoști, Să te oprești din nou la mine, Sau treci tăcută mai departe, Iar eu, rămân o amintire? Referință Bibliografică: SĂ FIU MLĂDIȚĂ IAR
SĂ FIU MLĂDIȚĂ IAR de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371493_a_372822]
-
la miezul nopții, am venit dinspre aval; Un străjer, la poarta mare, purta fracul roșu-pal. Mi-a întins un braț albastru, avea pasul lung și greu: Te aștept de-o veșnicie, eu sunt valul tău ateu! Ce departe îmi sunt macii, aș fi vrut cu ei să vin, Azi ogorul meu se-mbată într-o clipă de rubin. Dar privește-i printre stele, fă-le-ndată rădăcină, Tocmai ce-ai închis în tine prizoniera de lumină! Referință Bibliografică: Prizoniera de lumină
PRIZONIERA DE LUMINĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371508_a_372837]
-
1402 din 02 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului prin ține am călcat pământul prin mine l-am fărâmițat deasupra și dedesubtul răsuflării cresc mărăcinii trandafiri ici colo crinii așteaptă primăverile și verile obosite de taine totuși câmpul este plin de maci locul meu unde este Doamne și unde să mai cresc pe pamant pragurile scunde întâlnesc nodurile frunții sub un maldăr de cuvinte blocate a fi rostite printre oglinzi se sparg. cioburile ridică locuințele prepământene deasupra sunt iluziile împodobite cu tâmple
PE DRUMUL NOPŢII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371542_a_372871]
-
în această piesă antologică pe care orice mare poet român s-ar simți onorat s-o semneze: „Să nu lăsăm povestea descheiată,/ Sub vorbele prescrise de un vraci/ Care sculpta pe-o inimă-nsetată,/ O pajiște, un munte și doi maci// Înnebuniți de dor și rătăcire/ Când îi zărea prin veacul orb și mut,/ Le tot șoptea ceva despre iubire/ (Dar preciza că-s vorbe de-mprumut).// Cândva a stat un ceas cu ei la masă,/ I-a dojenit că nu
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]
-
pregătit/ Să-și strângă straiele de după coasă,/ Că-n toate e-ntr-o zi un asfințit// Într-un ierbar cu zodii împletite/ Din poli sălbatici aspru luminați./ Și-ar fi rămas, în lanul cu ispite,/ Pe-un fapt divers, doi maci îmbrățișați” (Pe-un fapt divers, doi mai îmbrățișați). Abordând tema povestirii (povestitului) la han, poeta ne avertizează că nu mai poate și nici nu mai vrea să evadeze din textul lumii: „Am ascultat povești nebune/ Cu sufletul aprins pe rug
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]
-
despre brațele întinse dincolo de simboluri sau despre acele inimii marcate cu roșu devenisem instantaneu o moleculă din aerul tău mă respirai pe furiș și-ți spuneai că-s țărmul pe care adorm valurile îndrăgostite doar o clipă am gustat miezul macilor în sabia luminii apoi am devenit sâmbure în deșertul orbilor (singurul val de care mă tem e ostatic) Referință Bibliografică: Ostatic / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1495, Anul V, 03 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
OSTATIC de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371579_a_372908]
-
2015 Toate Articolele Autorului Mai știi că-n vremuri de demult Te modelam cu mâini de lut? Ai fost izvor fără vărsare Și aripă-ntre cer și mare, Lumină-n gând întinerit De parcă-n albul necosit S-ar fi plimbat macii cântând, Cu voci de aur colindând O altă iarnă dintr-un sat Și el din lut amestecat, In satul fără nicio stradă Doar cu doi oameni de zăpadă?! Mai știi când descântam troiene? Aveam oare de ce mă teme Când se
RAMURĂ DIN ȘOAPTA LUNII de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1748 din 14 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371583_a_372912]
-
DE GER Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 1765 din 31 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Suntem alpiniști rătăciți pe un munte de fier, Eu un bob de credință, tu croitorul de ger, Arunci săbii cochete lângă fronturi de maci, Câte ierni le-ai fost mană și câți vulturi săraci Le-au plimbat peste vreme cu lumina în gheare, Poposind pe un ceas dintr-un stup de ninsoare! Ești drumeț de zăpadă, uneori vrăjitor, Și din fulgere simple înrămezi un
CROITORUL DE GER de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371584_a_372913]
-
haina-i șireată, rugina-i ajunge În plete, în sânge și-un soare hapsân Pândește-ntre cetini sculptate pe stâncă! În straie de aur, tu tremuri și taci. Mă-ntorc spre tulpină. O rană adâncă Străbate pământul prin lanuri de maci. Ce secetă oarbă mă prinde stângace! Se cerne văzduhul în lacrimi de lut, Tu-n sorți de izbândă aduni printre ace Un crez botezat dar la oaste pierdut, Sălbatic mi-e timpul prin setea zăludă Port chipul cioplit într-un
ÎNTORS DINTRE GERURI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371585_a_372914]
-
Acasă > Poeme > Sentiment > RĂSĂRIT DE SOARE Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Port în mine ape vii și un câmp de maci în floare Mă aprind în bucurii și fur razele de soare, Frunzele ce-s încă verzi le feresc de promoroaca Și la piept am să le țin până frigul o să treacă... În adâncuri duc fântână și o cumpănă plecată Rugăciunea
RASARIT DE SOARE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374902_a_376231]
-
sper că nu ai uitat. Eu: Nu, am verificat și eu, te-ai supărat? Eu cealaltă: Pe tine, nu. Să luăm și scăunelele cu trei picioare, căci la izvor vom sta mai mult. În fața noastră ne va arăta lanul cu maci albi, ce înseamnă puritatea și eleganța unei flori. Vom avea spectacol ca pe vremuri. Eu: Oare? Ca pe vremuri? Eu cealaltă: Dacă vom închide ochii, da, așa va fi. Eu: Eu nu cred că amintirea este așa un fel de
INTERVIUL DIN MIERCUREA MARE de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374971_a_376300]
-
trec printre iluziile vieții care-mi alintă gânduri, Dar ochii mei parcă prind aripi, sfidând doar depărtarea, Sub pleoapele-obosite ascund cu teamă roua din abisuri. Mă regăsesc sub pașii trecători ca un străin prin amintiri, Printre emoții au înflorit toți macii sărutați de vara noastră, Simt gările pierdute de un tren ce-mi lasă peroane de iubiri Prin sufletul legat cu firul dorului nebun pe bolta cea albastră. Văd casele cu lacrimi pe obraz și fumul focului ce ard în ele
DEPARTE...DEPARTE de DANIEL LUCA în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375035_a_376364]
-
mirific redat de autor. Fiecare frumusețe a mediului înconjurător contemplă un vers adânc în care doinește iubirea, înflorește speranța, curge armonia și grăiește măreția. Iată tabloul sugestiv unde natura este impunătoare: “ de-atâta poezie livezile-nfloresc/ de-atâta poezie râd macii în grădină/ de-atâta poezie și munții-nnebunesc/ de-atâta poezie natura e de vină”. (De-atâta poezie) Convingerea că iubirea este veșnică îl determină pe poet să descrie alte trăiri care-l străbat cu intensitate, încercând să se afunde
IOAN VASIU ŞI METAFORELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375039_a_376368]
-
obosită, pe-un acord de strună. Și în simfonia-i mută, genele se zbat Fâlfâiri de rândunele...ce urcă...și cad, Strivind vălul de argint-curcubeu de lacrimi Stârnind roiuri contradicții,pasiuni și patimi. Transparența unei mâini cu mângâieri ușoare Atinge macul buzelor, suspinul să-l omoare. Când sideful frunții reci se sprijină pe stele Sufletul se prăbușește în dorurile grele. Ființa care-i evantai de frămăntări...mărunte Ziua-i clinchet, veselie...noaptea aripi frânte. Știe visul tuturor, dureri ce le-ocrotește
FLORILE GÂNDULUI (POEME)1 de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375024_a_376353]
-
cea mai de seamă Ce n-are comparație cu nimeni și nimic; EȘTI UNICA, Pentru că EȘTI MAMĂ! DE TREI ORI Femeie, întinde spre cer o mână Să-ți picure-n palmă lacrimi de lună. Rodia obrazului s-o-mbujoreze vântul, Macul buzelor să-l aline cuvântul. Soție te du și pâinea frământă Urmează-ți destinul cu aripa frântă. Cuprinde tăcerea, zbuciumul, firea, Asta ți-e viața, asta menirea. Mamă în pumni cuprinde pământul Cu truda, răbdarea, durerea și gândul. Cum picură
FLORILE GÂNDULUI (POEME)1 de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375024_a_376353]
-
GLORIE NEPIERITOARE! Accesați: https://youtu.be/YZeWqmgbbwU Frunzuliță fir bujor, Plină e lumea de dor... Și mai greu și mai ușor, Și mai greu și mai ușor... Da’ dorul care-l am eu, Îi ca pământul de greu. Frunzuliță-a macului, Pe plaiul Banatului... Arde-n flăcări Timișoara, Și-mi cuprinde toată țara, Să topească iarna grea - Libertatea să ne dea. Surioare, și voi frați... Ghiocei însângerați! Primăvara ați vestit În clipa când v-ați jertfit. Dor nestins noi vă păstrăm
ARDE-N FLĂCĂRI TIMIȘOARA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1809 din 14 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375084_a_376413]
-
on the irons. Vines grab at the railing Old paints dreary walls cover And no one to hear the wailing The doorknob’s unable to smother. FLUTURELE Am văzut un future zburând în vânt Și apoi altul, și altul Peste macii roși, si câmpul auriu strălucitor. “Unde mergi fluture, si dece așa de sus?” “De ce nu fetițo, Cănd cerul este așa de înalt Iar culoarea lui este De un albastru așa de suav? Tot ce vreau este să zbor și să
VISE NEÎMPLINITE (POEME)1 de ADRIANA ORR în ediţia nr. 1789 din 24 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375052_a_376381]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > DESEN Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2086 din 16 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului DESEN Își pierde vara urmele și pasul, Pe dealuri sângerate iar, de macii Ce-au părăsit pădurea și copacii, În care păsări nu-și mai află glasul. În bălțile secate, nici brotacii Nu-și mai găsesc odihna și popasul. Când își oprește ticăitul ceasul, Ne fură timpul crud, pe noi, săracii. Dac-am
DESEN de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2086 din 16 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373836_a_375165]