KorAP: Find »[drukola/base=maică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...57 58 59 ...603 >

15,061 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

ocupație care nu mai există - și, la o adică, nici eu n-ar fi trebuit să exist. Din când În când, colegii Îmi adresau vorbe de duh de genul ăsta și abia acum Îmi dădeam seama că doar povestindu-i maică-mii despre asta aș fi putut s-o fac să-mi răspundă. Poate că ar trebui să-i spun adevărul: ce-mi spusese Willy Fischl despre inexistență? Și ce adăugase Erwin Winkler, pur și simplu pentru edificarea mea, grăbindu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
de a te uita cruciș și mirat la cineva: „Nu fi așa de knisch“, „Să te knisch“, „Te simți knisch azi?“... Când eram doar un copil, dădeam multe explicații de genul ăsta. Cumva aveam impresia că Îmi reinventam tatăl. Dar maică-mea auzise toate variantele - multe, mult prea multe variante. — Tatăl tău, spuse acum mai secretoasă ca niciodată și se uită În jos (oare tatăl meu locuia dincolo de dalele podelei?), nu avea nimic, nu ne dădea nimic și nu făcea nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
umezeală la subraț, care, până la sfârșitul orei de ortografie și al programului școlar, ajungeau până la curea. Noaptea Winkler nu era dezbrăcat, ci mai degrabș smuls din haine. Și, de parcă genele de la taică-su n-ar fi fost destule, moștenise de la maică-sa sa o voce atât de ascuțită Încât ar fi putut tăia și diamant, pe lângă un vocabular ce conținea doar cuvintele „cre’ că“ și „căcat“. A, și am uitat de cârnăciori: pe ăștia Îi moștenise tot de la maică-sa - zece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
moștenise de la maică-sa sa o voce atât de ascuțită Încât ar fi putut tăia și diamant, pe lângă un vocabular ce conținea doar cuvintele „cre’ că“ și „căcat“. A, și am uitat de cârnăciori: pe ăștia Îi moștenise tot de la maică-sa - zece la număr, serveau În loc de degete. Și, chiar dacă tatăl lui era farmacist și maică-sa nu se pricepea decât la căderi nervoase, toți vedeau că Erwin Winkler era fiu de măcelar, ca tip și structură. Acestea din urmă m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
și diamant, pe lângă un vocabular ce conținea doar cuvintele „cre’ că“ și „căcat“. A, și am uitat de cârnăciori: pe ăștia Îi moștenise tot de la maică-sa - zece la număr, serveau În loc de degete. Și, chiar dacă tatăl lui era farmacist și maică-sa nu se pricepea decât la căderi nervoase, toți vedeau că Erwin Winkler era fiu de măcelar, ca tip și structură. Acestea din urmă m-au făcut să mă gândesc la Greta Harassowitz, mai ales că tatăl ei chiar era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
la secție, au descoperit cum Își rezolvase problema. Stând lângă mașinărie, Karp explică: — Aceste fâșii din piele erau Înfășurate În jurul mijlocului. Bobinele pentru ață pe care le vedeți aici erau folosite pentru reglarea tensiunii. Bauer a Îndesat pantofii furați de la maică-sa sub fâșii, astfel Încât tălpile să-l apese pe abdomen. Susținea că pielea Îi amintește de vacile familiei. Mai Întâi s-a introdus În pantoful din mijloc, după ce l-a uns pe dinăuntru cu cremă de ghete. Apoi s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
și am vorbit În șoaptă, prefăcându-mă că port o conversație elevată. La Început nu simțeam nici o dorință, nici o poftă, doar curiozitate. Într-un mod abstract, mă simțeam de parcă aș fi căutat un secret - poate o jucărie nouă, ascunsă de maică-mea, poate niște dulciuri. Nu avea importanță ce, ci acel ceva. N-am cotrobăit doar În șifonierul maică-mii, ci un pic peste tot: În biroul din camera de zi, În biroul lui taică-meu, care ocupa În continuare jumătate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
nici o poftă, doar curiozitate. Într-un mod abstract, mă simțeam de parcă aș fi căutat un secret - poate o jucărie nouă, ascunsă de maică-mea, poate niște dulciuri. Nu avea importanță ce, ci acel ceva. N-am cotrobăit doar În șifonierul maică-mii, ci un pic peste tot: În biroul din camera de zi, În biroul lui taică-meu, care ocupa În continuare jumătate de hol, sub paturi și În spatele cărților din bibliotecă. Ca toți copiii, nu? Mă fascinau lucrurile acoperite și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
biroul din camera de zi, În biroul lui taică-meu, care ocupa În continuare jumătate de hol, sub paturi și În spatele cărților din bibliotecă. Ca toți copiii, nu? Mă fascinau lucrurile acoperite și deghizate. Uneori dădeam peste bani ascunși de maică-mea sau cutii plate ca cele primite de la doamna Witting de Crăciun, care conțineau bomboane de ciocolată sfărâmate sau prăfuite; altă dată descopeream pașapoarte sau polițe de asigurare coapte de vreme și plictisitoare. Și deja la vârsta de șapte sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Într-un fel, mă simțeam de parcă aș fi fost deghizat. Poate la asta se referea Froehlich când vorbea despre „impulsuri“: constrângerea de a face lucruri pe care nu reușești să le justifici rațional? Destul de repede Însă, am descoperit că dulapurile maică-mii erau mult mai incitante. Era de-ajuns să deschid ușile și să inhalez mirosul de santal, să trag sertarele și să simt materialele alunecându-mi printre degete, să deschid șifonierul și să-mi umplu nările cu mirosul pielii lustruite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
poate că era cel mai potrivit cuvânt. A fost „excitant“. Cu capul Într-o parte, ca să aud mai bine dacă se apropia cineva de dormitor, obișnuiam să mângâi haine care nu semănau deloc cu cele cu care mă Îmbrăcam. Hainele maică-mii erau suple și alunecoase, păreau atât de pline de sine, Încât eram convins că proveneau dintr-o lume rafinată, infinit mai pestriță. Când, de pildă, am tras de o pereche de ciorapi de mătase - se Întindeau extraordinar de mult

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
am strâns pumnii, apoi mi-am desfăcut din nou degetele. Mi se oferise o a doua piele, flexibilă și minunată. — Cu siguranță că atunci mi s-au dezvoltat pornirile despre care vorbeam. I-am spus Dorei că o văzusem pe maică-mea și pe Agnes ascunzându-și picioarele În aceste Învelișuri magice, cu glezna și degetele de la picioare Îndreptate În jos și cu brațele Întinse pe lângă genunchii trași. O dată, În mod ciudat, la câțiva ani după moartea lui taică-meu, chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
ascunzându-și picioarele În aceste Învelișuri magice, cu glezna și degetele de la picioare Îndreptate În jos și cu brațele Întinse pe lângă genunchii trași. O dată, În mod ciudat, la câțiva ani după moartea lui taică-meu, chiar am văzut-o pe maică-mea vopsindu-și unghiile de la picioare Într-o culoare portocalie, aprinsă. Am presupus că avea de-a face cu decizia ei; ca de obicei, Agnes și cu mine trebuia să dormim la Frau Witting. — Doamna Witting era vecina de sub noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
coapselor, apoi prinzându-le de jartiere, răsucindu-și ușor picioarele, mai Întâi Într-o parte, apoi În cealată - Încântată că băgase cinci cireșe coapte În două pungi mătăsoase. — Cu cât mă făceam mai mare, cu atât mai des probam hainele maică-mii. E croitoreasă, așa că avem deja ceva experiență. Din când În când mă punea să fiu manechinul ei și mă Îmbrăca În haine croite pe jumătate, la care mai lucra, desena cu creta sau cosea ceva. Desigur, despre momentele mele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
și mă Îmbrăca În haine croite pe jumătate, la care mai lucra, desena cu creta sau cosea ceva. Desigur, despre momentele mele de intimitate nu știa nimic. Era acea oră prețioasă, când Agnes Încă nu se Întorsese de la școală, iar maică-mea profita de ocazie și făcea niște comisioane, după ce punea cremă de rubarbă și lapte pe masa din bucătărie. Așteptam mereu să aud ușa și s-o văd ieșind pe stradă. După ce rădeam crema cu lingura, vărsam laptele rămas În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
și lapte pe masa din bucătărie. Așteptam mereu să aud ușa și s-o văd ieșind pe stradă. După ce rădeam crema cu lingura, vărsam laptele rămas În chiuvetă și Îmi clăteam farfuria. Apoi, ștergându-mă pe mâini, alergam În camera maică-mii, stăteam câteva minute, ca și când m-aș fi rugat, apoi deschideam larg ușile șifonierului. — În capul meu, gustul de rubarbă și lapte rece va fi Întotdeauna legat de bucuria pe care o simțeam la văzul comorilor ascunse. Dora răsuci cheița

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
la nasturi, dacă Închideam ochii pe jumătate, măcar păreau croite pentru mine - până când stăteam În profil, cercetând dezamăgit rezultatul În oglindă. Nimic să nu iasă În afară! Abia când am ajuns la lenjeria intimă, mi-am dat seama că șifonierul maică-mii Îmi putea oferi plăcere. Nu, nu acesta este cuvântul potrivit. Nu exista „plăcere“, Încă nu, ci, mai degrabă, confort - complet și cald și echilibrat, un sentiment de satisfacție atât de reconfortant Încât, În ciuda rușinii care-mi străbătea corpul, știam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
cât timp luminile sunt stinse; cel care se simte rușinat, niciodată. Când sosi chelnerul, am comandat Încă un rând de băuturi. Nu știam ce să răspund. I-am spus că hainele lui Agnes Îmi veneau mai bine decât cele ale maică-mii. Dar mi se păreau plictisitoare și nu-mi provocau acea atracție cu fiori, ca hainele maică-mii. Pentru câțiva ani, soră-mea și cu mine eram cam de aceeași statură și arătam cam la fel. Totuși, abia după un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
un rând de băuturi. Nu știam ce să răspund. I-am spus că hainele lui Agnes Îmi veneau mai bine decât cele ale maică-mii. Dar mi se păreau plictisitoare și nu-mi provocau acea atracție cu fiori, ca hainele maică-mii. Pentru câțiva ani, soră-mea și cu mine eram cam de aceeași statură și arătam cam la fel. Totuși, abia după un an sau mai mult, după ce a Încetat să se mai dezbrace În prezența mea, mi-au trezit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
am stins lumina și ne-am comparat din nou. La final, postându-ne În fața celor două uși glisante dinspre camera de zi, am șoptit prin sticla lăptoasă: „iată-mă“, „iată-mă“ - și apoi, În cor: „Și care-i care?“ Desigur, maică-mea nu a ghicit. Când am deschis ușile, a râs și ne-a zis că, cu așa niște fiice gemene, nu mai avea nevoie de un fiu. M-am Înfuriat și mi-am smuls hainele. Dar când soră-mea se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
și mă gândeam că partea aceea prețioasă a corpului o să-mi cadă. — Băieții ăștia... De parcă fetele nu s-ar freca Între picioare până când se Învinețesc. — Se Învinețesc? Niciodată nu m-am gândit la culoare asta. Poate. — Acum intram În dormitorul maică-mii cu o misiune precisă În minute. Eram armata casei, compusă dintr-un singur om, și trebuia să mă asigur că fortăreța noastră funcționa cum trebuie. Mai Întâi am Întors ceasul deșteptător de pe noptieră, ca să-l văd de unde stăteam. Puteam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
cu panglicile alea complicate? Nu, n-aveam timp să o rearanjez după ce terminam. Mai aveam șase minute. Sau mai bine să Încerc banda elastică pentru aplatizarea sânilor? Dar n-o să mă schimbe așa cum voiam. Ar fi mers o combinație, poate? Maică-mea avea ceva Într-o nuanță de măr verde, de care eram atașat În mod deosebit. Sau portjartiera neagră spre maroniu, ca boabele de cafea? Nu, e aceeași chestie ca și brasiera. Atunci ce? mai aveam trei minute sigure. Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
prins de - fir-ar să fie - douăzeci de secunde - așa - dar unde - zece - acolo, sub neglijeu - cinci secunde - Închide ușa - — Și timpul a expirat. — Oricum, Întotdeauna reușeam să mă Îmbrac și să ies În bucătărie Înainte s-o aud pe maică-mea că Închide ușa dinspre hol și mă roagă s-o ajut cu cumpărăturile. Niciodată n-a observat ce se Întâmpla În absența ei. Nu subestima intuiția feminină. În ciuda tonului său, blând și ironic În același timp, Dora părea serioasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
dai seama că respecți niște reguli decât atunci când tiparul acesta este Încălcat. La Început, poate nu crezi. Dar dacă greșelile se repetă des, aș observa că ceva nu e În regulă. M-am gândit la felul În care Își așeza maică-mea hainele; ciudat, nu-mi aminteam nimic. Și acum, adăugă Dora, vreau să aflu totul despre chestia aia roșie, dureroasă. Chestia roșie, dureroasă? În tramvaiul tremurător, În drum spre casă, mă gândeam la ce aș putea răspunde. Uneori durerea era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
destul? Cu mândrie, mi-am băgat chestia dureroasă În pantaloni și am schițat În oglindă un gest triumfător. În sfârșit, după doisprezece ani, trecusem de linia de sosire! Aplauzele imaginare m-au Însoțit până În camera de zi. Ca de obicei, maică-mea Își Întinsese stofele pe masă. Foarfeca mare crănțănea autoritar de-a lungul unei linii trase cu cretă. M-am Întins pe burtă și, destul de jenat, am continuat să citesc un articol despre un tânăr italian numit Alfredo Binda, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]