KorAP: Find »[drukola/base=marinar & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...57 58 59 ...228 >

5,691 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

miezul nopții, furtuna s-a apropiat de noi cu viteză mare. În cabina pe care o împart cu secundul Contreras, scriam în jurnal, căci la început corabia nu se clătina chiar atât de tare. Contreras era pe punte împreună cu toți marinarii spanioli și cu mateloții japonezi în stare de alarmă și așteptau furtuna legați de frânghii de salvare. Corabia începu să se legene din ce în ce mai tare. Lumânarea căzu de pe masă cu o bufnitură, iar cărțile alunecară de pe poliță. Speriat, am ieșit din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
care o întâlnește orice vas când traversează marele ocean prin nord. Întinderea nesfârșită a valurilor e încețoșată de negura fumurie, iar de pe punte, cât vezi cu ochii, totul împrejur apare împăienjenit, de parcă s-ar fi lăsat un văl peste mare. Marinarii și mateloții se mișcă pe punte, plutind ca niște stafii. De undeva se aude la fiecare două minute clopotul pe care-l bate marinarul de cart. În cala vasului e liniște și pace, dar din cauza ceții care pătrunde înăuntru pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
vezi cu ochii, totul împrejur apare împăienjenit, de parcă s-ar fi lăsat un văl peste mare. Marinarii și mateloții se mișcă pe punte, plutind ca niște stafii. De undeva se aude la fiecare două minute clopotul pe care-l bate marinarul de cart. În cala vasului e liniște și pace, dar din cauza ceții care pătrunde înăuntru pe scară, și cabina cea mare, și cabina solilor, și hainele, ca să nu mai vorbim de așternuturi, chiar și hârtia din jurnalul meu de călătorie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
acum primesc numai unul. Din fericire, nu se mai abătu asupra lor nici o altă furtună și nu întâlniră nici acalmii, așa că vasul înaintează prin pâclă liniștit spre răsărit. Scurgerea monotonă a timpului a fost întreruptă de o întâmplare neașteptată. Un marinar spaniol a furat un ceas și câteva monede de aur din cabina căpitanului Montaño. Căpitanul însoțit de Velasco a intrat în cabina solilor și le-a explicat, roșu la față, că hoțul trebuia pedepsit. Montaño le mai spuse că pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
cabina solilor și le-a explicat, roșu la față, că hoțul trebuia pedepsit. Montaño le mai spuse că pe vapor pedepsele erau bine rânduite și că era de datoria lui de căpitan să le ducă la împlinire. De pildă, dacă marinarul de cart adormea, era legat de mâini și se arunca apă pe el. Le mai povesti că dacă nu se îndrepta nici așa, era biciuit, după cum cerea un vechi obicei marinăresc. Vinovatul trebuia pedepsit în fața tuturor celor aflați pe vas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
în fața tuturor celor aflați pe vas. De aceea, Montaño îi rugă pe japonezi să iasă și ei pe punte. Pedeapsa avu loc pe puntea învăluită de ceață unde se adunaseră și mateloții, și negustorii japonezi. Mai la o parte stăteau marinarii spanioli și priveau cum camaradul lor era smuls de lângă ei și legat la mâni cu funii. Apoi i s-a pus o cârpă în gură ca să nu-și înghită limba de durere și a fost dezbrăcat și silit să îngenuncheze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
de putreziciune, iar bătăile clopotului se auzeau la fiecare două minute printr-o perdea lăptoasă. Uneori, un soare ca o tipsie albă răzbătea prin negură, dar era îndată acoperit de următorul nor de ceață groasă. Când soarele pătrundea prin pâclă, marinarii spanioli își pregăteau în grabă sextantul și încercau să stabilească poziția vasului. La o săptămână de când corabia intrase în norul de ceață, valurile dinspre nord-est începură să crească din ce în ce mai mult, iar vasul care naviga sub vânt începu și el să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
vasului. La o săptămână de când corabia intrase în norul de ceață, valurile dinspre nord-est începură să crească din ce în ce mai mult, iar vasul care naviga sub vânt începu și el să se legene mai tare, semn că se apropia încă o furtună. Marinarii spanioli și mateloții japonezi forfoteau pe punte ocupați cu desfacerea pânzelor de la prova și de la pupa. Presiunea atmosferică scăzu din ce în ce mai mult. Când ceața se risipi, valuri mari și negre ca smoala se înălțară din toate părțile. Vântul făcea pânzele să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ocupați cu desfacerea pânzelor de la prova și de la pupa. Presiunea atmosferică scăzu din ce în ce mai mult. Când ceața se risipi, valuri mari și negre ca smoala se înălțară din toate părțile. Vântul făcea pânzele să fâlfâie, iar ploaia lovea din lături trupurile marinarilor care munceau. Luând aminte la furtuna dinainte, negustorii din cabina cea mare și solii își urcară deasupra încărcăturii desagii de pe polițe și își legară strâns așternuturile și hainele tot deasupra încărcăturii, ca să nu se ude. Curând valurile începură să împroaște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
putea fi folosită până când apa nu avea să fie scoasă de acolo, așa că negustorii istoviți de puteri se prăvăliră unii peste alții ca niște șoareci uzi și rămaseră până în zori fie în cabina de dedesubt în care se aflau desagii marinarilor spanioli, fie în sala de mese, fie pe culoar. Nimeni nu avea puterea să-și ajute tovarășii, numai Velasco umbla singur printre oamenii sprijiniți de perete sau prăbușiți pe burtă ca niște cadavre și îi îngrijea pe răniți. În sfârșit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
valurilor ce se loveau de carenă. În lumina dimineții, cu o velă sfâșiată, San Juan Baptista plutea ca o stafie pe marea încă învolburată. Pe vas nu se vedea nici țipenie, iar clopotul era și el mut. Sleiți de puteri, marinarii și mateloții dormeau duși răspândiți pe ici, pe colo. Înainte de prânz, samuraiul își adună puterile rămase și se târî afară din cabina udă în căutarea lui Yozō și a celorlalți trei însoțitori ai săi. Spre deosebire de cabina cea mare, cabina solilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
apoi urcă pe punte unde soarele bătea cu putere. Marea se liniștise. Catargele aruncau umbre negre. Simțea briza blândă pe chip. I se părea că-i înviorează trupul istovit. Mateloții japonezi care în cele din urmă se treziseră la ordinele marinarilor spanioli, reparau parâmele rupte și înlocuiau pânzele sfâșiate. Valurile sclipeau orbitor și printre ele se vedeau sărind din când în când pești zburători. Samuraiul se odihnea la umbra unui catarg când băgă de seamă că fără să-și dea seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
destul de mari. A pierdut o pânză și o barcă de salvare, cala a fost inundată, iar pe punte s-au împrăștiat în dezordine uneltele marinărești stricate de furtună. Eu însumi am fost rănit la cap, dar nu e ceva grav. Marinarii spanioli și mateloții japonezi trudesc cât e ziua de lungă să arunce apa peste bord. Însă toate acestea nu înseamnă nimic față de suferințele îndurate de căpitanul Ferdinand Magellan tot în Oceanul Pacific acum nouăzeci și trei de ani. Am auzit că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
mai puțin semeț dintre toți solii, pare un stăpân blând față de supușii săi. Potrivit ordinelor căpitanului, cele două corpuri aveau să fie aruncate în apă. La fel ca în ziua cu pedeapsa, japonezii s-au adunat cu toții pe punte, iar marinarii spanioli s-au aliniat și ei. În după-amiaza aceea marea era lină, aproape posomorâtă. În mod obișnuit, căpitanul sau preotul vasului spune o rugăciune, dar pentru că nici unul dintre japonezii de la bord nu e creștin, și eu, și Montaño i-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
iar japonezii erau obosiți. Apa nu mai ajungea și din cauza lipsei de legume, unii se îmbolnăviseră de scorbut. După șaizeci de zile de călătorie, două păsări ce păreau a fi becațe au venit în zbor și au poposit pe catarg. Marinarii spanioli și mateloții japonezi au scos chiote de bucurie. Dacă păsările veniseră în zbor însemna că uscatul era aproape. Păsările cu ciocuri galbene și cu pene cafenii și albe au mai atins o dată marginea corăbiei și au dispărut în zare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
cafenii și albe au mai atins o dată marginea corăbiei și au dispărut în zare. Spre seară pe partea stângă se iviră ici-colo umbre de munți. Era capul Mendocino. Cum capul nu avea port, vasul a ancorat departe în larg. Cinci marinari spanioli și cinci mateloți japonezi s-au urcat într-o barcă și au plecat să reînnoiască proviziile de apă și de hrană. Zicând că e primejdios, căpitanul Montaño n-a mai îngăduit nici unui alt japonez să coboare pe țărm. A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
reușiseră cum-necum să o scoată la capăt. Ziua următoare, vasul se apropie de țărm. Era o arșiță cumplită. Razele puternice ale soarelui luminau plaja întinsă, orbitor de albă. Pe dealurile din spate se înșiruiau copaci nemaiîntâlniți, plantați în ordine. De la marinarii spanioli aflară că acești copaci se numeau măslini, că fructele lor erau bune de mâncat și că din ele se făcea ulei. Din crângul de măslini veniră în fugă niște băștinași gălăgioși, bărbați și femei, goi până la brâu și arși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
cum se spărgeau valurile de stâncile insule acoperite de păduri dese. Niște pescăruși veniră în zbor. Corabia ocoli încet insula și în spatele ei apăru un promontoriu năpădit de măslini deși. Acapulco! răsună sub catarg o voce înnebunită de bucurie. Un marinar spaniol urcat pe catarg arăta înspre golf. În clipa aceea și spaniolii, și japonezii adunați pe punte scoaseră strigăte de bucurie. Speriați de urletele lor, stolurile de pescăruși se înălțară în văzduh. Solii se uitau cu luare aminte la golf

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
nici o altă corabie. De partea cealaltă a golfului se întindea o plajă gălbuie la capătul căreia se afla o singură clădire albă. Aceasta era înconjurată de ziduri cu guri de ochit, dar nu se vedea nici țipenie. Corabia se opri. Marinarii spanioli îngenuncheară. Velasco se urcă pe puntea de sus și făcu semnul crucii înspre ei. Chiar și câțiva negustori japonezi își împreunară mâinile, adânciți parcă în rugăciune. „Osana! Binecuvântat fie cel ce vine în numele Domnului.” Rugăciunea lui Velasco se contopi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
o arșiță chinuitoare. Soarele dogorea cu putere peste golf și peste plajă. Liniștea aceea adâncă îi îngrijora grozav pe japonezi. Ceva le spunea că nu erau bineveniți în acele locuri. Cei trei rămaseră pe plajă un răstimp îndelungat. Alți doi marinari se urcară într-o barcă și plecară să vadă ce se petrecea. Soarele ardea nemilos puntea, așa că japonezii nerăbdători coborâră din nou în cală. După aproape trei ore, veni vestea că numai marinarii spanioli aveau voie să pășească pe mal

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pe plajă un răstimp îndelungat. Alți doi marinari se urcară într-o barcă și plecară să vadă ce se petrecea. Soarele ardea nemilos puntea, așa că japonezii nerăbdători coborâră din nou în cală. După aproape trei ore, veni vestea că numai marinarii spanioli aveau voie să pășească pe mal. Comandantul fortăreței Acapulco nu era împuternicit să îngăduie unui vas japonez ivit pe neașteptate să acosteze, dar trimisese un mesager la guvernatorul Nuevei España aflat în orașul Mexico. Glasuri de nemulțumire se ridicară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
popoare sunt întru totul neasemănătoare în natura lor, ele se apropie mult când e vorba de saluturi pompoase și de prețuirea etichetei. Guvernatorul vorbi mult timp. Își exprimă recunoștința față de bunăvoința de care dăduse dovadă regele Japoniei ocrotindu-i pe marinarii spanioli naufragiați și trimițându-i înapoi acasă, apoi îi felicită pe japonezi pentru că vasul lor ajunsese cu bine până în Nueva España și își mărturisi speranța că Japonia și Nueva España vor prospera împreună. După aceea, Hasekura se desprinse din rândul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
să propovăduiesc învățăturile Domnului în ținuturi unde creștinii sunt prigoniți. Unchiul strânse din umeri și scoase un oftat. Întocmai făcuse și episcopul din Sevilia la auzul răspunsului meu. Așa ai fost tu de când erai mic. În copilărie erai fermecat de marinari precum Columb... — Dacă răposata mea mamă nu m-ar fi înscris la seminar, atunci m-aș fi făcut negreșit ostaș sau marinar, am râs eu. Mama ta te-a dat la seminar ca să-ți mai domolească înverșunarea... E limpede că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
din Sevilia la auzul răspunsului meu. Așa ai fost tu de când erai mic. În copilărie erai fermecat de marinari precum Columb... — Dacă răposata mea mamă nu m-ar fi înscris la seminar, atunci m-aș fi făcut negreșit ostaș sau marinar, am râs eu. Mama ta te-a dat la seminar ca să-ți mai domolească înverșunarea... E limpede că în vinele mele curge sângele strămoșilor noștri conchistadori... Era greu să-i fac pe unchiul și pe vărul meu să-mi înțeleagă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
roșu la față și cu glas tremurător: — Onorați episcopi, vă rog să luați aminte la faptul că nici un nobil japonez nu poate să elibereze spanioli reținuți în Japonia, decât cu îngăduința împăratului. Noi am venit până în Nueva España împreună cu niște marinari spanioli care au fost reținuți pentru o vreme în Japonia. Acest fapt dovedește că solii veniți din Japonia au dobândit încuviințarea împăratului. Iar scrisorile pe care împăratul Japoniei le-a trimis nemijlocit în Filipine acum zece ani arată limpede că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]