5,243 matches
-
drumul egal al fiecărei zile. Singurătate, sastisire, griji cripta te absolvă de astfel de mizerii. Amenajînd un mormînt, te faci că nu-ți pasă că, din nefericire, nu ți-a fost dat să ai copii. Și apoi, luciul rece al marmurei tombale nu proiectează o imagine pertinentă într-o simbolistică a ratării. Ștefan: Atunci despre ce e vorba? Ilie: (după o pauză, rar, grav și chibzuit) Mă tot gîndesc la un cavou. Ștefan: (izbucnind în rîs) Dom' le m-ai dat
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
oră. Vâlva stârnită în presa din zilele următoare era deosebit de mare, dar nu legată de ceremonie, ci de faptul că s-au dat în vileag unele detalii de fraudă extraordinară legată de construirea palatului. Acesta a fost ridicat integral din marmură albă, adusă cu avionul de la Cararra (Italia) și a costat câteva sute de milioane de $ SUA Executantul, un inginer iranian, și-a construit o casă (mai curând un palat) din marmura aceasta. După dezvăluirile apărute în ziar, urma să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
de construirea palatului. Acesta a fost ridicat integral din marmură albă, adusă cu avionul de la Cararra (Italia) și a costat câteva sute de milioane de $ SUA Executantul, un inginer iranian, și-a construit o casă (mai curând un palat) din marmura aceasta. După dezvăluirile apărute în ziar, urma să fie reținut, însă cu ajutorul actelor false a fugit în Elveția. Situația politică internă se complica pe zi ce trecea. "Revoluția albă" nu numai că a fost primită cu un scepticism vădit de
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
vorbi. Îi descopeream feluri de a se manifesta pe care nu le vedeam la alți bărbați”. Iată deci cel mai important farmec al acestui bărbat seducător! Vă dați desigur seama că În plin secol al conveniențelor și În inima de marmură a prințesei nu putea exista ceea ce secolul următor a numit coup de foudre. Nu existau fiori și nici magnetismul privirii nu era cunoscut Încă. Lauzun cucerea tot mai adânc atenția acestei femei plictisite căreia i se părea, poate fără să
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
semnalează la indivizi temperamentul artistic subtil, iar la națiuni s-ar putea spune că denotă moliciunea, dacă nu chiar decadența morală. Asemeni lui Baudelaire, Îi plăceau enorm pisicile, iar ca și Gautier 3, era fascinat de acel „dulce monstru de marmură”, de ambele sexe, pe care Încă Îl mai putem vedea la Florența și În Louvre. Desigur, În descrierile și sugestiile lui pentru decorație există multe lucruri ce dovedesc că nu s-a eliberat complet de gustul fals al epocii sale
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
se contracte după fiecare extensie, se extinde mai mult cu fiecare ieșire spre libertate, golind Împrejur exagerat de mult pentru a crea spațiul imposibil, dar necesar dintre acestea - și, cu cât sacrul se extinde, prelingându-se precum cimentul lichid dinspre marmură către Întregul teritoriu suveran al statului, cu atât mai mult spiritele trebuie să se extindă pentru a face acest vacuum mai voluminos. ș...ț Imaginați-vă aceste spirite trecând din mormânt precum Îngerii Înaripați pe deasupra teritoriului suveran, zburând peste munții
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
texte (inscripții) în limba greacă-o cruciuliță de bronz de la Dinogetia (Garvăn) poartă inscripția "Sf. Gheorghe", iar o altă cruciuliță are textul: "Iată Mama ta, iată Fiul tău". Asemenea dovezi de scriere se întâlnesc și în așezări rurale: crucea de marmură de la Lazu (jud. Constanța), cu o inscripție în limba latină, apoi inscripții asemănătoare s-au mai aflat la Trușești (jud. Botoșani), Brateiu (jud. Sibiu), Poian (jud. Covasna), în secolele IV-VII, și la Cenad și Sânnicolaul Mare (jud. Timiș), din secolele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a cimitirului, căci nu existau morminte celebre de cinstit - un acasă. Cu stupoare, mi-am spus că nu mai folosisem cuvântul acesta din copilărie... După-masă, în soarele de toamnă care lumina interiorul criptei mele, am citit inscripțiile de pe plăcuțele de marmură fixate pe pereți. De fapt, era o capelă mică, aparținând familiilor Belval și Castelot. Iar laconicele epitafuri de pe plăcuțe evocau intermitent istoria lor. Încă eram prea slăbit. Citeam una sau două inscripții și mă așezam pe dale, respirând ca după
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cristal. Departe, se deslușeau uneori crestele munților Tatra. Pornisem la drum spre a vedea priveliști minunate din țara frumoasă a Cehoslovaciei. Deodată, cum am ieșit dintr-un sat, am văzut În față noastră, Într-o grădiniță pătrată, un monument de marmură. Ne-am oprit și ne-am descoperit când ni s-a spus că acolo se află unul din cimitirele soldaților români căzuți În Cehoslovacia, pentru cauza civilizației. În câteva clipe mi-am adus aminte de vechii și simplii mei prieteni
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
Legatul! SC[ENA V] PREC[EDENȚII], LONGIN TOȚI Ura! DEC[EBAL] A,! Ați aflat acum aceea Ce trebuia să știți demult... că eu Sânt tot eu?... DOCH[IA] N-astă lume turbur-crudă Cum a intrat de rece, liniștit! Parcă e marmură, gândești c[ă] o statuie Părăsind piedestalul coborî În adunarea noastră furtunoasă. Aceștia-s ei... drept zice Iaromir: {EminescuOpVIII 47} Indiferenți, ne-nduplecați - și mari. Cum mă privește c-ochii lui imobili Parcă-mpietresc... așa mă infioară Da, da! Așa
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cugetă. Pot eu să-i dau această pace când ea n-o voiește? [CELSUS] Când ea n-o voiește Timpul e moarte, spațiul e luptă Și mișcarea suferință. Ascultă: Spune o poveste că-n centrul pământului e un ou de marmură. E un colț în fiecare sămânță, o inimă-n oricare corp, un vierme-n oricare viață: Răul. Și acest vierme naște, crește, distruge viața. Popoarele se ridică ascultîndu-l pe el; cei răi sânt mari, cei buni, ce nu-l ascultă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lanurile pe jumătate secerate... am râs, dar prin verdeața întunecoasă a codrilor de fag am zărit cerbul alb al Doamnei... ochii lui era obosiți și genunchii căzură ca frânți în iarba răcoare... văzutu-l-am și m-am întors în cetatea de marmură din vârful Sionului, rupt-am de pe mine hainele de aur și le-am aruncat pe ele... iar chitera mea de aur am zdrobit-o de stâlpii de marmură a bisericei. Răsuna biserica luminată de făclii de ceară albă, numai sufletul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
frânți în iarba răcoare... văzutu-l-am și m-am întors în cetatea de marmură din vârful Sionului, rupt-am de pe mine hainele de aur și le-am aruncat pe ele... iar chitera mea de aur am zdrobit-o de stâlpii de marmură a bisericei. Răsuna biserica luminată de făclii de ceară albă, numai sufletul meu era mut și sterp și turbăciunea cruntă rânjea din fundul gândirilor mele. Solomoane, împărat al iudeilor! Tu, înțelept, muiai degetele tale molatece în sunetele sfinte a arfei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
uriașă a timpului cu codrii săi de secoli, cu popoarăle sale... cu Creștinătatea și Păgânătatea sa... într-un loc îmi place să opresc roata... să privesc cu tot estasul lumea ce se-ntinde naintea ochilor! Lumea... Roma! Roma, coroana de marmură a pământului, cu împărații ei mari ca Dumnezeii seninului! // Pe tronuri cu trepte multe, îmbrăcați în aur, fruntea lor încinsă cu luceferi, privesc la lumea îngenuncheată la picioarele lor. Învingători mândri altădată treceau pin stradele Romei, turburi ca undele mărei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ci se preîmblă prin țară întocmai ca spiritul cel nențeles al trecutului - picioarelor sale le e dor de pustiu și frunții sale de rasă. El vrea să se călugărească. Vrea ca la mormântul cel sânt să-și sfarme genunchii de marmură și, apucând crucea cu amândouă mînile, să ațintească ochii săi stinși înspre cer - căci sufletul său e sătul de lume, inima sa de amărăciunile ei. Petru Rareș e ca și mort, M[ăria] Ta. Aiurează. ARB[ORE] Nu zic asta
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ce-l simte actualminte pentru Mira, nu a celui trecut, cum e-n poezia Statua unui înger - Amorul lui e arabic - E un arab fierbinte, c-un amor de foc față cu statua albă și castă a unui înger de marmură. Scena comparativă cu oglinda. El își pare sieși un demon căzut, vânăt, negru, pe care un înger ce n-a văzut decât pe D[umne]zeu nu-l poate iubi neciodată. Scena cu oglinda. Iese când vin. 2 2254 SCENA
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
darde, Prin fereștile deschise vede-orașul care arde. Urlete de biruință, ale chinurilor vaier {EminescuOpVIII 205} Glas tremurător de clopot se amestecă [î]n aer I-ajungea l-a lui ureche printre stâlpii nalți ai scării Și prin vaietul mulțimii sună marmurele mării. * Strecuratu-s-au mulțimea, sala naltă e pustie, Muhamed cu sine însuși și, învins de grea beție, Se preaumblă singur, rece, pintre săbii, pintre darde, Prin ferestre el privește la orașul care arde, Căci din șapte părți deodată e Bizanțu-ntreg aprins
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ai pus alături cu Domnul Moldovei... M-ai scos din pulbere moartă... căci sufletul meu unde este?... Nu e la Satana, care și-a luat demult proprietatea sa?... Nu sunt eu o stafie vie a cărei inimă a rămas în marmura trecutului?... Încet mă târăște viitorul meu... viitorul meu - făptura ta... care mă trece din păcat în păcat pe mine, vânduta cu sufletul... pe mine, îndrăcita din amorul unei umbre care am văzut-o o dată în viața mea. T[OMA] Îți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
c-o coroană de diamante, ca în umbra ființei tale fără scop și fără țintă, fără înțeles, eu să fiu Domnul Moldovei?... Te-am ridicat ca să am de unde să te arunc, pentru ca să te sfarăm ca un sculptor ce sfarmă o marmură proastă. Nimic în trecut, nimic în viitor, cu ce drept ai cere ca prezentul să-ți fie mare? Mira? Te iubește Mira. Sunt prea beat de vinul mișeliei ca să las să te înșele spuma ce-a mai rămas în cupa
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fost un mincinos. Tu, pe care te credeam binecuvântarea unui secol, nu ești decât blăstămul minutei întrupate! Căci fiecare minută a vieței tale are de blestem câte o crimă a ta. Mi-ai închis ființa mea în jurământul cătră o marmură, astăzi arunc haina jurământului de pe mine în fața acelei marmure! Oricine vei fi tu, Dumnezeu al trecutului, el... a cătat să-ți semene... te desprețuiesc... (vrea s-arunce mănușa în fața statuei, cade-n genunchi) Iertare, marmură sfântă... iertare, părintele meu... da
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
unui secol, nu ești decât blăstămul minutei întrupate! Căci fiecare minută a vieței tale are de blestem câte o crimă a ta. Mi-ai închis ființa mea în jurământul cătră o marmură, astăzi arunc haina jurământului de pe mine în fața acelei marmure! Oricine vei fi tu, Dumnezeu al trecutului, el... a cătat să-ți semene... te desprețuiesc... (vrea s-arunce mănușa în fața statuei, cade-n genunchi) Iertare, marmură sfântă... iertare, părintele meu... da, îți cer iertare... mă voi atârna de poalele tale
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mea în jurământul cătră o marmură, astăzi arunc haina jurământului de pe mine în fața acelei marmure! Oricine vei fi tu, Dumnezeu al trecutului, el... a cătat să-ți semene... te desprețuiesc... (vrea s-arunce mănușa în fața statuei, cade-n genunchi) Iertare, marmură sfântă... iertare, părintele meu... da, îți cer iertare... mă voi atârna de poalele tale, mă voi tîrî peste pietrele înfiorate de durerea mea, voi fi ușure, o iasmă a disperărei mute, pînă-mi vei zice că nu-i adevărat ceea ce-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
voința sa cauzală s-a împlinit. [A C T U L V] [V e r s i u n e a A] FINELE: prin nebunia lui FINE: trecând dintr-o durere [vie] într-una din ce în ce mai înmărmurită. [MIRON-ȘTEFAN] Aș fi topit marmură... (invocă pe Satan) [UN GLAS] Ce cauți în pămînt? [MIRON-ȘTEFAN] Caut în pământ o idee pentru durerea mea neagră. 2258 Să scormolesc din pământ, cu unghiile, concepțiunea durerei mele, ideea disperărei mele.. 2254 ÎN ACTUL [V], SC[E]NA]I
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
GLAS] Ce cauți în pămînt? [MIRON-ȘTEFAN] Caut în pământ o idee pentru durerea mea neagră. 2258 Să scormolesc din pământ, cu unghiile, concepțiunea durerei mele, ideea disperărei mele.. 2254 ÎN ACTUL [V], SC[E]NA]I [MIRON-ȘTEFAN] De-ar fi marmură, aș fi topit-o cu lacrimele mele, aș fi făcut-o abur cu sufletul meu cel amar... dar a fost pământ și l-am scormolit cu unghiile. * ACT V, [SCENA]3 [MIRON-ȘTEFAN] Mira, Doamna lumei ar fi încă femeie, și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și Ieremia - noaptea era galbenă ca lumina de lună și eu îmi duceam prin ea tremurul inimei mele - m-apropiam de palat - porțile deschise morții, ferestrile deschise îmi părea că așteaptă să iasă prin ele sufletul unui omorât - treptele de marmură albă părea că se-nnegrise pe-alocurea de blestămul pasului d-omorîtor - intrai în palat: nimeni - intrai în odaia Domnului și-mi închisei ochii de spaimă. Pe marginea cea albă a patului sta, galben ca lumina de lună ce-i cădea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]