2,518 matches
-
aceea. Era atît de crîncen, Încît a apărut și un musafir care ne-a rugat să-i Împrumutăm niște pături, fiindcă el și soția lui, care stăteau cu cortul pe marginea lacului, aproape Înghețaseră. Ne-am dus să bem un mate cu acest cuplu stoic, care trăia de ceva vreme pe lîngă lacuri doar cu cortul și cu ce-și aduseseră În rucsacuri. Ne-am simțit rușinați În fața lor. Am pornit din nou la drum, pe lîngă lacurile foarte diferite Între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
unui pădurar care spera să-i lăsăm o mică atenție. Pentru că n-am făcut asta, n-am primit nici mic dejun de dimineață, așa că am plecat cam prost dispuși, punîndu-ne În gînd să facem un foc și să preparăm niște mate după ce mai mergem cîțiva kilometri. Ne Îndepărtaserăm destul, iar eu căutam un loc În care să oprim, cînd, fără nici un avertisment, motocicleta a făcut un viraj brusc și ne-a aruncat la pămînt. Nu ne-am rănit, dar, cercetînd-o, am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
noi. „Știți, v-am recunoscut imediat după poza din ziar“, a zis unul. Dar n-aveam nevoie de nimic, decît de un camion care să meargă În sens opus. Le-am mulțumit și ne-am așezat să ne bem obișnuitul mate, cînd a apărut proprietarul unei colibe din apropiere și ne-a invitat la el acasă. Am dat pe gît vreo doi litri de ceai În bucătăria lui. Aici am făcut cunoștință cu charango-ul său, un instrument muzical făcut din trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mîncasem pește, iar vinul era delicios, și gazda noastră foarte curtenitoare... Oricum, am mîncat pe săturate, iar omul ne-a invitat a doua zi la el acasă. Gioconda și-a deschis larg ușile dis-de-dimineață, iar noi ne-am pregătit ceaiul mate și ne-am conversat cu proprietarul, care era foarte curios În privința călătoriei noastre. După asta, am plecat să explorăm orașul. Valparaíso e un loc pitoresc, construit pe marginea plajei și cu vedere spre un golf Întins. Pe măsură ce Înaintează, orașul se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
care servea ca bucătărie, restaurant, spălător, sală de mese și veceu pentru cîini și pisici, se adunase o gloată pestriță: proprietarul, cu filosofia sa elementară de viață; Doña Carolina, o bătrînică surdă și săritoare care ne-a făcut ceainicul de mate să arate ca nou; un bețiv, un mapuche∗ greu de cap care arăta ca un ucigaș; doi clienți mai mult sau mai puțin normali și regina adunării, Doña Rosita, care era cam nebună. Conversația se desfășura În jurul unei Întîmplări macabre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
silueta astmatică a unei camionete, care ne-a dus pînă la jumătatea drumului, Într-un oraș numit Baquedano. Aici ne-am Împrietenit cu un cuplu căsătorit, muncitori chilieni care erau comuniști∗. La lumina singurei lumînări pe care o aveam, bînd mate și mîncînd o bucată de pîine cu brînză, silueta chircită a bărbatului avea un aer misterios și tragic. Ne-a povestit, cu cuvintele lui simple, expresive, despre cele trei luni pe care le petrecuse În Închisoare, despre nevasta lui care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
marcîndu-ne urmele de-a lungul coastei, pînă la graniță. Ne-a cules, Însă, un camion, și am ajuns la punctul vamal instalați comod. Am Întîlnit un ofițer vamal care lucrase la granița Argentinei și, recunoscînd și apreciind pasiunea noastră pentru mate, ne-a dat apă caldă, biscuiți și, mai ales, ne-a găsit o cursă pînă la Tacna. Șeful poliției ne-a primit cu căldură la graniță, bălmăjind cîteva tîmpenii prețioase despre argentinienii din Peru și, cu o strîngere de mînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
continuat să mergem. În curînd s-a lăsat o beznă ca-n nucă și Încă nu Întîlniserăm nici măcar un semn de civilizație. Mai grav, nu aveam nici apă cu care să ne facem de mîncare sau să ne fierbem un mate. Frigul se Întețea; climatul deșertic și altitudinea la care ajunseserăm ne cam Încolțiseră. Eram incredibil de epuizați. Am hotărît să ne Întindem pur și simplu păturile pe jos și să dormim pînă În zori. Luna nu se vedea, iar noaptea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
spinare. Ni s-a părut că n-am mai fost niciodată Întîmpinați cu atîta prietenie, că nu mai mîncaserăm niciunde pîine sau brînză precum cea pe care ne-au vîndut-o cei dinăuntru și că n-am mai băut vreodată un mate atît de revigorant. Pentru acei oameni simpli, eram niște semizei: Alberto și-a fluturat diploma În medicină pe sub nasul lor și, pe deasupra, veneam din minunata Argentina, unde trăia Perón cu soția sa, Evita, unde săracii au tot cît bogații, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cinci sute de ani și păstrîndu-și vii portul, ritualurile și tradițiile. CÎnd ne-am Întors În port, ne-am Îndreptat spre una din bărcile care mergea Între Puno și un port bolivian, pentru a Încerca să facem rost de niște mate, căci nu mai aveam foarte mult. Dar În nordul Boliviei aproape că nu se bea deloc mate, de fapt, abia dacă auziseră de el, și nu am putut să facem rost nici măcar de o jumătate de kilogram. Am privit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ne-am Îndreptat spre una din bărcile care mergea Între Puno și un port bolivian, pentru a Încerca să facem rost de niște mate, căci nu mai aveam foarte mult. Dar În nordul Boliviei aproape că nu se bea deloc mate, de fapt, abia dacă auziseră de el, și nu am putut să facem rost nici măcar de o jumătate de kilogram. Am privit cu atenție vasul, care fusese proiectat În Anglia și construit aici; felul exagerat În care era construit intra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cele din urmă se varsă În Vilcanota. În călătoria cu trenul, am Întîlnit o pereche de escroci chilieni care vindeau ierburi și ghiceau viitorul. Au fost foarte prietenoși, și-au Împărțit mîncarea cu noi după ce i-am invitat să bea mate. În apropierea ruinelor am dat peste un grup de fotbaliști și am fost invitați să jucăm și noi. Mi s-a oferit ocazia să mă dau În spectacol apărînd cîteva mingi, asta Înainte de a recunoaște cu modestie că, Împreună cu Alberto
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
corpul, făcîndu-ne nervoși și irascibili. Am ajuns În Huancallo cînd se crăpa de ziuă și am parcurs pe jos cele 15 cvartale, de unde ne lăsase camionul, pînă la sediul Gărzii Civile, popasul nostru obișnuit. Am cumpărat pîine, am făcut niște mate și eram pe punctul de a scoate afară faimoasa noastră carne crudă, Însă nu am apucat nici măcar să zgîndărim tăciunii aprinși ai focului abia făcut, că un camion ce se Îndrepta spre Oxapampa s-a oferit să ne ia și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
singură - un pic mai Întinsă, poate ceva mai adîncă, Însă doar atît. Nu mai aveam nici un strop de adrenalină, iar crizele mele de astm se Înrăutățeau din ce În ce mai tare; nu puteam să mănînc decît o mînă de orez și beam doar mate. În ultima zi, aproape de sosire, am nimerit În mijlocul unei furtuni puternice și a trebuit să oprim barca. ȚÎnțarii au năvălit asupra noastră În valuri, mai teribil ca niciodată, ca și cînd s-ar fi răzbunat pe noi pentru faptul că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
a lui Juan Perón. Generalul Perón a fost președintele Argentinei din 1946 pînă În 1955 și din 1973 pînă la moartea sa, În 1974. (Notele indicate cu * aparțin ediției originale) ∗ Băutura națională argentiniană, asemănătoare cu ceaiul, obținută din ierburi de mate ∗ Motocicleta Norton 500 a lui Granado, „Fiara“ ∗ Porecla dată de Ernesto, În engleză, cățelului pe care i-l duce Chichinei, prietena sa, care Își petrece vacanța În Miramar ∗ Miguel Otero Silva, poet și romancier de stînga din Venezuela, născut În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
a Bisericii prin taina preoției, îl rugăm pe bunul Dumnezeu să îl primească pe acest frate și părinte al nostru în ceata aleșilor săi din paradis. Domnul să-l odihnească în pace! Fr. Antonel-Aurel Ilieș discurs la înmormântare 23. PR. MATEI GHIUZAN date biografice Născut în Adjudeni, la 28 septembrie 1914, a intrat în Seminarul din Hălăucești, pentru cursurile liceale, apoi făcând noviciatul cu părintele Petru Lucaci și profesiunea religioasă în 1935, a devenit fiu al Ordinului Franciscan Conventual din Moldova
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
să-și așeze lemnul în calea anotimpurilor fugare - atât a anotimpurilor golașe, cât și a celor ierboase ale pământului. Aici, panopticul zilelor de deces ți se-nfățișa sub formă de material bine lustruit și cu canturi. O claritate în culori mate - de la un alb-murdar la un galben ca mierea și până la un maroniu întunecat -, culori care nu mai migrau, cel mult se colorau în sinea lor cu o idee mai închis, în loc să zburătăcească în chip de peisaj și să se irosească
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
umbriș de rindea și perne de damasc alb ca pentru un rege, în timp ce, aplecat deasupra tablei de șah, bunicul își încrețea fruntea și strângea din fălci. Când regele său, când cel al partenerului de joc ajungea să fie făcut șah mat. La înapoiere, în timpul scurtei călătorii cu trenul de seară, cerul avea culoarea abrupt-stridentă, de neasemuit, a crepusculului. Luna spânzura de cer ca o potcoavă ori o caisă, iar pe acoperișuri, giruetele în formă de cocoș defilau în pas alergător în
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
spuseseși și până la urmă ți se stârnea cheful să corectezi deficitul de poezie. Dar trebuia să-ți reprimi instinctiva rectificare a carențelor poetice, pentru că ar fi echivalat cu o autoacuzație. La fiecare interogatoriu când, după părerea lui, mă făcuse șah mat anchetatorul îmi spunea triumfător: „Vezi, iată că lucrurile se leagă“. Avea dreptate fără să știe, căci, în fapt, habar n-avea cât de multe chiar se legau și uneau în capul meu împotriva sa. Până și simplul fapt că el
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
-s umerii?“, m-a întrebat mama. Am dat din umeri. Asortată, zicem, și ne apucă râsul. Pantofii cu geanta, cureaua, eșarfa și mănușile. Mama era „asortată“. Și mătușa Augustina. Profesoarele erau cele mai asortate. Bluzele din garofiță ale profei de mate cu cerceii săi. Mi-aduc aminte ce șoc am avut când am fost trimisă acasă de profa de română să-i duc ceva profei de mate, care stătea la două case de școală. Profa de mate spăla rufe într-un
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Și mătușa Augustina. Profesoarele erau cele mai asortate. Bluzele din garofiță ale profei de mate cu cerceii săi. Mi-aduc aminte ce șoc am avut când am fost trimisă acasă de profa de română să-i duc ceva profei de mate, care stătea la două case de școală. Profa de mate spăla rufe într-un costum ca de trening și nu era asortată! De atunci nu mi-a mai fost frică de profa de mate, era foarte frumoasă și așa, neasortată
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
garofiță ale profei de mate cu cerceii săi. Mi-aduc aminte ce șoc am avut când am fost trimisă acasă de profa de română să-i duc ceva profei de mate, care stătea la două case de școală. Profa de mate spăla rufe într-un costum ca de trening și nu era asortată! De atunci nu mi-a mai fost frică de profa de mate, era foarte frumoasă și așa, neasortată. „Îi recunoști imediat pe cei din Est“, îmi spune M.
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
să-i duc ceva profei de mate, care stătea la două case de școală. Profa de mate spăla rufe într-un costum ca de trening și nu era asortată! De atunci nu mi-a mai fost frică de profa de mate, era foarte frumoasă și așa, neasortată. „Îi recunoști imediat pe cei din Est“, îmi spune M. la Berlin în 2002. „Cum?“ „Du-te în metrou. Să vezi cum sunt îmbrăcați.“ Mă duc în metrou și dau de „asortate“, de femeile
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
sperioasă, neajutorată. Aveam amândouă același fel de palton. Oribil palton, mă gândesc acum. O ajutam la teme. Era cu două capete mai înaltă ca mine, dar mă asculta cuminte ca un copil, în timp ce-i explicam lecția la fizică sau la mate. Ce disperare trebuie să fi fost ca să ajungă ea să facă ce-a făcut. Ce disperare trebuie să fi fost. Am auzit că are acum o fetiță. Că e bine. Mă bucur tare mult pentru ea. Nu-mi vine să
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
L-am luat, da’ pe ăsta n-am putut să cos matricola, pentru că-i cojoc din piele groasă și nu intră acele noastre, trebuie unul special. Am avut noroc, nu s-a legat nimeni de mine azi. N-am avut mate; numai română, engleză și PTAP, la care ne-a dictat dirigu’ ceva la repezeală cu însușirea de cunoștințe și deprinderi militare și tehnico-nu-știu-cum, în spiritul formării omului nou. Scriam de ne înțepeneau degetele, când, pe la spatele dirigului, Bobby a început
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]