1,494 matches
-
națiuni intimidează alte națiuni și caută hegemonia prin război, cucerire și subjugare? Cum a ajuns rasa umană să-și piarda spiritul ludic Înnăscut și să devină robotizată, făcând din munca necontenită Însuși sensul existenței sale? Când și de ce a devenit materialismul un substitut pentru idealism, iar consumul excesiv s-a metamorfozat dintr-un termen negativ Într-unul pozitiv? Postmoderniștii au privit modernitatea Însăși drept vinovat. Au dat vina În cazul multor probleme ale lumii pe ceea ce ei considerau a fi supozițiile
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
o viziune atât de puternică. Dacă John Winthrop a reprezentat partea spirituală a visului american, Benjamin Franklin a fost cel care a furnizat ghidul practic. Viziunea lui Franklin despre America a fost inspirată de Iluminismul european, care punea accent pe materialism, utilitarism și interes personal În economia de piață. Franklin a privit peste virginul teritoriu american și a văzut vaste resurse nefolosite, care puteau fi utilizate și făcute productive. El a privit America drept un mare laborator pentru investigații științifice și
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
capitalismului de piață. Dar pentru filosofii utilitariști ai secolului al XVIII-lea, Însemna cu mult mai mult. Regimul proprietății private era mijlocul de a Înlocui vechea viziune utopică, de inspirație teologică, a Bisericii cu un nou vis utopic acționat de materialism. Mântuirea divină, În lumea de apoi, va deveni mai puțin importantă decât mântuirea materială, aici și acum pe Pământ. „Proprietatea este libertatea umană exercitată asupra naturii”, a scris Raymond-Théodore Troplong, președintele senatului francez Între anii 1852 și 186931. Folosind metoda
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
tip probabilist 307 Decizia în incertitudine persistentă 314 Modelul cibernetic 315 Strategii de decizie în incertitudine persistentă 319 Două tipuri de strategii 319 Strategiile de decizie și dinamica incertitudinii 326 Mecanismele de absorbție artificială a incertitudinii 329 Bibliografie 336 4. MATERIALISM ISTORIC. NOTE DE CURS Capitolul 17. Modelul marxist de explicație a societății 339 Bibliografie 350 Bibliografie generală 351 Cuvânt înaintetc "Cuvânt înainte" Textele publicate în această culegere reprezintă rezultatul unor preocupări care s-au întins pe mai mult de douăzeci
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Pentru a înțelege mai bine cum trebuie introdusă rațiunea umană ca factor explicativ a fost inclusă și prima parte din Incertitudinea - o perspectivă psihosociologică (1990). Pentru prezentarea teoriei sociologice a lui Marx am recurs la un scurt fragment din cursul Materialism istoric (1977). Textele sunt publicate aici în forma lor inițială. Din ele au fost epurate câteva fraze, cuprinzând în mod special referiri la documentele de partid ce fuseseră incluse ca un cost inevitabil al publicării oricăror lucrări în regimul socialist
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
aici complementară cu o știință angajată strict obiectivă. Acest caz este discutat pe larg în literatura marxistă, motiv pentru care nu voi mai insista asupra lui. În al doilea rând, în situația unei societăți democratice. În celebra sa analiză din Materialism și empiriocriticism, Lenin (1966) ajungea la concluzia că orice angajare, cu excepția clasei muncitoare, este în mod inevitabil ideologic-mistificatoare. Punctul de vedere al lui Lenin este valabil pentru contextul unei organizări sociale represive, în care fiecare clasă socială încearcă să-și
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Hoegner, D., Laugaham, P., Axelrod, H. (1954), „Some effects of situational treat on group behavior”, în Journal of Abnormal and Social Psychology, nr. 3. Lawrence, P.R., Loresch, J.W. (1967), Organization and Environment, Harvard University Press, Boston. Lenin, V.I. (1966), „Materialism și empiriocriticism”, în Opere, vol. 18, Editura Politică, București. Lévi-Strauss, C. (1970), Gândirea sălbatică, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Lévi-Strauss, C. (1978), Antropologia structurală, Editura Politică, București. Lewin, K. (1947a), „Group decision and social change”, în T.M. Newcomb, E.L. Hartley
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a face cu o determinare directă, cauzală, ca în teoria factorului determinant, ci cu o interacțiune complexă, de sistem. Doar profilul general al sistemului este dat de factorul economic. În rest, nu putem explica direct prin economic nimic. Explicația economistă (materialism vulgar sau economism vulgar, cum o denumea Engels) nu este în spiritul teoriei marxiste. În scrisoarea din 1894 către Starkenburg, Engels sublinia în mod explicit acest specific al teoriei marxiste: „Noi considerăm că, în ultimă instanță, condițiile economice sunt acelea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în cele din urmă drept ceva necesar. Altminteri, aplicarea teoriei la o perioadă istorică oarecare ar fi mai ușoară decât rezolvarea unei ecuații simple de gradul întâi” (Marx și Engels, 1967, pp. 459-460). Interpretarea economist îngustă (un monism economic) a materialismului istoric își are originea, după părerea lui Engels, într-o oarecare măsură, într-o serie de caracteristici ale lucrărilor marxiste înseși: „De faptul că uneori tinerii dau laturii economice mai multă importanță decât i se cuvine, suntem vinovați în parte
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de perspectivă, cât și asupra„formei”, a particularităților lor, determinându-se totodată și importanța, profunzimea influenței fiecărui factor în parte. Nici una dintre aceste analize nu reprezintă o simplificare „economistă” de genul care, printr-o înțelegere îngustă a principiilor fundamentale ale materialismului istoric, au apărut la unii marxiști de mai târziu. Este adevărat, de asemenea, încă un lucru. Din punct de vedere teoretic, Marx a pus în evidență modul în care economicul determină profilul întregii societăți. Capitalul reprezintă, din acest punct de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în legătură cu structura sistemului social. Având aceste precizări în minte, să trecem la schițarea acestui model. Ceea ce se va încerca aici este o punere în ordine a diferitelor elemente componente, asamblarea cât mai clară cu putință a tezelor teoretice fundamentale ale materialismului istoric. Cea mai completă expunere a modelului teoretic marxist se găsește în „Prefața” lui Marx la Contribuții la critica economiei politice (1859). În acest text, el redă sintetic principalul rezultat la care ajunsese cu mai bine de 15 ani în
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
posibilitățile etc., generate de societatea în cauză. Formațiunea socială își pune amprenta asupra tipului de comunitate umană. Comunitatea umană - ceata de vânători, tribul, cetatea, națiunea - se constituie în strânsă dependență de toate condițiile sociale ale unei societăți, în acest sens materialismul istoric stabilind o relație între tipul general de organizare socială- formațiunea socială - și tipul comunității umane. De exemplu, națiunea este un produs al societății capitaliste. Nu numai forma, ci și profilul particular al unei comunități sunt date de organizarea socială
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
of situational treat on group behavior”, în Journal of Abnormal and Social Psychology, nr. 3. Lawrence, P.R., Loresch, J.W. (1967), Organization and Environment, Harvard University Press, Boston. Lenin, V.I. (1966), Opere, vol. 1, Editura Politică, București. Lenin, V.I. (1966), „Materialism și empiriocriticism”, în Opere, vol. 18, Editura Politică, București. Lenin, V.I. (1969), „Karl Marx”, în Opere, vol. 21, Editura Politică, București. Lévi-Strauss, C. (1968), Tropice triste, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Lévi-Strauss, C. (1970), Gândirea sălbatică, Editura Științifică și Enciclopedică
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
În funcție de factori de context extern și intern. În condițiile ,,Înghețului” ideologic stalinist, sociologia a fost eliminată dintre disciplinele didactice, prin Reforma Învățământului din 1948, desființată ca cercetare instituționalizată prin interzicerea Institutului Social Român și a institutelor regionale de cercetări sociale. Materialismul istoric, conceput ca o variantă rusească, dogmatică și simplificatoare a marxismului, a substituit analiza sociologică. O dată cu dezghețul datorat destalinizării din anii ’60 se produce un proces de destindere ce a culminat cu reinstituționalizarea sociologiei la mijlocul anilor ’60, atât ca disciplină
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
de sociologi profesioniști din perioada antebelică nu putea să nu lase urme după desființarea oficială a acestei științe În 1948. Cele mai vulnerabile domenii sociologice, care au fost, efectiv, Înghețate timp de peste cinci decenii, au fost acelea mai ,,Îndepărtate” de materialismul istoric: sociologia fenomenologică, axiologică, spiritualist-creștină, voluntaristă. Cu toată ostracizarea oficială a acestei științe, s-au manifestat o serie de izbucniri târzii ale acumulărilor sociologice existente. Ființa o masă de sociologi profesioniști care continuau să practice o sociologie mascată În cadrul altor
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
valorificarea În interiorul marxismului a ideilor sociologice nemarxiste (C. Zamfir). Impactul acestei deschideri s-a resimțit imediat, dar și pe termen mai lung. Un efect imediat a fost polemica desfășurată În România și În alte țări din zonă privind delimitarea sociologie - materialism istoric, ceea ce a Însemnat Începutul unui proces de pozitivare a sociologiei. Pe termen lung se poate consemna efectul de ,,sociologie reformistă”, care a Început să anime sociologii interesați de aplicarea ideilor și teoriilor vestice În scopul perfecționării sistemului socialist. Orientarea
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
S. Chelcea; A. Mihu; T. Nicola; H.H. Stahl) și a etc. Cu toată această deschidere spre Vest, totuși, În ansamblu, perioada comunistă a lăsat moștenire o comunitate sociologică mai degrabă izolată de comunitatea academică din Occident. Coabitarea teoriilor vestice cu materialismul istoric a produs unele efecte previzibile, cum sunt o serie de incongruențe teoretice, sincretism teoretic, dar și empirismul multora dintre cercetările efectuate, practici sociologice puerile de recoltare de opinii, motive pentru legitimarea tezelor din documentele de partid. Suprapunerea unor idei
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
potențial economic. Bovarismul epistemic nu a caracterizat niciodată biografia practicii sociologice românești; această conduită este valoarea de patrimoniu pe care comunitatea noastră profesională are obligația să o reafirme - evident, la alți parametri. Nici chiar episodul marxist al confruntării sociologiei cu materialismul istoric (filosofia marxistă a istoriei) nu s-a rezumat la raportarea mecanică a unor „orientări” exogene României. Eu nu calific În nici un registru această „disidență”; doresc doar să Îndrept reflectorul discernământului asupra nuanțelor și detaliilor revelatoare, deoarece tropismul politicienilor noștri
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Acceptarea sociologiei ca disciplină legitimă În sistemul comunist s-a făcut istoric târziu. Legitimitatea sociologiei a fost recunoscută după mai mult de 15 ani de la instaurarea comunismului În România. Nou-venitul a trebuit să fie integrat În contextul interdisciplinar dat: marxism-leninism, materialism dialectic și istoric, socialism științific. Prima problemă care s-a pus pentru noii sociologi, pentru specialiștii din disciplinele existente, inclusiv pentru ideologi, a fost: ce este sociologia În raport cu toate aceste discipline? Care este locul ei În complexul filosofico-ideologic comunist? În
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
o teorie considerată a conține adevărul absolut care exclude celelalte concepții filosofice. Această evoluție este deosebit de clară În concepția lui Lenin. Sunt multe elemente de teorie filosofică În textele lui Marx, prezentate oarecum a fi organic legate de teoria socială. Materialismul dialectic și istoric: În procesul de sistematizare a marxism-leninismului s-a simțit nevoia unei etichetări a „filosofiei marxiste” care să exprime specificitatea sa față de celelalte „filosofii”. Engels și, În special, Lenin au contribuit la acreditarea estimării că teoria lui Marx
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
fundamentale Îi erau atribuite filosofiei marxiste exprimate În Însăși titulatura ei: e o filosofie materialistă și este dialectică (Marx lansase metoda dialectică prin prelucrarea teoriei lui Hegel); și, În fine, inevitabil, aplicarea acestei filosofii globale asupra societății a fost etichetată „materialism istoric”. Din textele extrem de influente ale lui Marx, Engels și Lenin a fost extrasă o „filosofie generală” și aplicarea acestei filosofii la explicarea societății. Astfel, teoria lui Marx a devenit o teorie filosofică: materialism dialectic și istoric. Este de notat
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
globale asupra societății a fost etichetată „materialism istoric”. Din textele extrem de influente ale lui Marx, Engels și Lenin a fost extrasă o „filosofie generală” și aplicarea acestei filosofii la explicarea societății. Astfel, teoria lui Marx a devenit o teorie filosofică: materialism dialectic și istoric. Este de notat o substanțială diferență de receptare a textelor lui Marx În sistemul comunist și În cel occidental. În ideologia comunistă, teoriei lui Marx și dezvoltării sale de către Engels și Lenin le-a fost acordat un
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
clasicii sociologiei. El nu a fost interpretat ca o analiză „materialistă și dialectică” a vieții și societății, ci În termeni mai specifici: o sociologie, o teorie a capitalismului, a claselor sociale, a luptei de clasă etc. Socialismul științific: filosofia marxistă (materialismul dialectic și istoric) se plasa la un nivel mult prea abstract pentru a conține analizele unor proces sociale specifice: capitalismul, clasele sociale și lupta de clasă, relațiile dintre socialism și capitalism și mai ales programul de construcție a comunismului. Din
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
mai ales programul de construcție a comunismului. Din acest motiv s-a dezvoltat o teorie mai particulară care are ca obiect societatea actuală. Așa a apărut o nouă disciplină, numită „socialismul științific”. Aceasta era considerată a fi o „aplicare” a materialismul istoric la analiza societății capitaliste și a programului de construcție a comunismului, dar exprima, În fapt, ideologia dezvoltată de mișcarea comunistă, În care PCUS avea rolul central și adoptat În documentele celorlalte partide comuniste. În România, socialismul științific s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Fiind crucial În Înțelegerea sociologiei românești În perioada comunistă, voi rezuma atitudinile din această discuție, utilizând analiza lui Costea, Larionescu, Ungureanu (1983, 58 și urm.), care Însă nu cuprinde toate punctele de vedere formulate atunci. - Sociologia marxistă este echivalată cu materialismul istoric. Considerarea sociologiei marxiste drept „materialism istoric”, În varianta aceasta prelucrată ideologic În tradiția sovietică, Îi conferea o poziție filosofico-dogmatică, legând-o organic de textele clasice și de interpretarea lor corectă de către ideologii partidelor comuniste. Pusă În centrul teoretic al
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]