1,609 matches
-
toată responsabilitatea, într-o formulă ce explicitează cât se poate de franc poziția lor particulară în ce privește noua identitate a domeniului Științelor comunicării: acel "praxis relațional", de care îmi vorbea Al González, la sfârșitul anului trecut, nu se poate concepe fără materializarea sa în scriitura academică. Dacă Selena reușește medierea și inovarea la nivelul propriilor forme de expresivitate (artistică), îmbogățind pop cultura americană prin efortul său de articulare a unei voci diferite în spațiul discursiv, același lucru este adevărat în ce îi
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
de această natură. Mai mult, cum vom vedea, demersul etic particular al lui Karlyn Kohrs Campbell se concentrează asupra coordonării dintre intențiile președintelui Nixon, așa cum pot fi acestea inferate strict în baza textului adresei sale din 3 noiembrie 1969 și materializarea lor în acțiuni discursive, pe care tot litera textului le legitimează și exprimă. În afara textului, cu alte cuvinte, suntem pe teren șubred, necunoscut, și nu putem face decât speculații lipsite de semnificație, din punctul de vedere al creșterii cunoașterii pe
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
lecturi și-a atins scopul unui text care a ucis. Primul "obiectiv turistic" pe care Kenneth Burke îl semnalează, în călătoria noastră împreună prin Mein Kampf, îl constituie "locul la care duc toate drumurile"348, "acel centru de referință unificator", "materializarea panaceum-ului unificator"349 al lui Hitler, a cărei necesitate acesta din urmă o argumentează în felul următor: "Numai prezența unui astfel de centru și a unui loc, îmbăiat în magia unei Mecca sau a unei Rome, poate să confere unei
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
geografic, către care toate privirile să se poată îndrepta la ora stabilită de rugăciune (sau, în acest caz, la ora stabilită de rugăciune-în-revers, ora invectivității"351. Astfel, Hitler a ales orașul München pentru a își realiza scopurile. München-ul devine, așadar, materializarea intenției unificatoare a lui Hitler, iar raționamentul responsabil pentru o astfel de "procedură" pare, la prima vedere, determinat istoric: dacă "Mecca" sau "Roma" au funcționat, șanse sunt să funcționeze și "München". O altă trăsătură a mișcării inițiate de Hitler, așa cum
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
limba engleză), întrucât, nu-i așa, "Prințul (Răului adăugirea mea) trebuie să fie internațional, universal, "catolic""354. Criticul remarcă faptul că, într-o epocă în care "religia a fost, progresiv, slăbită de secolele de materialism capitalist"355, alegerea lui Hitler, "materializare a unui model religios"356 a constituit o "armă extrem de eficientă de propagandă"357. Simbolul răului, o dată materializat, creează contextul necesar pentru o inversiune surprinzătoare între telos-ul religios și cel capitalist, astfel că lumea "convertită deja" la materialismul capitalist găsește
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
transei, în "exaltarea" antisemitismului său"474 să pună sub semnul întrebării propria afirmație, potrivit căreia "politica trebuie vândută, precum săpunul"475. O lectură propice a efortului lui Hitler, apreciază criticul, recuperează oscilația sa unică între ""spiritualizarea" unei chestiuni materiale [...] și "materializarea" unei probleme spirituale"476. În final, criticul se întreabă și îl însoțim, cu siguranță, în acest ultim efort ce putem, realmente, învăța din Mein Kampf. Primul lucru care îi vine în minte este, desigur, "puterea repetiției nelimitate"477. De pildă
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
a interpretării. Criticul notează, alături de teoreticienii paradigmei narative, că logica inerentă poveștii face posibilă evaluarea, din punct de vedere moral, a discursului, oferind, în același timp, criteriile necesare în demersul apreciativ. Fisher, de pildă, evidențiază forma particulară a raționamentelor morale, materializare a impulsului înspre moralitate caracteristic paradigmei narative. Natura formei narative, remarcă Lewis, este morală "întrucât poveștile fac evenimentele inteligibile prin impunerea unei ordini temporale care conduce la un scop ce definește cadrul moral al poveștii"596, în timp ce natura personajelor și
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
pasul cu asimilarea unui volum comun de informații, așa cum nu toți elevii pot fi creativi în aceeași măsură. Sintagme ca „școala pentru toți”, „școala incluzivă”, învățarea centrată pe elev”, „învățarea deplină” etc. sunt cunoscute în plan teoretic de practicieni, dar materializarea lor în actul didactic lasă încă de dorit. În mod sigur vina nu este exclusiv a educatorilor, ci multe sunt neajunsurile care duc încă la continuarea stilului tradițional în învățământ. Totuși, stimularea creativității elevilor ar trebui să fie o constantă
COMPORTAMENTE CREATIVE ÎN ȘCOALĂ by Adriana Apostol, Iuliana Olaru () [Corola-publishinghouse/Science/720_a_1436]
-
ritm și semnificație adâncă, inedită, relației fixate în titlu. Analiza operei a fost realizată dintr-o perspectivă pluralizatoare, urmărindu-se cronologia volumelor, regăsindu-se critică tematică, retorică-stilistică, de poetică a elementelor, cu insistență asupra marilor toposuri, a modului lor de materializare textuală, ca și focalizări generalizatoare asupra artei poetice. O atenție specială este acordată metaforei, în funcție de care Alina-Iuliana Popescu stabilește două mari etape în devenirea creației Anei Blandiana: o etapă a metaforizării sau volumele deconstrucției și o etapă a demetaforizării sau
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Analiza creației Anei Blandiana, care este, de fapt, miza principală a demersului nostru, ne propunem să o reliefăm prin raportare tematologică, urmărind cronologia volumelor, pe parcursul cărora să insistăm și asupra artei poetice propriu-zise, asupra marilor toposuri, în modul lor de materializare textuală. Universul particular al liricii acestei poete va fi investigat, în consecință, simultan, la nivel retoric și la nivelul poeticii elementelor, alături de analizele la nivelul tematicilor. stfel, pe parcursul celor 12 volume (ediții Princeps) și a încă 14 culegeri și reeditări
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
vede, nu înțelege,/ Dar înaintează/ Prin trupuri zvârcolite de femei,/ Prin sânge de mame/ Neîntrebate". (Cruciada copiilor) Retorica acestui poem este diferită de tot ce scrisese poeta până atunci, de altfel, în poemele de acest tip, subversive, deconstructivismul găsindu-și materializarea pregnantă, atât la nivelul semnificantului, cât și al semnificatului. Nu mai există exuberanță, nici entuziasm, iar ritmul este rapid, tonul grav, acuzator. Versurile par a fi niște dictoane, în mare parte eliptice de predicat, epuizând lapidar orice posibilitate de a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ca și Fils - Fii și Fire). Sub influența lui Kafka, autoarea-naratoare-personaj se transformă, din femeie, Încet-Încet, În scroafă (truie). Acest artificiu literar, Întrebuințat pe larg de Kafka, Boris Vian sau Eugen Ionescu (procedeu cu rădăcini și efecte suprarealiste), se numește materializare simbolică (și, În cele din urmă, are ca strămoș fabula). Protocolul nominal specific autobiografiei este respectat. La un moment dat, ca la Ionescu, impresiile devin realitate “obiectivă” (În cadrul diegetic), iar cititorul este Încurajat să creadă că femeia din debutul textului
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
El este doar prezență, suprafață, nu profunzime, trecutul lui nu apare decît ca citat În prezent, drept combustibil pentru expresia prezenței. E adevărat că, nu arareori, o autoficțiune are un conținut ideologic pronunțat - motiv pentru care Marie Darrieussecq introdusese criteriul materializării simblice: la un moment dat, scriitorul ficționalizează ostentativ narațiunea, pentru a deschide calea lecturii simbolice. În felul acesta, eul morcelat În scriere (pentru autorul-narator) sau În scris (pentru cititor) Își arogă o identitate, depășește, metaforic vorbind, stadiul oglinzii, și o
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
gîndirea dualistă franceză, la Benveniste, care opune axa discursului axei povestirii și, mai departe, În filozofia carteziană a eului, acolo unde, printr-un salt transgresiv, eul devine identic cu cuvintele care le proferează. Este un salt echivalent cu cel al materializării simbolice, de la, de pildă incipitul epic "credeam că" cînd eul se Împarte În instanța enunțătoare și personajul din timpul povestirii și "Mă Îndoiesc, deci gîndesc", cînd cele două eu-ri s-au identificat unul cu celălalt, identice În cele patru cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Or, dacă Întotdeauna diferența se realizează pe verticală, de la Platon Încoace (fie și dacă ne gîndim doar la diferența de altitudine dintre solul peșterii și cel exterior), autoficționarul Încearca să se individualizeze pe orizontală. Partea de ficțiune, cu sau fără materializare simbolică, ca procedeu de compromis prin care cititorul este cointeresat la drama eului lipsit de transcendență, apare, la gradul zero, În chiar voința de epicizare a scriiturii. Autoficțiunea are nu numai nerv și ritm, dar are, obligatoriu, poveste; ea spune
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
confruntă atunci când au de-a face cu reprezentarea fantomelor: ei trebuie să aleagă fie soluția unei fracturi vizibil/ invizibil, fie, dimpotrivă, asumarea unei vizibilități totale, ceea ce presupune trecerea de la evocarea doar sonoră a fantomei la apariția ei efectivă, la o materializare pe deplin perceptibilă. Fantoma pe care o vedem e și de aici și de altundeva... Spectatorul o percepe astfel în mod concret, fizic, în ciuda regimului de realitate diferit. Ceea ce credeam că poate vedea doar „ochiul minții” ni se arată acum
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
fotografiei: geloșii bănuitori ascunși în beznă, amanții bănuiți expuși în plină lumină. Mizanscena supravegherii produce o răsturnare ierarhică la nivelul vizibilității, de care spectatorii nu se lasă însă păcăliți. Toată lumea știe cine sunt victimele și cine e călăul. Din această materializare a coprezenței, scena nu are decât de câștigat, căci astfel resursele ei dramatice sporesc. În Hamlet, în loc să-l ascundă pe Polonius în fundul scenei, Vitez a avut ideea originală să-l plaseze în avanscenă, în spatele draperiei care îl despărțea de apartamentele
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
uși multiplicate, dinapoia cărora se trage cu urechea sau prin care se pătrunde brutal în spațiul intim al oamenilor? Siguranței oferite de cei patru pereți ai camerei-refugiu îi succede principiul deschiderii generalizate: oricine poate intra, oricând. Principiu a cărui exasperată materializare o regăsim, de pildă, în Pescărușul, în scena revederii tragice dintre Nina și Kostia: aici, nici o precauție nu mai e posibilă, ușa „nu are încuietoare” și trebuie blocată cu un fotoliu. Pragul nu mai este un scut, el nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
de o anumită materie "invizibilă", de o lume fizică rarefiată, în care obiectele își pierd consistența; de aici și sentimentul de plutire, de zbor, pe care atât Ion Negoițescu, cât și Eugen Simion l-au semnalat. Dematerializarea lumii concrete și materializarea lumii abstracte, procedee cunoscute liricii interbelice prin L. Blaga, T. Arghezi, suprarealiști, stau la Nichita Stănescu sub semnul lui Eros. Spațiul și timpul devin categorii supuse unor esențe concretizate într-un univers osteologic: oase, vertebre, genunchi, brațe, coaste. Umerii devin
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
rupte și că/ mi-au lăsat numai două brațe, dinspre partea dreaptă/ și numai două picioare/ tot dinspre partea dreaptă." Drama cuvintelor este drama neputinței atingerii absolutului în artă, a luării în stăpânire a realului, a aneantizării prin cuvinte, a materializării abstracțiunilor. Universul spre care tinde devine un permanent miraj, pentru că el, Dedal, artistul, este acoperit și sufocat de teluric: "De ce te îndepărtezi de mine/ i-am strigat/ De ce pleci, de ce/ fără pricină/ Mi-a răspuns, fără pricină" (Al meu suflet
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
și aparenta contradicție între foamea de cuvinte, ca o expresie a dorinței de a stăpâni realul și de a-l domina, și ideea din versul: "cuvântul îmi dă ființa,/ dar mi-o dă lipsită de ființă". Dematerializarea lumii concrete și materializarea lumii abstracte, aflată în primele volume sub semnul lui Eros, se supune în acest context oglinzii cuvântului. Dar când cuvintele sunt reprezentări ale lumii acesteia, în care obiectele și ființele îl sufocă, caută un loc pustiu, un refugiu: "Gândesc un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cântecelor lăutărești și iată-l pe tânărul Nichita sublim și original: "N-ai să vii și n-ai să morți/ N-ai să șapte între sorți/ N-ai să iarnă, primăvară/ N-ai să doamnă, domnișoară". Îi lipsește strofei parcă materializarea ideii. N-ai să devii doamnă, domnișoară, pentru că, ne-o spune poetul, pierdem clipa în care suntem cuprinși de iubire "Uite-așa rămânem orbi/ surzi și ciungi de un cuvânt/ Soarbe-mă de poți să sorbi" ("N-ai să vii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
greșim niciodată, dar realitatea din bucătărie e mai dură. Pe cine să dai vina?... Vă gândiți degeaba, nu veți găsi un țap ispășitor. E mai bine să gândim eficient: trebuie să ne asumăm eșecurile și să ne debarasăm cumva de materializarea acestora. Dacă nu ați fost asistate de o gospodină autentică și ceea ce ați gătit nu pare comestibil, vă prezint o listă de acțiuni standard, prin care puteți scăpa de roadele nefericite ale experimentului culinar. Rețineți-le pe acestea și adaptați
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
rasa, sexul, vârsta, sau își poate imagina doar aceste schimbări, pentru a se conforma lumii false sau virtuale pe care s-a decis să o viziteze 208. Potrivit lui Michael Ostwald, atât lumile "reale" (carteziene), cât și cele "non-reale" (virtuale) sunt materializări ale "balonului turistic" și, în consecință, spații a ceea ce autorul numește "turismul identitar". Deși "balonul turistic" este un termen care a apărut din fuziunea ideii de turism și lumea virtuală, el este un spațiu delimitat, așa cum era agora în antichitate
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
gluma dispune de un inventar de structuri și teme greu de sistematizat într-o descriere generală; ceea ce este comun acestor variate acte de umor este opoziția între convenție (lingvistică, comportamentală) și invenție (ca sabotare a acestei regularități verbale sau comportamentale). Materializare pertinentă a afirmației greimasiene privind natura polemic-contractuală a practicii discursive, gluma ne apare ca o modalitate defensivă de manevrare a normativității, de dinamitare a supunerii enunțătorilor la regulile raționalității și conveniențelor. Construită împotriva fascismului pe care Barthes îl reproșa normelor
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]