6,257 matches
-
cu un conținut exegetic mai evident, este o Exegeză a Psalmilor (Expositio Psalmorum: de la nr. 100 la nr. 150), care nu e decît o culegere de explicații extrase din Exegeza Psalmilor a lui Augustin; a scris și o Carte de maxime extrase din operele Sfîntului Augustin (Sententiarum ex operibus Sancti Augustini delibatarum liber), o serie de 392 de sentințe care ar trebui să constituie un fel de summa a teologiei lui Augustin; acestea au fost folosite și de participanții la conciliul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fel de summa a teologiei lui Augustin; acestea au fost folosite și de participanții la conciliul de la Orange, care în 529 au condamnat semipelagianismul. Acest augustinism înfocat, chiar dacă prea puțin original, reiese și dintr-o Carte de epigrame alcătuită din maxime ale Sfîntului Augustin (Epigrammatum ex sententiis Sancti Augustini liber), în care sînt reluate 106 sentințe din culegerea precedentă și care dovedește extraordinara ușurință cu care Prosper, ca un bun literat, trecea de la proză la vers, ușurință pe care o vom
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
prin păstrarea ceremoniei tradiționale cu o singură cufundare; ne-a mai parvenit apoi un mic tratat Despre Paști (De Pascha), referitor la modalitatea de calcul a Paștilui. Folosind culegerile răspîndite în secolul al V-lea, Martin a tradus în latină Maximele Părinților din Egipt (Aegyptiorum Patrum sententiae) și i-a încredințat o sarcină analoagă discipolului său Pascasius, care a tradus întrebările și răspunsurile Părinților din Egipt (Interrogationes et responsiones Aegyptiorum Patrum). A tradus și Canoanele sinoadelor Sfinților Părinți din Orient și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
partea cea mai semnificativă o reprezintă reluarea doctrinei augustiniene a harului și a liberului arbitru și a temelor ascetice ale convertirii și pocăinței, derivate din tezele lui Cassian. Doctrinele etice ale lui Isidor sînt adunate în cele trei cărți de Maxime (Sententiarum libri tres) care, potrivit unor studii recente, trebuie plasate în ultimii ani de viață ai scriitorului, adică în perioada conciliului de la Toledo. într-un mod cît se poate de tradițional se articulează în schimb polemica antiiudaică în cele două
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
e mult mai vastă și mai rafinată în comparație cu modestele dovezi lăsate de cei care l-au precedat, inclusiv de Martin de Braga, care trebuise să-și adapteze omiletica pentru un public ignorant și se limitase să alcătuiască o compilație din maximele lui Seneca. Aceste opere ale lui Isidor nu izvorăsc din nevoia de a face paradă de erudiție și nici din dorința de clasificare și organizare - fapt considerat de noi un merit notabil. Cu fiecare din operele sale, episcopul de Sevilia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
des Pères du Désert. Ammonas, Macaire, Arsène, Sèrapion de Thmuis, Abbaye de Bellefontaine, Bégrolles-en-Mauges, 1985, pp. 83-113. Celelalte două scrieri în PG 86, pp. 1617-1625; cf. și CPG III, nr. 5545-5552. J. David, Arsène, DHGE IV, 1930, col. 745-747. b) Maximele Părinților din deșert (Apoftegmele) Tradiția așezărilor monastice din Sceti și-a găsit expresia „literară” mai ales în colecțiile de apoftegme ale Sfinților Părinți, în care celelalte centre din Nitria și Kellia sînt mult mai puțin prezente. E vorba de culegeri
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din deșert (Apoftegmele) Tradiția așezărilor monastice din Sceti și-a găsit expresia „literară” mai ales în colecțiile de apoftegme ale Sfinților Părinți, în care celelalte centre din Nitria și Kellia sînt mult mai puțin prezente. E vorba de culegeri de maxime și de anecdote referitoare la diverși călugări, în care se prezintă, în manieră nesistematică, elementele de doctrină și de viață practică ce se nășteau din experiența ascetică în deșert, unde cei care căutau perfecțiunea evanghelică trebuiau să-și construiască zi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
unui maestru și, eventual, o cerere de clarificare urmată de un nou răspuns; (2) o sentență care nu constituie un răspuns la o întrebare, ci este extrasă dintr-o conversație colectivă; (3) o scurtă anecdotă biografică ce echivalează cu o maximă în virtutea învățăturii pe care o conține; (4) o poveste mai lungă, care a existat în mod autonom înainte de a fi inclusă într-o culegere; (5) extrasul dintr-o operă literară (de exemplu, din Ioan Cassian sau Isaia din Sceti). Tot
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o poveste mai lungă, care a existat în mod autonom înainte de a fi inclusă într-o culegere; (5) extrasul dintr-o operă literară (de exemplu, din Ioan Cassian sau Isaia din Sceti). Tot Guy descrie procesul de alcătuire a culegerilor: maximele se nasc într-o circumstanță particulară, pentru o anumită persoană, însă curînd li se recunoaște o valoare mai extinsă și sînt aplicate și altor cazuri, cu sau fără menționarea numelui autorului. După ce circulă multă vreme oral, apoftegmele sînt reunite în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Ponticul (cf. vol. II, t. 1, p. 000). Mai sînt apoi colecțiile autonome, organizate în funcție de două tipuri principale de clasificare și precedate de prologuri în care se precizează scopurile lor. Primul tip de clasificare îl constituie seria alfabetico-anonimă, în care maximele sînt distribuite în funcție de Părinții cărora le aparțin, în ordine alfabetică, urmate de sentințele anonime repartizate pe capitole; această a doua parte a fost ulterior extinsă mult, prin adăugarea a zeci de maxime luate din diverse surse. Celălalt tip de clasificare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de clasificare îl constituie seria alfabetico-anonimă, în care maximele sînt distribuite în funcție de Părinții cărora le aparțin, în ordine alfabetică, urmate de sentințele anonime repartizate pe capitole; această a doua parte a fost ulterior extinsă mult, prin adăugarea a zeci de maxime luate din diverse surse. Celălalt tip de clasificare e sistematic; sentințele referitoare la o temă precisă de viață spirituală au fost adunate în același capitol: despre înaintarea către desăvîrșire, despre liniștire (hêsychia), despre pocăință, despre înfrînare (enkrateia) și așa mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
o adîncă reflecție teologică bazată pe meditația asupra Scripturii. Cuvintele Părinților din deșert și - însă pe locul al doilea - Scriptura sînt recomandate ca baze ale vieții spirituale, însă asceții manifestă o evidentă rezervă față de „cărțile dogmatice”, care exaltă spiritul, în timp ce maximele Părinților îndeamnă la smerenie. Bibliografie. Ediție critică cu trad. engl. a lui D.J. Chitty, Barsanuphius and John. Questions and Answers, PO 31/3, Paris, 1966, s-a oprit la scrisoarea 124 din cauza morții cercetătorului. Pentru celelalte, cf. S.N. Schoinas, Biblos
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
au transcris nu au fost mînați de intenții literare, ca în cazul Convorbirile lui Ioan Cassian (cf. pp. 000-000), analoage ca gen. Textele lui Dorotei păstrează spontaneitatea exprimării orale. Temele sînt dezvoltate cu ajutorul unui aparat format din citate biblice, din maxime ale Părinților din pustie și, mai ales, din multe anecdote și episoade preluate din tradiția monastică și din experiența personală a lui Dorotei, completate cu foarte multe imagini și comparații. Spontaneitatea și prospețimea nu pun în umbră predilecția pentru enumerarea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de o culegere de apoftegme; una din ele (cap. 12) dovedește pentru prima dată, așa cum am amintit deja, că în cercurile călugărești se citeau culegeri de apoftegme și, mai mult, este cea mai veche atestare a folosirii acestui termen pentru maximele Părinților. Zosima insistă nu numai asupra renunțării la bunurile lumești, ci și asupra faptului că trebuie să fim răbdători în fața nenorocirilor, subliniind mai ales utilitatea injuriilor și a umilințelor pe care le suferim; cel ce ne rănește trebuie văzut ca
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care nu e anterioară secolului al VII-lea. Clarificarea situației operelor lui Nilus nu a fost însă terminată și este complicată de textele lui Nilus transmise în alte limbi, în special în siriacă, în care s-au păstrat culegeri de maxime și o versiune a Discursului despre asceză care prezintă afinități, dar și diferențe sensibile, în raport cu textele grecești. Operele cîtor autori au ajuns să fie reunite în corpusul lui Nilus? Bibliografie. Ediția textelor în PG 79. Ediții critice există doar pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sută de capitole gnostice, cunoscute în mod curent și ca O sută de capitole despre desăvîrșirea spirituală; bogata tradiție manuscrisă atestă marele succes de care s-a bucurat de-a lungul secolelor. Scrierea face parte din genul „centuriilor”, culegeri de maxime organizate în secțiuni de cîte o sută, gen ilustrat de Evagrie Ponticul în Capitolele gnostice (6 × 90, plus 60 = 600) și în Tratatul practic (o centurie), de Maxim Mărturisitorul în secolul al VII-lea (patru centurii Despre iubire, două Despre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ci în timpul celei din anul 515 și după aceea. Ar fi așadar just să semnalăm importanța polemicii antiorigeniste din tratatul 11, însă în favoarea unei datări analoage celei propuse de Chadwick. Tratatele sînt următoarele: (1) Legea duhovnicească e o culegere de maxime pe diverse teme de viață spirituală, după modelul apoftegmelor sau al centuriilor; (2) Despre cei care se cred indreptățiți prin faptele lor este tot o culegere de sentințe, care se încheie cu o expunere destul de lungă consacrată celei mai importante
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
izbânda lor: « Și iată că Într-o zi ea (Acadia) auzi voci care se chemau În același timp la sud, la nord la est și la vest: - Salut Théophile al lui Pacifique, al lui Pacifique Bourgeois! - Salut Jean al lui Maxime, al lui Maxime, al lui François, al lui Philippe Basque. - Salut David al lui Gabriel, al lui François Cormier din ramura familiei Pierre al lui Pierre al lui Pierrot [...] Țara avea un secol de recuperat” Romanul lui Antonine Maillet are
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
iată că Într-o zi ea (Acadia) auzi voci care se chemau În același timp la sud, la nord la est și la vest: - Salut Théophile al lui Pacifique, al lui Pacifique Bourgeois! - Salut Jean al lui Maxime, al lui Maxime, al lui François, al lui Philippe Basque. - Salut David al lui Gabriel, al lui François Cormier din ramura familiei Pierre al lui Pierre al lui Pierrot [...] Țara avea un secol de recuperat” Romanul lui Antonine Maillet are, În pofida dimensiunii sale
Un Ulise colectiv. In: Editura Destine Literare by Mircea Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/81_a_353]
-
intitulată „Colaborare școlară”. I. N. Izbășanu semnează articolul omagial Zece ani de la moartea lui Spiru Haret, iar N. D. Chiriac scrie comentariul Cărțile sibiline. Lui Mihail Lungeanu i se retipărește povestea Florile dalbe, în timp ce N. Iorga e prezent la rubrica „Maxime, cugetări, aforisme”. Cronica literară e susținută de Al. Țuțuianu și se referă, între altele, la volumul Războiul pentru întregirea neamului de Constantin Kirițescu. L.Cr.
REVISTA NOASTRA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289236_a_290565]
-
demonstrează că romanul este conceput ca o dezbatere reprezentată, nu relatată, cu evoluție alternativă a grupurilor de personaje și a Inorogului, veriga de legătură între ele. Sunt studiate nuanțat procedeele narative (discursurile și scrisorile fictive, visul, speculația filosofică, povestea didactică, maxima). Capitolul final interpretează sensul global al Istoriei ieroglifice prin portretul Inorogului, simbol al geniului condamnat a trăi printre oameni care îi sunt inferiori moral și spiritual. Realizând o foarte documentată incursiune în difuzarea mitului inorogului de la Renaștere la manierism, S.
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
că ei nu se mai tem de Judecata de Apoi. De asemenea, diavolul și acoliții săi au fost deja condamnați. Despre ideea de „judecată” în creștinism, cf. monografia lui E. Peretto, La Giustizia, Roma, 1977. . Lettre à Ménécée, 124‑125; Maxime fondamentale II. . Lettre à Ménécée, 123; Maxime fondamentale I. . Lettre à Hérodote, 63‑67. . Lettre à Ménécée, 128‑129. Asupra acestor puncte, cf. de asemenea, Lucrețiu, De rerum natura, îndeosebi cărțile a IV‑a și a V‑a. . În cartea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Judecata de Apoi. De asemenea, diavolul și acoliții săi au fost deja condamnați. Despre ideea de „judecată” în creștinism, cf. monografia lui E. Peretto, La Giustizia, Roma, 1977. . Lettre à Ménécée, 124‑125; Maxime fondamentale II. . Lettre à Ménécée, 123; Maxime fondamentale I. . Lettre à Hérodote, 63‑67. . Lettre à Ménécée, 128‑129. Asupra acestor puncte, cf. de asemenea, Lucrețiu, De rerum natura, îndeosebi cărțile a IV‑a și a V‑a. . În cartea a IV‑a 41, 2, Irineu îi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mișcare reformistă de amploare din sânul creștinismului. Acesta predica un ascetism sever, susținut de o doctrină milenaristă extrem de atrăgătoare pentru creștinii „simpli”. Montanus afirma că este întruparea Paracletului de care vorbește Ioan (14, 26; 16, 7). Cât despre ucenica sa, Maxima, aceasta învăța că sfârșitul lumii avea să se producă imediat după moartea sa. Montaniștii cereau o credință necondiționată și predicau iminența venirii lui Cristos și arătarea Ierusalimului ceresc pe pământ. Desconsiderau instituțiile politice și încurajau martiriul. Aceeași observație la E.
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pledează pentru încrederea într-o renaștere a neamului. Sunt evocați Ștefan cel Mare, Heliade („nemuritorul”), Bălcescu („martirul fără mormânt”), Alecsandri (poetul „deșteptării”). Stanțele antimonarhice au vigoare protestatară și limpezime, dar aparțin mai mult cronicii politice decât liricii. Volumul Poeme și maxime (1885) cuprinde versuri erotice și elegiace, fade ca expresie a sentimentului, precum și declarații de adeziune la o poezie militantă. SCRIERI: Procesul epocei în versuri, București, 1883; Poeme și maxime, București, 1885; George Crețeanu, pref. G. Missail, București, 1888; Grigore H.
SONŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289790_a_291119]