3,007 matches
-
supusă, în ochii lui. Ca să fie în stare de o asemenea minune, mi-am zis. Hingherul trebuia să cunoască absolut totul despre câini. Nu se jucase în meseria lui. În timp ce eu... „Dacă trebuie să fim mediocri, atunci să fim niște mediocri desăvârșiți”, asta era gluma mea preferată în timpul studiilor de la Belle Arte. Și cam tot pe atunci îmi alesesem această deviză, invocând autoritatea lui Talleyrand pentru ea: „Surtout pas de zèle”. Nu ținusem să depun zel în nimic. Nici la învățătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
trag foloase pe rând din toate, fără să mă leg nici măcar de visele care mă răzbunau. Poate ar fi trebuit să văd în asta un semn alarmant, că nu eram capabil nici măcar de o boală completă, că trișam, mă comportam mediocru până și în asta, încercând să pun boala deșertului în slujba și a vanității și a plăcerilor mele, compromis care nu putea dura multă vreme, fiindcă într-o asemenea boală nu poți umbla cu jumătăți de măsură fără să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sau fără să dai senzația că ești cinic. Și n-o combat. Ba, sunt gata chiar să strig: Ce erori facem, Doamne! Ne lăsăm fascinați de ispita de a juca un rol excepțional, în loc să observăm că fericirea e de obicei mediocră. Ne furăm singuri, ne frustrăm singuri. În loc să intrăm pur și simplu în țara făgăduinței care se află la îndemână, la colțul străzii sau chiar în camera noastră, alergăm după vanități ieșite din comun. Vrem să Te concurăm, uitând că Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vânătăi. Laura reușise să clatine nepăsarea din mine, dar nu o alungase. Încă o dată confundasem, poate, patul cu dragostea. Și ce însemna asta altceva decât că eram, de fapt, incapabil de o dragoste mare, că eram o ființă atât de mediocră încât nu puteam aspira decât la o iubire mediocră? Dacă într-o dragoste adevărată trebuie să fii puțin sclav pentru a fi liber, adică să nu mai vezi uneori nimic în jur, eu nu puteam fi nici pe deplin liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu o alungase. Încă o dată confundasem, poate, patul cu dragostea. Și ce însemna asta altceva decât că eram, de fapt, incapabil de o dragoste mare, că eram o ființă atât de mediocră încât nu puteam aspira decât la o iubire mediocră? Dacă într-o dragoste adevărată trebuie să fii puțin sclav pentru a fi liber, adică să nu mai vezi uneori nimic în jur, eu nu puteam fi nici pe deplin liber, nici cu totul dependent. Această constatare m-a speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de a mă întoarce în sala cu oglinzi? și tiranii suferă uneori, și ei pot fi, o clipă, umanizați de suferință, iar eu doream să vărs această lacrimă sinceră tocmai pentru a șterge descoperirea neplăcută că și sufletul meu era mediocru. Dar nu se întâmpla nimic. Nimic decât o goală și înfricoșătoare indiferență care creștea și mă lăsa să întrezăresc, prima oară, proporțiile ratării mele, mult mai adâncă decât crezuse Laura. Ea își închipuise că iubeam măcar minciuna și trăiam sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Am bănuit totdeauna că nu există o ierarhie a bolnavilor, ci o ierarhie a ispitelor. Dar nu eram sigur. Am stat de aceea cu emoție în spatele oglinzilor și ți-am studiat reacțiile. Constituiai un caz aparte, care mă interesa: un mediocru recalcitrant. Acum, datorită acestei disecții, am scăpat de orice îndoială; știu că boala de care sufăr are aceeași evoluție, aceleași simptome și același apogeu. Îți mulțumesc, domnule sculptor, ai fost un cobai perfect. Mi-ai luat o piatră de pe inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
țineau deja prim-planul -, în 1896 se expatriase în urma unui incident de presă (ulterior, realizase de unul singur o Révue Franco-Roumaine și trimisese în țară numeroase corespondențe de presă, inclusiv despre Afacerea Dreyfuss), fostul frecventator al cenaclului macedonskian, poet simbolist mediocru, dar gazetar social-cultural activ, autor al unui volum-dicționar de Figuri contimporane din România (1909) și realizator al primului catalog de muzeu de la noi (în 1908, la invitația lui A. Simu), se remarcă îndeosebi printr-un text plasat în deschiderea catalogului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Tzara și, după război, Marcel Iancu - Ion Vinea - Jacques G. Costin - Milița Petrașcu, Ilarie Voronca - Victor Brauner, Ilarie Voronca - Brâncuși - Robert Delaunay etc. În siaj francez (dar nu numai), ia naștere o „critică a poeților” opusă instituției critice denunțate drept mediocră, obtuz-conservatoare, provincială, didactică, explicativă și pozitivist-clasificatoare. În ceea ce-l privește pe Tudor Arghezi, după război, preocupările de critică plastică vizînd încurajarea artiștilor independenți și novatori lasă locul sprijinirii autorilor de avangardă. În revistele înființate de poet vor fi publicați majoritatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
străduiesc s-o remarce, pentru ca forțele pe care ea le-ar aduce să nu fie nicidecum irosite. Iar dacă dl Thiesson socotește că poeții fac astăzi să triumfe mediocritatea, s-ar cuveni să meargă pînă la cap, spunîndu-ne ce artiști mediocri a situat critica poeților în rangul întîi și ce genii a ignorat” (v. „La critique des poétes”, Paris-Journal, 5 mai 1914, reprodus în vol. De la Ingres la Picasso, antologie de texte și prefață de Dumitru Dancu, traducere de Elis Bușneag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aurora palidă a literaturii noastre, peste care se năpustește, așa de des, funinginea îngustei comprehensiuni lovinesciene și universitare critice, Iacobescu a însemnat o rază rară și multicoloră, vibrînd departe de mănunchiul greoi de o barbară și împrumutată strălucire al talentelor mediocre. Versurile de visător ale lui Iacobescu au stat pentru prima oară alături de sonoritatea fastuoasă și ciudată a cadențelor lui Minulescu. Era pe vremea cînd ieșea Insula (...) purificatoare și insecticidă” (Facla, an IV, nr. 14, 18 octombrie 1913). Aceeași poziție, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
avocat și director de bancă, coleg al lui Vinea la Liceul „Sfîntul Sava”, pe numele său adevărat Leopold Chapira — locuința sa va fi printre primele clădiri bucureștene construite de Marcel Iancu) - semna în Simbolul, sub pseudonimul Ch. Poldy, versuri parnasiano-simboliste mediocre (cf. Barbu Solacolu, „Prietenul meu, Ion Vinea“, în volumul Evocări, confesiuni, portrete, Editura Cartea Românească, București, 1974, pp. 256-260, reia o scrisoare a lui Vinea, publicată în numărul 18/1970 în România literară). De data aceasta e prezent doar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
secol de literatură, ne vom înfățișa urmașilor ca niște premergători... Socot că Arghezi e un premergător”. Nu cred, asemenea lui Simion Mioc, că răspunsul lui Goga ar fi fost unul strategic, avînd la bază „intuiția” deosebirilor dintre Arghezi și „mulțimea mediocrilor” avangardiști. Concepția sa extraliterară (social-națională) cu privire la rolul profetic, mesianic, al scriitorului este bine cunoscută. Că patriotismul constructiv al lui Vinea și cel al lui Goga se întîlnesc - iată! - prin intermediul unui „modernist atipic” rămîne însă la fel de adevărat... Mai participă la această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
arhitect G.M. Cantacuzino (nr. 99-100). Sub presiunea evidenței, autorul s-a convertit; a ajuns, în fine, la vorba liderului „contimporan”, pe care - deși îl simpatizează - declară că nu-l cunoaște personal: „În orașul nostru haotic, de un haos balcanic și mediocru, de o ticăloșie mică, cum zice Tudor Arghezi, casele dumitale sănătoase apar ca premisele sănătoase ale unui viitor sănătos, a cărui activitate viguroasă nu-și va pierde timpul în atitudini de admirație retrospectivă. Fiind un premergător, ai pus în toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
trîntește și trece ușor înainte, avînd aerul că-și urmărește fabula care, de fapt, e inexistentă”; „Ideia ridicolului și nimicniciei omului față de necunoscut, precum și ideia nonsensului general al existenței se degajează la fiecare pas în opera lui Hurmuz. Pentru mentalitatea mediocră Hurmuz apare ca incoerent și dezechilibrat — de aceea producția sa nici nu se adresează mulțimei”; „Cînd cele 7-8 bucăți ale sale vor fi strînse într-o broșură, Hurmuz va trăi în toate bibliotecile iubitorilor de lucruri alese — și va trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de admis”. În cauză nu e, așadar, atît problema „originalității”, cît mai ales cea a precursoratului și a productivității, capacitatea de a inventa, inova și influența („fecunda”) creațiile viitoare: „E un fapt curios (printre atîtea ale istoriei culturii!) că un mediocru original, sau numai bizar, poate avea o influență mai mare asupra altor scriitori decît un geniu a cărui operă copleșește și paralizează o întreagă epocă (...) Dar condițiile receptării unui artist în conștiința altora urmează anumite reguli speciale care nu țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din răsputeri să aducă pacea în sânul bisericii lui Hristos, voi coborî în arenă. Heraclie s-a uitat la mine mai atent, fără să se supere, și mi-a spus: - Sunt curios să văd dacă,în calitate de actor, ești mai puțin mediocru decât îi crezi tu pe exarhii mei. Am început să cobor treptele, în pofida protestelor lui Giuliano. Ajuns față-n față cu Flaviano, l‑am fixat drept în ochi: erau plini de batjocură și de pizmă. S-a adresat publicului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
după față. M-a primit bine, dar mi s-a plâns de dureri neîncetate de stomac. Medicii susțineau că era vorba doar despre gazele propriului corp, înfierbântate de căldura anotimpului. Desigur, nu aveau pregătirea lui Garibaldo și nici măcar a unui mediocru medic bizantin. Lipseau mai cu seamă chirurgii pricepuți în a coase o rană, în a inciza un abces și a înlătura o cangrenă. Știința lor ținea mai mult de cea a unor fierari sau tâmplari decât de cea a unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dușmani. Și a fi urât de un ziar al clasei dominante din această țară Îți dă o anumită satisfacție. Asta Înseamnă să fii important, să contezi. Indiferența te condamnă. Mediocritatea te distruge - Elio putea să se considere orice, dar nu mediocru. Însă nici măcar temutele articole cu vitriol din Repubblica nu menționau numele lui Elio Fioravanti. La Barul Muzelor trecu pe dinaintea lui Buonocore și se așeză la o măsuță de pe colț, luminată de razele blânde ale soarelui. Pescăruși giganți traversau țipând cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se discutase despre el În ședința despre resursele umane din urmă cu cinci zile. Ea era acea miss de mahala, operatoarea numărul șapte, pe nume Emma Tempesta, născută la Roma În 1961, deținea o diplomă de liceu obținută cu note mediocre și avea un curriculum ridicol, aproape lipsit de experiențe profesionale. De obicei firma prefera să angajeze femei mai tinere, cu licență sau În curs de licențiere, care după aceea se căsătoresc și Își caută o muncă mai serioasă - astfel Încât trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
tăcere. Se apropie de colivie: pasărea era moartă. Micul trup alb, deja răcit, zăcea pe-o parte, pe așternutul de pietriș fin. La cină mâncă o conservă de pește cumpărată de la Monoprix Gourmet și bău un pahar de vin Valdepeñas mediocru. După o clipă de ezitare, vârî cadavrul păsării Într-o pungă din plastic În care, ca lest, mai puse o sticlă de bere și aruncă totul la toboganul de gunoi. Ce altceva să facă? Să-i cânte veșnica pomenire? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
oricum. Dar nu trăia Într-o lume absurdă: trăia Într-o lume melodramatică formată din vampe și din slute, din tipi super și din bizoni; asta era lumea lui Bruno. Michel, de partea lui, trăia Într-o lume precisă, istoricește mediocră, ritmată Însă de anumite ceremonii comerciale - turneul de la Roland-Garros, Crăciunul, revelionul, Întâlnirea bianuală cu catalogul 3 Suisses. Dacă ar fi fost homosexual, ar fi putut participa la Sidathon sau la Gay Pride. Libertin, s-ar fi pasionat pentru Salonul erotismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
marile curente comerciale din secolul XX, foarte avansată pe plan tehnologic și În același timp respectuoasă cu natura: pacificată, complet eliberată de nevrozele familiale și de inhibițiile iudeo-creștine. Nuditatea este aici naturală; voluptatea și iubirea se practică liber. Această carte mediocră, dar ușor de citit, a avut o influență enormă asupra tinerilor hippy, iar prin ei asupra adepților mișcării New Age. La o privire mai atentă, apar multe puncte comune Între comunitatea armonioasă descrisă În Insula și aceea din Minunata lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
la 44° latitudine Nord și 7°30’ longitudine Est, la o altitudine ce depășea cu puțin 500 de metri. La Nisa, trase la hotelul Windsor, hotel semi-luxos cu ambianță destul de infectă, În care una dintre camere a fost decorată de mediocrul artist Philippe Perrin. A doua zi dimineață luă trenul Nisa-Tende, traseu renumit pentru frumusețea lui. Trenul traversă periferia nordică a Nisei, cu cartierul arăbesc de blocuri, cu reclame pentru Minitelul roz și cu 60% voturi pentru Frontul Național. După halta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
rivalei sale, Helena. Deși emoționată la început, Tabitha căpătă încredere pe măsură ce înainta și, atunci când se ajunse la marile ei scene, se descurcă destul de bine. Totuși, nu era o prestație care s-o scoată în evidență. Tinerii - Lisandru și Demetru - erau mediocrii, dar revelația a fost Hazel Duffy, care o juca pe Helena. De obicei, rolul acesta era unul ingrat, smiorcăit: fata pe care nu o dorește nici unul dintre băieți și care se trezește ca să afle că, datorită magiei, amândoi sunt dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]