8,912 matches
-
Bunulsimț e forma docilă de supunere la uzanța publică, iar Schelling are uneori observații de bun-simț. Am greși însă văzînd în Schelling un comentator spășit care înnoadă banalități sub paravanul filozofiei de aparat, cînd de fapt el însuși a respins meditația de inspirație romantică a rivalului Friedrich Schlegel (de care îl separa nu atît un diferend de idei, cît un litigiu iscat de fermecătoarea Caroline Schlegel, viitoarea doamnă Schelling), meditație pe care a taxat-o drept „filosofie pentru gineceu” (p. 123
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
paravanul filozofiei de aparat, cînd de fapt el însuși a respins meditația de inspirație romantică a rivalului Friedrich Schlegel (de care îl separa nu atît un diferend de idei, cît un litigiu iscat de fermecătoarea Caroline Schlegel, viitoarea doamnă Schelling), meditație pe care a taxat-o drept „filosofie pentru gineceu” (p. 123), adică panseuri vaporoase bune de gustat la o prăjitură de către damele cu fandoseli docte. Citit azi cu un ochi rece, Friedrich Wilhelm Schelling are un ton înalt, cu obscurități
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
cuvine traducătorului Paul-Gabriel Sandu, al cărui talent în materie de limbă română i-a îngăduit să-l pună pe Schelling într-o albie lexicală care e digerabilă sub unghiul lecturii. Digerabilă, dar deloc ușoară, dată fiind abstracțiunea de eter a meditațiilor de față.
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
Din experiența mea limitată în domeniul muzicii, am constatat că dirijorii, instrumentiștii și adeseori chiar cântăreții au o remarcabilă abilitate de a-și exprima gândurile privitoare la artă. Dintre toate categoriile de artiști, ei îmi par cei mai dispuși la meditație, filozofare și comunicare intelectuală. Una din influențele decisive asupra mea a avut-o profesorul meu de muzică, dl. Hugo Hauptmann, un om extrem de cultivat, de-o mare sensibilitate și de-un rafinament înnăscut. Îi datorez mult pentru felul în care
Seara târziu, după spectacol by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4561_a_5886]
-
Din experiența mea limitată în domeniul muzicii, am constatat că dirijorii, instrumentiștii și adeseori chiar cântăreții au o remarcabilă abilitate de a-și exprima gândurile privitoare la artă. Dintre toate categoriile de artiști, ei îmi par cei mai dispuși la meditație, filozofare și comunicare intelectuală. Una din influențele decisive asupra mea a avut-o profesorul meu de muzică, dl. Hugo Hauptmann, un om extrem de cultivat, de-o mare sensibilitate și de-un rafinament înnăscut. Îi datorez mult pentru felul în care
Seara târziu, după spectacol by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4562_a_5887]
-
Hawthorne, care este socotit un introspect, lumea vizibilă exercita o fascinație extraordinară. Un coș fumegând sub ploaie, un zâmbet abia schițat pe fața cuiva, un braț care ieșea pe o fereastră, totul era pentru el un punct de plecare pentru meditații - într-un fel nesfârșite. Această lungă privire gânditoare, când se întorcea spre lumea interioară, descoperea raporturi tainice între țelurile oamenilor și jocul delicat al unei voințe de multe ori de neînțeles care îi domină și îi preface. Cu siguranță ar
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
drăcești, sinele inferior). Totuși, chiar și ceea ce s-ar putea numi „mistică raționalizantă” la acest filozof (ascensiunea către divinitate, dar strict legată de intelect) se petrece în aura gândirii, iar cel care o practică este un „știutor”, un maestru al meditației, un „fericit al Adevărului”. Textul apare pentru prima oară în limba română. (G.T.) În numele lui Allah cel Iertător, Îndurător! Căci doar în El mă încred. El mi-e de-ajuns. Nu-i nimeni dintre frații mei care ar vrea să
Ibn Sīnā (AVICENNA), 980-1037 - Epistola păsării (Risalat al-Tayr) () [Corola-journal/Journalistic/4374_a_5699]
-
trag spuza pe turta artiștilor, dar nu mă pot opri să afirm că lenea lor e altceva și decât lenea din viziunea țăranilor, și decât lenea atât de prețuită de boieri. Lenea artiștilor este o pauză, în activitatea lor, consacrată meditației. Are, așadar, un scop creator, nicidecum recreativ. Deși pare a nu face nimic, artistul se dedă lenei ca formă de meditație asupra operei pe care o are în minte. Stăteam zilele trecute cu ochii în tavan, în timp ce seara cobora și
Povestea unui om leneș by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4378_a_5703]
-
viziunea țăranilor, și decât lenea atât de prețuită de boieri. Lenea artiștilor este o pauză, în activitatea lor, consacrată meditației. Are, așadar, un scop creator, nicidecum recreativ. Deși pare a nu face nimic, artistul se dedă lenei ca formă de meditație asupra operei pe care o are în minte. Stăteam zilele trecute cu ochii în tavan, în timp ce seara cobora și camera se întuneca. Fetița mea s-a alarmat, constatând că nu fac nimic de o oră și mai bine, ea, care
Povestea unui om leneș by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4378_a_5703]
-
de administrație „britanică”, numele nu este lipsit de rezonanță. Dacă memoria îi joacă feste lui Quaid, acest fapt este puțin important, pentru că în următoarele momente ale existenței lui nu mai are timp să reflecteze, iar replicile care conduc către o meditație asupra condiției sale sunt întrerupte de o intervenție brutală chiar atunci când ele ar fi putut prinde miez. Spre exemplu, una dintre puținele scene liniștite ale filmului, când, așezat la un pian, Quaid își amintește o partitură care creează regimul rememorării
Vorbește, Memorie! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4392_a_5717]
-
studiază și interpretează viețile persoanelor aflate sub observație, anticipînd posibilele lor acțiuni. Stăpânind admirabil mecanismele reflecției și digresiunii, descompuse cu minuțiozitate până la constituenții lor ultimi, Javier Marías îmbină suspansul romanelor de spionaj cu lirismul romanelor de dragoste, oferind cititorului o meditație tulburătoare asupra iubirii și geloziei, asupra pericolelor cunoașterii și ale limbajului și asupra violenței. Trilogia Chipul tău, mâine cuprinde trei volume: Febră și lance (2002; Polirom 2005), Dans și vis (2004; în pregătire la Editura Polirom) și Venin, umbră și
Javier Marías - Chipul tău, mîine. Dans și vis () [Corola-journal/Journalistic/5747_a_7072]
-
bunei dispoziții ironice. S-a afirmat că Budai-Deleanu ar fi un „democrat prin convingere și necesitate” (Ovidiu Pecican), că acesta „apără egalitatea naturală a oamenilor ca un discipol fidel al enciclopediștilor” (Paul Cornea). Fără a nega unele infiltrații iluministe în meditația scriitorului, să subliniem faptul că dezbaterile taberei țigănești asupra formei optime de guvernămînt (cînturile X și XI) sfîrșesc în coadă de pește. Întrucît, după cum se specifică, „toată povestea e numai o alegorie în multe locuri, unde prin țigani să înțăleg
Țiganiada renovata by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5770_a_7095]
-
de a avea o influență. La Dragomir, cele două motivații sunt cu totul absente, de unde și lipsa vreunei preocupări pentru eleganța expunerii ori pentru parada intelectualului care face caz de propriile gînduri. De aceea, în cel de-al cincilea volum (Meditații despre epoca modernă) din ediția Dragomir, autorul scrie în legea lui, asta însemnînd cinci lucruri. Mai întîi, Dragomir se mișcă într-un plan paralel cu marxismul epocii, fiind cu totul rupt de mediul filozofilor de aparat. Și fiindcă nu stă
Extravagantul de rasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5885_a_7210]
-
nu e însuflețit de ambiții sociale, îți dai seama că, în comparație cu el, noi, actualii purtători de hram speculativ, suntem niște histrioni pervertiți care vedem în gîndire un pretext elegant de afirmare personală. La Dragomir, imboldul parvenirii prin concept lipsește. Autorul Meditațiilor despre epoca modernă vrea să înțeleagă, nu să se afirme. De pildă, vrea să înțeleagă de ce istoria a ajuns într-un stadiu în care știința și tehnica dau tonul exclusiv, în vreme ce Dumnezeu a fost așezat într-o criptă funerară, ale
Extravagantul de rasă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5885_a_7210]
-
la uriașii din ultima încăpere, o mitologie ad-hoc se află în desfășurare... Ai nevoie să îți tragi sufletul, nu poți alerga la nesfârșit, deși ești tentat să te lăcomești, pentru că aceste lucrări au o calitate rară, aceea de a produce meditație. Nu te zdrobește prezența lor, dar te ia în stăpânire. Simți nevoia, cu alte cuvinte, să le fotografiezi îndelung, să pleci cu ele acasă... Deși ele sunt încă acolo, au și plecat cu tine, ca martore ale unui gând ce
Arta cu sufletul la gură? by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5525_a_6850]
-
mit, în poveste, reintegrarea în miracol și în cele cu adevărat importante. Sunt nuanțe care ne scapă în filmul lui Apichatpong Weerasethakul, pe care nu știm precis să le cântărim ca ironii sau ca fraze inițiatice, dar care invită la meditație. Boonmee se resemnează cu kharma sa, moartea prematură, așa cum afirmă, este și consecința de a fi ucis deopotrivă prea mulți comuniști și prea mulți gândaci! Afirmația ar fi în mod deschis ironică sau sarcastică, dar, în contextul unei religii care
Unchiul Boonmee se pregătește să moară by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5526_a_6851]
-
de la recent-descoperitul alexandrin românesc, derivat din cel francez, șia dat seama că un astfel de mecanism nou, aproape exotic, putea funcționa doar nutrit cu substanță prin excelență neologică. La 1830, în cel dîntîi volum de poezii romantice publicat la noi (Meditații poetice dintr-ale lui A.de Lamartine), Heliade avea intuiția faptului că o nouă schemă prozodică a versului românesc era de neconceput în absența unei reînnoiri totale, lexicale și figurative. Bazat pe această fericită divinație, se apucă de scris o
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
ducea spre a depune aluatul farisean în cetatea cezarilor; și era ziua înălțării la ceruri a Celui născut în presepiu, a Fiului-Omului, care n-a fost avut unde să-și plece capul asupra pămîntului; și fui răpit cu mintea în mijlocul meditațiilor mele. “ (Souvenirs et impressions..., varianta românească, 14). Ce păcat că nu s-au păstrat variantele românești ale tuturor scrierilor în limba franceză din perioada exilului! Probabil că în limba română oratoria heliadescă ar fi fost și mai strident-neologică. Acest stil
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
tatălui. Discuția este despre moarte și despre angoasă într-un peisaj iernatic cu cadavrul unei bufnițe pe zăpadă, însă, spre deosebire de toate scenele care vor urma, aceasta are ceva din claritatea și liniștea unei zile de iarnă, reprezintă un moment de meditație asupra morții de o stranie frumusețe. Prima și ultima scenă închid între paranteze celălalt tip de frumusețe adulterat, „biutiful, kitschul despre care Milan Kundera afirma că este o lacrimă care devine conștientă de sine, care se lasă dramatizată. Iñárritu supralicitează
Frumos-îngrozitorul Iñárritu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5547_a_6872]
-
sau, pe englezește, farged up). La aceasta se adaugă o nouă bătaie de cap - fiica nu se mărită cu un bărbat ci este lesbiană - prilej de umor nebun și ironie fină la nivelul microscopic al textului (se uită greu lungile meditații ale tatălui bulversat despre cine va fi bărbatul și cine femeia în proaspăta familie) și de critică socială la nivel macroscopic. Și, pentru a se respecta întru totul vechea zicală potrivit căreia o nenorocire nu vine niciodată singură, Benjamin R.
Cronica unui zbor amânat by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5549_a_6874]
-
ana, Elena Badea Papa Benedict al XVI-lea, în mod vizibil foarte emoționat, a declarat că Dumnezeu i-a cerut să se "dedice rugăciunii și meditației", ceea ce nu înseamnă "abandonarea Bisericii", în ultima sa rugăciune Angelus, duminică, în Piața Sfântul Petru, înaintea demisiei sale istorice de joi. Ulterior, așa cum a procedat de fiecare dată, Joseph Ratzinger i-a salutat pe credincioși în mai multe limbi și
Papa Benedict al XVI-lea, după ultima sa rugăciune Angelus: Vom fi mereu apropiaţi by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/56765_a_58090]
-
în mai multe limbi și a încheiat cu un mesaj improvizat, un gest excepțional din partea sa, și anume "În rugăciune, vom fi mereu apropiați!". "Dumnezeu mi-a cerut să «urc pe munte», să mă dedic și mai mult rugăciunii și meditației", a spus el, întrerupt în mai multe rânduri de aplauze călduroase din partea mulțimii, scrie Mediafax. Cei prezenți, vizibil impresionați de importanța momentului agitau banderole pe care se puteau citi mesaje ca "Sfinte Părinte, te iubim", "Mulțumim Sanctității sale", "Credincioși papilor
Papa Benedict al XVI-lea, după ultima sa rugăciune Angelus: Vom fi mereu apropiaţi by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/56765_a_58090]
-
Iulian Bol Unul dintre cei mai longevivi cronicari literari din perioada postbelică, G. Dimisianu e un critic literar pentru care, alături de meditația asupra operelor literare, demnă de interes e reflecția asupra menirii criticului: „Destulă lume crede că activitatea criticului este una parazitară și chiar frivolă, asemănătoare cu a greierului din fabula lui La Fontaine. Cândva, Eugen Barbu, furios la culme pe critică
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
tu însuți. Se întâmplă însă că această firească raportare polemică să țintească dincolo de estetic, să vizeze și alte mobiluri decât numai literare, un revizionism destul de impur în țelurile și precipitările lui mai mult sau mai puțin tinerești”. Carte ce îmbină meditația critică și notația precisă cu acolada afectivă a confesiunii, cu amprenta nostalgică a înscenării unui trecut cu gesturi, chipuri și evenimente surprinse cu acuitate, Amintiri și portrete literare impune o scriitură disponibilă, teatrală, melancolică, patetică și tandră, dominată de finețea
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
românească în perioada postsovietică. Transparențele sonore, culorile timbrale ale ansamblului, valori prețioase de înnobilare a muzicii, se constituiau în ecouri ale unei lumi interioare pe care Marin Constantin a știut a și-o clădi de-a lungul multor ani. Prin meditație, prin cultură, prin căutări ale sonorităților potrivite muzicii. Din nefericire - o știu doar cei care au fost apropiați evenimentului - întregul tiraj discografic a fost destinat exportului. Trebuia demonstrat lumii libere, occidentale, că în interior, în țară, se petrecea o deschidere
Marin Constantin - artistul intrat în legendă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5813_a_7138]