2,843 matches
-
detașată și indiferentă, fără să vadă propria-i dedublare în apele înghețate ale oglinzii, fixa acum cu privirea plină de viață ochii și chipul blajin al Bătrânului. Acesta își înțelese greșeala. Scoțând oglinda din dimensiunea timpului, nu adusese doar chipul melancolic al femeii în fața lui. Fenomenul funcționase și invers. Imaginea Bătrânului se dezvăluise și ea Despinei, ca și cum amândoi ar fi privit în același timp în aceeași oglindă. Șocat și răscolit, cu gesturi febrile, Bătrânul acoperi instinctiv cu cearșaful luciul oglinzii, obturând
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
convingerea că oglinda, mai mult decât reflectă, devorează lacomă sufletul și vlaga celui oglindit". Din apele adânci ale oglinzii, bătrânul Arhivar face să răsară imaginea ispititoare a unei tinere femei, Despina: "Scoțând oglinda din dimensiunea timpului, nu adusese doar chipul melancolic al femeii în fața lui. Fenomenul funcționase și invers. Imaginea Bătrânului se dezvăluise și ea Despinei, ca și cum amândoi ar fi privit în același timp în aceeași oglindă." în această scufundare în adâncurile oglinzii, ca și, în general, în această căutare a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
continuare cu nedumerire, s-a adresat celorlalți din cancelarie: - Ia dați-vă mai aproape să vă povestesc ceva frumos! Ieri după amiază, eram cu Velișcu în cerdac la Hârtopanu la un pahar de vin și cum ne uitam noi așa melancolic în lungul străzii, pustie la ora aia, numai ce văd că ies din școală doi copii cu traistele de gât. E, mă gândesc, i-o fi învoit să plece acasă. Da' nu trec nici cinci minute și mai ies doi
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
de rudenie ale fiecăruia. Aveam impresia că stau cu toții în camera aceea. Grégoire întrerupse cu un aer autoritar: "Năprasnic zgomot!" Apoi, ca și cum i s-ar fi înmuiat enervarea, căzu ca o haină pe un scaun. Convorbirea continuă, suvenirurile circulau, reflexiile melancolice fumegau. Râsul gros al lui Michel reîncepu. La fiecare izbucnire i se zguduia tot stomacul. Picioarele umflate stau depărtate unul de altul și i se vedea coada jachetei pe sub scaun bălăbănindu-se. Apărură atunci două grații tinere. Domnișoarele Riri și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
bune și emoția sinceră, te manifestezi invers de cum ar trebui. Mă întreb iar dacă îi plăcea natura. O duceam, în entuziasmul meu, pretutindeni după mine, pe dealuri, prin păduri, pe munți, la mare, exclamam, țipam, tremuram de plăcere sau eram melancolic când, imperial, se cobora soarele să se culce. Îmi întrerupeam extazul nu-mai pentru a întreba: "Nu e așa că e frumos?" Și mi se răspundea identic: "Da!" Cum pot să știu, așadar, întrucît îi plăceau aceste lucruri cu adevărat sau numai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Și atunci mă înfior: orice mai bine, orice se poate reface, chiar și gândul că a fost a altuia se poate consola, însă asta nu... În jurul meu copacii se întind aranjați cu artă, cu locuri goale, socotite măsurat, printre ei, melancolici, făcuți să mă doară și mai mult. Dar poate, în cameră, pe o zi ploioasă, aș înnebuni, sau mai bine aș lua trenul îndată înapoi. De i-aș ști adresa sigură, i-aș telegrafia să nu facă nimic rău, căci
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cu automobilul până la Bicazul Ardelenesc și acolo am luat un băiețaș de țăran ca să ne conducă și să ne poarte pachetele prim strâmtoarea miraculoasă, de-a lungul apei clare și sprintene, până la lacul Ghileoș, funebru, lac de plimbare parcă pentru melancolici. Băiețașul se identificase cu noi, împărțeam cu el mâncarea, îl întrebam, căci nu era pisc cât de înalt pe care el să nu fi fost. Două zile de emoții puternice, trăite împreună, apropie distanțele dintre oameni. Când ne-am întors
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
avut noroc! - Unde să pleci? Aveai intenția să ne părăsești fără să ne spui nimic? - Nici eu nu știam nimic până astăzi. Am primit o depeșă care m-achemat la Ada. Hacik ne spusese odinioară, la o oră tot așa de melancolică, despre dragostea lui fără nădejde pentru o fată frumoasă, Ada. Când încercasem să-l consolez (cu ce argumente facile te mulțumești ca să consolezi pe alții!), "de ce nu încerci s-o uiți, căci nu te iubește", mi-a ripostat: "ce-are
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să instaureze dictatura. Este straniu că liberalismul, ca să poată dăinui, se simte nevoit să se transforme în dictatură... La moartea Donei Maria II se urcă pe tron Don Pedro V care domnește numai opt ani (1853-1861). E un suveran timid, melancolic și nefericit. Un istoric portughez observă că seamănă mult lui Ludovic II al Bavariei, cu excepția nebuniei. Tânărul Rege e bun prieten al scriitorului romantic și istoricului Alexandro Herculano, cea mai desăvârșită și mai onestă figură a liberalismului portughez. Ca și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și ocupîndu-se exclusiv cu agricultura, vreme de zece ani, până la moarte. Este impresionantă și vorbitoare această totală întoarcere la pământ a lui Herculano. Am putea descifra în ea nu numai dezgustul omului cinstit față de viața publică detestabilă dar mai ales melancolica deșteptare din paradisul artificial al teoriilor sale politice. Poate că Herculano a înțeles că istoria Portugaliei, ca orișice istorie a unei națiuni vii și creatoare, este altceva decât conflictul între abstracții; că viața și măreția națiunilor își au rădăcinile altundeva
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
inginerul Antonio Maria de Silva, era și unul din stâlpii carbonarismului lusitan, organizație secretă, care își propusese transformarea francmasoneriei într-un instrument politic energic și violent. Ideea carbonarismului o avusese cel dintâi un bibliotecar municipal, Arthur Luiz de Almeida, tânăr melancolic și sumbru, lector neobosit al romanelor de aventuri istorice, care organizase încă de pe vremea studenției Junta Revoluționară Academică, nucleu ce avea să dea naștere mai târziu carbonarismului. Împreună cu inginerul Antonio Maria de Silva și Machado dos Santos, Luiz de Almeida
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
câmpuri unduitoare sub mângâierea vântului. în Turingia se îmbătase în fiecare zi și se culcase cu multe femei: tinere hune cu spinarea robustă și puternică, sclave germanice încă adolescente, ce tremurau la vederea sa precum căprioara înaintea lupului, slave înfloritoare, melancolice și liniștite, primite de la Utrigúr, care, deși bătrân și trecut, încă avea o slăbiciune pentru ele. Cu toate acestea, nu reușise să și-o scoată din minte. Pe ea o voia: pe ea și forța sa, puterea care o însoțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
are aproape douăzeci de ani, erau încă în viață, înțelegi? în concluzie, cred că cei doi au fost un bun argument în mâinile lui Atila, ca să-l convingă să colaboreze. Sebastianus căuta să-și readucă în minte figura mândră și melancolică a lui Reinwalt Taciturnul: la Genava putuse să schimbe cu el doar câteva cuvinte și nu avusese ocazia să-și facă o părere personală clară asupra lui; cu toate acestea, acum, revăzând acele împrejurări din trecutul său, nu-i venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nu-i plăcea să se despartă astfel de ea, să trebuiască să poarte cu el în viitor, ca ultimă imagine a ei, chipul său aprins de mânie. Se opri și, întorcându-se să o privească, îi spuse cu un surâs melancolic: — „Iapa tristă“ e o poreclă urâtă și nu ți se potrivește deloc. Tu ești o femeie frumoasă. O femeie minunată. Ea, încremenită cu spatele lipit de palisadă, cu mâinile la spate și gura încă strânsă de mânie, ridică din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mângâietoare, spunându-i povești străvechi ale poporului său; în penumbra yurta-ei, jarul focului îi arunca reflexe mișcătoare pe chipul cu trăsături delicate, încadrat de cozile groase și negre, răsucite în dreptul urechilor. Balamber îi regăsise încă o dată privirea afectuoasă dar totodată melancolică și în care se oglindeau tainice depărtări, gestul totdeauna măsurat, umorul simplu, străin de orice malițiozitate, tipic pentru sufletele cele mai blânde. Deseori, acele viziuni se încheiau cu un avertisment sau cu o prezicere; continuând fără grijă să-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de samur, un șirag de coral la gât, pe care erau petrecute trei inele de aur și o cheie de aramă, o coroniță de merișor verde pe creștet și un ram de crini înfloriți în mâna dreaptă. Chipul bonom și melancolic era contrazis de raza de lumină reflectată de ochiul de sticlă care dăduse numele familiei. Un alt strămoș, reprezentat în armură, cu o zgardă cu țepi de metal în jurul gâtului și sabia ridicată într-o pe veci înțepenită poza războinică
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
minute însă, imaginea Despinei dispărea, lăsând loc altora sau unui colț din camera Bătrânului, obligându-l de fiecare dată să reia experimentul de la început. Despina era o femeie încă tânără, de vreo 35 de ani, cu trăsături delicate, cu ochi melancolici, care nu priveau niciodată la ceva anume. Obrajii supți și pielea pală și străvezie lăsau să se vadă mici vinișoare de sânge și să se bănuie forma oaselor craniene. Purta părul strâns la ceafă și bluze simple, de pânză topită
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
detașată și indiferentă, fără să vadă propria-i dedublare în apele înghețate ale oglinzii, fixa acum cu privirea plină de viață ochii și chipul blajin al Bătrânului. Acesta își înțelese greșeala. Scoțând oglinda din dimensiunea timpului, nu adusese doar chipul melancolic al femeii în fața lui. Fenomenul funcționase și invers. Imaginea Bătrânului se dezvăluise și ea Despinei, ca și cum amândoi ar fi privit în același timp în aceeași oglindă. Șocat și răscolit, cu gesturi febrile, Bătrânul acoperi instinctiv cu cearșaful luciul oglinzii, obturând
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
convingerea că oglinda, mai mult decât reflectă, devorează lacomă sufletul și vlaga celui oglindit". Din apele adânci ale oglinzii, bătrânul Arhivar face să răsară imaginea ispititoare a unei tinere femei, Despina: "Scoțând oglinda din dimensiunea timpului, nu adusese doar chipul melancolic al femeii în fața lui. Fenomenul funcționase și invers. Imaginea Bătrânului se dezvăluise și ea Despinei, ca și cum amândoi ar fi privit în același timp în aceeași oglindă." în această scufundare în adâncurile oglinzii, ca și, în general, în această căutare a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ar fura-o, de pildă, cineva și eu s-o scap. A doua oară am fost amorezat de o fată tot din școala primară - o chema Profira - care a murit, pe când o "iubeam". Am fost foarte trist și mai ales melancolic. Țin minte că atunci au căpătat pentru mine un înțeles adânc cuvintele unui cântec care circula pe atunci: Obosit de munca zilei Priveam luna și plângeam, La trecut, la viața-mi de astăzi Și la tine mă gândeam. Bineînțeles că
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cel puțin fionguri din familia acestor culori. Desigur, nu i-am spus nimic nici ei - nici n-o cunoșteam -, dar aceasta știa. La grădina publică, la un rond din mijlocul orașului (loc de muzică și plimbare) eu eram veșnic prezent, melancolic, gânditor, cu ochii țintă spre ea - uneori îmi luam curajul s-o privesc drept în ochi - veșnicunde era ea, veșnic pe o bancă în preajma ei. Apoi, cum mă sculam, treceam pe la ea. Avea o casă cu un cerdac lung spre
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Putna Sacă, lângă Focșani. M-am dus cu trenul, singur, până la Mărășești. În compartiment mai era o fată de vârsta mea, 12 ani, ori poate mai mare, cu o cucoană în vârstă. La Mărășești, trenul a apucat spre Galați, lăsîndu-mă melancolic, căci... deja începusem să mă amorezez de fata cea de 12 ani, ori ceva mai mare! (Rar om să fi fost mai dispus la amor, decât mine! Amor care idealizează, care face scumpă pe ființa iubită, care lasă o melancolie
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fac un ideal (pe care-l urmăresc) de a stârpi ceea ce cred ei că e rău și de a ajuta la triumful binelui. Aceștia sunt oameni "luptători"'. 3. "Multe dureri-s, puține plăceri", a zis marele nostru poet,repetînd o melancolică banalitate. Și încă mai puține sunt plăcerile pe care i le pricinuiește omului tovărășia aproapelui său, căci fiecare om e o lume deosebită, cu ambițiile și, mai cu seamă, cu egoismul ei... Nu în relațiile personale pune omul ce are
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Dar voi fi permanent conștient și, cred, așa va fi și cititorul, chiar dacă într-un mod mai puțin subiectiv, că spectacolul e regizat de un om cu burticică, apropiat de vârsta mijlocie. După opinia mea, gândul acesta nu-i mai melancolic decât multe dintre faptele de viață și de moarte, dar nici mult mai puțin melancolic. Va trebui să mă credeți pe cuvânt, dar eu știu cu cea mai mare certitudine că, dacă ar fi să schimbăm pozițiile între noi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
mod mai puțin subiectiv, că spectacolul e regizat de un om cu burticică, apropiat de vârsta mijlocie. După opinia mea, gândul acesta nu-i mai melancolic decât multe dintre faptele de viață și de moarte, dar nici mult mai puțin melancolic. Va trebui să mă credeți pe cuvânt, dar eu știu cu cea mai mare certitudine că, dacă ar fi să schimbăm pozițiile între noi și Seymour s-ar găsi în locul meu, ar fi atât de afectat - chiar copleșit -de marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]