2,990 matches
-
prim-ministru cu apucături de mare cancelar crează-ni-se una. Ilustrul conte, care a participat cu aer melodramatic și cu figură sinistră la conspirația de la Opera comică și de la Ipodrom și care a urmat lecțiunile d-lui Allix asupra melcilor simpatici, nu e un om atât de primejdios pe cât se pare de departe. Mai depărtarea Apusului Europei, mai mulțimea de gazete cu strigătele totdeuna asurzitoare ale actualității, mai fonduri secrete și alte chițibușuri îi dau o aparență care ar amăgi
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cine-o plătește? Tot românul; în cazul nostru o plătește pentru onoarea de-a fi fost prieten cu cinstitul Stroussberg și cu Ambron, făcătorul de minuni. Dar ce-i pasă d-lui Brătianu de țăran! D-nia lui știe de la descoperitorul melcilor simpatici că un conte de talia d-sale cată să fie om mare și limbi la cumpăna Europei. {EminescuOpXI 390} De aceea drumuri de fier în sus, drumuri de fier în jos, drum de fier de la Craiova la Țarigrad. Întrebarea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ajungă deputat, advocat public, convertitor de titluri de datorii, cămărași la saline etc. etc. [ 19 noiembrie 1880] ["NOI AM FOST ACIIA CARI AM IMPUTAT... "] Noi am fost aciia cari am imputat vestitului conspirator de la Opera Comică și de la Ipodrom, amicului melcilor simpatici ai d-lui Jules Allix și actualului ministru de finanțe că a comandat pe sub mână sporirea dării funciare, lăsînd-o la discreția unor comisii de recensimînt alese, conform manoperelor cunoscute ale patrioților, după sprânceană. Puțin am fi avut de obiectat
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
seamă până va ajunge să fie băgată în internatul de la Văcărești. Și asemenea oameni discută actele lui Strat, ba le pun în paralelă cu panglicăriile de politică malonestă ale unui I. C. Brătianu care a învățat arta de-a guverna de la melcii simpatici ai lui Jules Allix și în ascunzătorile comunarzilor Parisului? Dar nu li se trece. [ 20 noiembrie 1880] [""L'INDEPENDANCE ROUMAINE "DISCUTĂ... "] "L'Independance roumaine" discută poziția d-lor Conta și Teriachiu în cabinetul Brătianu. Acești doi domni fac parte
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ed. (Dimineața unui miracol), București, 1993; Aici și acum, București, 1996; Provocatorul, postfața autorului, București, 1997; Iarba zeilor, București, 1998; Jurnal infidel, I, București, 1998, II, Pitești, 2002; 2+1 (două scenarii + o piesă de teatru), București, 1999; Cochilia și melcul sau Fericirea interzisă, București, 2002; Cartea lui Ian înțeleptul, apostolul din golful îndepărtat, București, 2003; Un tigru de hârtie (Eu, Nica și Securitatea), București, 2003. Repere bibliografice: Alex. Ștefănescu, „Ultimii”, LCF, 1970, 26; Dana Dumitriu, „Ultimii”, RL, 1970, 26; Nicolae
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
caută apropierea în spirit. SCRIERI: Saint-John Perșe ou La Découverte de l’être, Paris, 1980; Căderea zilei, București, 1985; Aici, nicăieri, București, 1987. Traduceri: Ion Vinea, Ora fântânilor-L’Heure des fontaines, ed. bilingva, București, 1982; Emil Botta, Cavalerul cu melc de aur-Le Chevalier à l’escargot d’or, ed. bilingva, pref. trad., București, 1985; Jeunes poètes roumains, București, 1985; N. Iorga, La Vie de l’histoire et l’histoire d’une vie, București, 1989; Bernard-Henri Lévy, Aventurile libertății. O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288356_a_289685]
-
nici frontiere... Studiez cu atenție "stranele" sculptate ale catedralei din Geneva, destinate burgheziei orașului de altădată. Genevezii sunt foarte mândri de ele, le consideră o adevărată comoară a orașului. Pe spătarul uneia dintre ele este reprezentată o pălărie cu un melc mare "lipit" pe ea. Imaginea mă intrigă și caut explicații la bibliotecă. Era vorba de simbolul celui care nu muncește, al parazitului social. Am uitat să spun că sculpturile datează din vremea lui Calvin. 31 august 2002 Am găsit astăzi
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
poate lesne cădea în desuetudine... Când exegetul renunță la pagina aglomerată de nume, lecuindu-se de panica protocronică și se consacră asimilării strice a textelor, rezultatele sunt demne de toată atenția. Hyperion, ademenit de magia cuvântului, trimite la poema După melci de Ion Barbu ("Melcul, ca și Luceafărul se lasă abandonat vrajei cuvântului; Hyperion iese aidoma din cochilia lui de stea. Dar, în ambele cazuri, această ieșire se dovedește a fi fatală. Melcul îngheață. Nu este oare aceeași răceală care îl
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
desuetudine... Când exegetul renunță la pagina aglomerată de nume, lecuindu-se de panica protocronică și se consacră asimilării strice a textelor, rezultatele sunt demne de toată atenția. Hyperion, ademenit de magia cuvântului, trimite la poema După melci de Ion Barbu ("Melcul, ca și Luceafărul se lasă abandonat vrajei cuvântului; Hyperion iese aidoma din cochilia lui de stea. Dar, în ambele cazuri, această ieșire se dovedește a fi fatală. Melcul îngheață. Nu este oare aceeași răceală care îl cuprinde și pe Hyperion
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ademenit de magia cuvântului, trimite la poema După melci de Ion Barbu ("Melcul, ca și Luceafărul se lasă abandonat vrajei cuvântului; Hyperion iese aidoma din cochilia lui de stea. Dar, în ambele cazuri, această ieșire se dovedește a fi fatală. Melcul îngheață. Nu este oare aceeași răceală care îl cuprinde și pe Hyperion în final ?"). Insula lui Euthanasius, din Cezara, reprezintă "tăcerea, despărțirea de logocentrismul instinctualității oarbe, intrarea în moarte, care în cazul Luceafărului e o nemurire împlinirea supremă". Iar în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sau în cheie zodiacală, în plin plan fiind aduse simbolurile Berbecului, Racului, Cumpenei și Capricornului. Pilda ciobanului mioritic e retragerea în omenie și iubire. La Blaga soluția era retragerea în somn (Laudă somnului), iar la Ion Barbu în increat (După melci). Încremeniri în proiect sunt multe la români, ca și blestemul de a o lua mereu de la capăt. Prin 1953, Mircea Eliade profețise mancurtizarea României de către soviete. Însă acest asalt concertat de anihilare a spiritualității și naționalismului românesc a avut darul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în maxima închisă: "Orice reflecție e o oglindă. De aceea, nu există maximă care să nu poată fi spartă". Sau "Nu există maximă care să nu poată fi contrazisă". Invenția stranie a lui Lamparia se numește aquafonul "un soi de melc nemaivăzut, semănând a minilabirint". Câteodată, totuși, autorul sare dincolo de adevăr: "Filosofii ar fi trebuit să nu caute cauza mișcării, ci ceea ce i se opune". Dar au făcut-o presocraticii prin existentul absolut! Fragmentele din finalul volumului, aduse la zi, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
doamna Parachiva Postolache se apropia, ca matematiciană, un pic altfel de scrisul literar al lui Dan Barbilian, extaziindu-se la citirea unor poezii de genul Jocului secund (Din ceas, dedus...), spre diferență de ceilalți convivi, captivați de Isarlîk ori După melci. Circula din mână în mână unicul număr al masivei și heteroclitei reviste "Agora", multilingvă și stranie în bună măsură, ajunsă ferfeniță în acei ani restrictivi ai asaltului proletcultismului malign. În fond, această publicație era un refugiu al deznădăjduiților. Exemplarul fusese
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
amestecul clasicilor Eminescu, Arghezi, Blaga, Philippide ș.a., cu mustul ațâțător al modernismelor sau ale unor tălmăciri hazardate de poezie, care păreau a satisface normele revoluționare, așa cum în Rusia le satisfăcuseră vai! Blok, Esenin, Briusov ori Maiakovski... Dar "Agora" publica După melci de Ion Barbu! Îmi vine să cred că poemul era știut pe dinafară de mai toți participanții, mai puțin de către Radu D. Rosetti. Se obținea efectul de fascinație al descântecelor, care mă stânjenea oarecum printr-o artificiozitate citadină și printr-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pe dinafară de mai toți participanții, mai puțin de către Radu D. Rosetti. Se obținea efectul de fascinație al descântecelor, care mă stânjenea oarecum printr-o artificiozitate citadină și printr-o impresie de sechestrare a autenticului și de transplant. Oricum, După melci seducea prin magia descântecului. De partea cealaltă, poeziile ermetice, oricât de explicate vor fi fost ele în efervescentul nostru cin, produceau tot un efect magic, dar mai curând prin inaccesibilitate ideatică, făcând loc unei accesibilități intuitive perfecte, căci prea puțini
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
matematician al lui Ion Barbu activa însă intuiția, ori poate era numai o iluzie. Și e posibil să fi fost o iluzie, căci în discuțiile din cercul de Dobroteasa 1, subiectul care survenea spontan era mai mult ciclul balcanic, După melci ori Riga Crypto și lapona Enigel, decât ciclul ermetic. II Cartea domnului Theodor Codreanu lasă impresia asaltului circumvolut al redutei pline de mister care, pentru media statistică a cititorului, este încă poezia lui Ion Barbu, socotită în mod tacit criptogramă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și latura ontologică a acesteia, prin aducerea în prim plan a unei suprateme căreia i se subordonează lirica barbiană. Increatul devine o prezență constantă a poeziei lui Ion Barbu, ușor decelabilă de altfel în Oul dogmatic, în aparent ludicul După melci sau în ciclul Uvedenrode. Văzut ca o mișcare regresivă către unitatea primordială, increatul barbian este expresia nostalgiei poetului pentru paradisul pierdut care poate fi recuperat doar printr-o mișcare regresivă ce devine posibilă numai prin ritm perceput de poet ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
reproșează că nu s-a gândit niciodată să îl interpreteze pe Barbu prin trimitere la fenomenologia lui Husserl, iar Mincu e dovedit protocronist și docil! Oana Pârvulescu greșește și ea, considerând că mânia provocată lui Barbu de ilustrația plachetei După melci era nejustificată. La fel se întâmplă și cu Nicolae Manolescu, adept al ideii de joc barbian și cărtărescian. Codreanu îi plasează însă pe Barbu și Cărtărescu în paradigme diferite, întrucât primul vizează esențializarea prin reducție în vreme ce al doilea este "un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în nasul lui: „Dacă-i pe-așa, de ce nu te duci să servești lumea, boule?“ În cele din urmă ne-au dat de mâncare, după care Simon a început să aibă senzația că după amiaza se târăște cu pas de melc. Ne-am dus în salonul unde se jucau cărți și ne-am băgat pe gâtul unora care jucau poker. Mi-am dat seama că era urât de toți, dar că nimeni nu-i putea ține piept. I-a spus unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
fost bătuți până la desfigurare, s-a tras În ei, au fost Înjunghiați și Înjosiți; și În acest tren au fost Înghesuiți mii de oameni În vagoane infectate pentru a-i lichida prin asfixiere; și acest tren a circulat cu viteza melcului Încoace și Încolo, pentru a mări numărul celor morți prin asfixiere; și În acest tren au murit circa două treimi din evrei; și la Podu Iloaiei XE "Podu Iloaiei" supraviețuitorii au avut parte de o „primire” asemănătoare cu atrocitățile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
va fi clar vizibilă În aer. În vreme ce treceam pe lângă o fată În rochie argintie, ea s-a dat Înapoi și-mi atinse ușor brațul cu umărul. Materialul era alunecos și vâscos, lăsând În urmă o dâră de umezeală, asemenea unui melc. Într-un final, am răzbit până la toalete, unde atmosfera era mai curând bahică. Băieți și fete stăteau aplecați peste chiuvete, iar printre ei ( Într-un caz, chiar printre picioarele lor) se Împingeau alții care voiau să bea de la robinete. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nu-l putea surprinde pe Zet privind în altă parte decât fix în ochii lui, cu caracteristica-i expresie provocătoare și zeflemitoare. Când se plictisiră și de acest joc, Adam începu să se târască prin iarba înaltă, evitând să strivească melcii pe care ploaia îi scosese la suprafață și a căror greutate încovoia firele de iarbă. Se strecură pe sub niște rugi de mure și pe sub un arbust de iederă, în adâncul desișurilor, pe lângă vechiul teren de tenis năpădit de bălării, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mea, recunosc. Dar încă mi-ar plăcea s-o fac. Avem atâtea de discutat împreună, sunt atâtea lucruri pe care mi le-ați putea lămuri. E nevoie de timp, desigur. Dumneavoastră spuneați că, în filozofie, dacă nu înaintezi în ritmul melcului, nu înaintezi deloc. Mi-e teamă că n-o să am timp, răspunse John Robert. Am putea sta puțin de vorbă măcar o dată pe săptămână. Aș aprecia atât de mult asemenea lucru! După câte știu eu, în Ennistone nu o să găsiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Eu o să scriu cuvintele și el, muzica. Gândește-te la ceva, un cântec pop nu are nevoie decât de o singură idee. Ce-ar fi... ce-ar fi... „Nu te speria, sunt eu“. — Nu te speria, sunt eu? — Da. Doi melci stau pe aceeași frunză, fiecare la câte un capăt. Pe urmă unul face înconjurul frunzei și se apropie de celălalt spunându-i: „Nu te speria, sunt eu“. — E musai să fie melci? întrebă Tom după un moment de gândire. — Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
eu“. — Nu te speria, sunt eu? — Da. Doi melci stau pe aceeași frunză, fiecare la câte un capăt. Pe urmă unul face înconjurul frunzei și se apropie de celălalt spunându-i: „Nu te speria, sunt eu“. — E musai să fie melci? întrebă Tom după un moment de gândire. — Eu îi văd ca melci, răspunse Adam cu fermitate. Cred că-i excepțional, exclamă Tom. Doamna Osmore îl întrebă pe Emma dacă-i place la Ennistone. Emma îi răspunse că e un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]