1,662 matches
-
cutie de carioci. La nevoie ar fi găsit și un bloc mare de desen, dar gândul său se Îndrepta spre cu totul altceva. Într-un colț al camerei, lângă unul din cele două geamuri mari ce dădeau Înspre livada de meri și pruni, se găsea o antenă, asemenea unui uriaș nufăr alb pus la uscat. Trase cu neîncredere o linie roșie, tremurată. Încercă și una verde. Le șterse apoi cu batista. Nu rămase nici urmă de culoare. Cândva Îl desenase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Altfel n-ar fi băgat de seamă că sângele porcilor lua În zăpadă felurite forme: de la crizanteme mari cât verzele la galițe ori capete de oameni, ba și de sfinți. Mai ales când intrau În combinație cu frunze aurii de meri, peri ori pruni. De cele mai multe ori Însă, pata de sânge privită de el pâlpâia În zăpadă, stingheră și tristă ca un ochi de mercur. Rareori ca un vulcan gata să erupă. Un ochi care nu dormea niciodată. Mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Copacul Primii copaci pe care iam cunoscut bine au fost merii și perii din grădina casei unde mi-am petrecut copilăria. Poate că afirmația o să vă poarte cu gândul la o imagine rustică sau bucolică, Însă nici vorbă de așa ceva. Casa, lipită printr-un zid de o alta, era situată Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
de Londra. Grădina din spate era miniaturală - mai puțin de patru ari de teren -, Însă tata Împovărase un capăt și o latură a gardului cu pomi și arbuști tunși, sprijiniți pe plase de metal. Până și pajiștea pitică avea cinci meri roditori, pe care numai curățatul și retezatul constant al crengilor Îi țineau În frâu. Grădina reprezenta o anomalie printre parcelele verzi și mai convenționale ale vecinilor, iar felul În care Își dădea silința să arate ca o parte din grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
ceea ce lui Îi provoca repulsie. Propriile mele „livezi“ au fost, din clipa În care le-am văzut pentru prima dată, dumbrăvile și crângurile uitate și din ce În ce mai pustii ale vestului Angliei, iar mai târziu ale Franței. Încă mai am În grădină meri din soiurile preferate ale tatălui meu, cum ar fi James Grieve, precum și unele soiuri ale mele personale, de pildă aromatul d’Arcy Spice, Însă nu-i stropesc și nici nu-i curăț cum s-ar cuveni - fără nici o scuză de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
ea În nici un fel, ci s-o las În bună măsură să-și facă de cap, dând-o pe seama eo-chiriașilor mei, păsările și animalele sălbatice, plantele și insectele. N-ar fi admis nici În ruptul capului că ea reprezenta echivalentul merilor și perilor lui atât de frumos orânduiți și că era la fel de mult cultivată, cu toate că nu În sens literal. N-ar fi putut Înțelege că ceea ce eu am văzut acolo acum o oră și notez În clipa de față - doi pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
decât din fotografii; avea o mustață lungă și blondă, era un bărbat frumos și înalt, care își bomba pieptul când stătea pe scaun. Fugisem de lumea care jelea, nu-mi plăcea să văd lacrimi și mă furișasem în grădină. Printre merii și prunii de-acolo moartea nu mai exista; în schimb, totul se scălda într-o lumină aurie și caldă care mă uimea și mă făcea fericit. Din această fericire m-a smuls mama; m-a târât cu ea să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ritm. Iarăși cu ochii la cer, la binecuvântatul cer, care de această dată îmi cântă. Au matin (un matin comme un debut de la vie), le soleil souriant, souriant au ciel serein, calme et rosé, souriant au printemps et à la mer propre et claire, caresse la nature de ses rayons diaphanes. Vers le midi, il commence à bouger, à faire croître son feu injecteur, tout devient d'un jaune presque blanc, aveuglant. La mer, les rochers dépourvus de toute végétation, ardents
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
rosé, souriant au printemps et à la mer propre et claire, caresse la nature de ses rayons diaphanes. Vers le midi, il commence à bouger, à faire croître son feu injecteur, tout devient d'un jaune presque blanc, aveuglant. La mer, les rochers dépourvus de toute végétation, ardents et angueus regardent le soleil qui est maintenant si haut. Mais le drame commence avec la tombée du soir. Tandis que le romantisme accompagne la fatigue du jour, et les mystères d'une
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
homme à pieds s'est fait sentir plus que l'autre, qui, en passant à travers les arbres, s'est confondu avec le vent, avec un rève d'été. (Le contenu d'un tableau abstrait) Le soleil se reviella de la mer comme une masse orange de feu. Plus de la moitié du tableau, à son centre, fut remplie par cet élément qui semblait déborder, pulser du besoin de remplir la chambre dans laquelle le tableau se trouva. Le soleil semblait être une
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
tranquilles paraissaient engourdies puisqu'elles ne se dépéchaient pas vers le litoral, mais étaient pleines de douceur et se beignaient dans les rayons chauds du soleil insoucieusement. Irin avait oublié toute notion du temps et, amenée par le charme de la mer, elle est descendue les escaliers pour se prommener à nu-pieds dans l'eau. Les gens, les animaux, les enfants, elle ne les voyent plus, ils faisaient part du décor, de l'atmosphère, elle ne sentait que l'eau Claire parmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nu-pieds dans l'eau. Les gens, les animaux, les enfants, elle ne les voyent plus, ils faisaient part du décor, de l'atmosphère, elle ne sentait que l'eau Claire parmi ses doigts, elle se baignait les pieds dans la mer. Le sable collait à ses pieds, à ses plantes et un vent doux lui carressait les cheveux blonds. C'est ainsi que le soleil avait commencé à briller de plus en plus fort sans qu'Irène s'en rende compte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
venaient de très loin. Les vagues, qui se remuaient dans un rythme bizarre, semblaient être des sons avec un corps propre. Irin les écoutait en se rélachant dans sa tristesse. Des sons pareils à des esprits immortels, emprisionnés dans la mer.. Elles sentaient le desir de les rejoindre, du moment que les vagues étaient incapables de cette aproche. Mais, d'autre part, peut-être que les vagues étaient innocents, elles ne savaient pas le monde qu'existait au délà de la mer et
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
la mer.. Elles sentaient le desir de les rejoindre, du moment que les vagues étaient incapables de cette aproche. Mais, d'autre part, peut-être que les vagues étaient innocents, elles ne savaient pas le monde qu'existait au délà de la mer et du ciel. Pourquoi les troubler ? Mais Irin les aimait, comment peut l'amour faire le moindre mal? Le matin, les rayons du soleil touchaient gracieusement les vagues, les carressaient de nouveau. Irin était toujours là. Un nouveau jour avait
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de peste drum lătră ca un bezmetic. A trecut iarăși puștiul acela pistruiat plimbând un băț printre zăbrelele gardului. Încep să tremur pentru că cealaltă fotografie este cu mama. O fotografie de-a mamei din tinerețe. Frumoasă. E Într-o livadă de meri, cu o rază de soare măiestrindu-i jumătate de față. Mama mă ține În brațe. Simt mirosul de apret al rochiei ei. Nu știu de ce, Îmi vine să plâng. Arunc fotografia cât - colo. Deja nu mă mai pot stăpâni. Mă trezesc
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
în Lethe amorul lui Hector. {EminescuOpIV 18} CÎND... Când luna prin nouri pe lume veghiază, Când fie-ce undă se-mbracă c-o rază, Când cântă ai somnului ginii nătângi - Tu tremuri și plângi. 5Cînd luna aruncă o pală lumină Prin merii în floare-nșirați în grădină, La trunchiul unuia pe tine te-aștept - Visând de deștept. Când soarele arde și ceru-i văpae, 10Pe-a lacului valuri profunde bălae, Pe-o barcă împinsă de valuri ce merg - La tine alerg. Când vântul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
îmi crește. Luna prin nouri înger pe lume blând veghiază. Somnul aduce-n lume copiii lui nătângi. Pe râu fiece undă se-mbracă cu o rază, Copacii se cutremur în frunțile de stânci, Lumina se-mprăștie în pânză luminoasă Pe merii plini cu floare-n grădinele adânci - Și eu, la trunchiul unui, visez la ea deștept, În ploaia de flori roze pe dânsa o aștept. Ea vine și pe sînu-mi cu dulce ea se lasă! În pletele-mi și-ncurcă micuță
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
i-nconjoară, mărirea le-ngroapă. Dacă prin codri pătrunzi dai de-o vale frumoasă și verde Pe-al căreia deal se întinde o mândră grădină. Mari cireși cu boabele negre, cu frunza lor verde, Crengile-îndoaie de greul dulcilor, negrelor boabe, Meri, cu merele roșii ca fața cea dulce-a Aurorei, Mișcă în vânt frumoasele, mari, odorantele roade; Iară pe marginea mândrei grădini înnălțată-i în hâciuri Vița de vie cu frunza întoarsă ce umbră dorește Și cu strugurii vineți și galbeni ce
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
scenă, unde Împreună cu bunul său prieten, Mihăiță Cucu, noul său coleg de bancă, a interpretat trei cântece populare din repertoriul lui Benone. Un farmec aparte aveau zilele când mergeau la Suceveni, la gospodarul bunic al Mariniței, cel care avea doi meri „altoiți” și ... un iaz mare plin cu pește. Mai avea și patru undițe, pe care le Împărțea familiei și Începea pescuitul, liftul care-l urca pe Valerică până la cer! În urma unui sfat de taină Între cei doi părinți, după ceartă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Încercări succesive, Ildiko s-a cutremurat convulsionată și a scos un geamăt scurt și pătimaș. Valerică a mai auzit-o ca prin vis: Totu-i binghe când se gată cu binghe! Brava și mersi! Di acu hodinești-ti că mîinghe meri la școlă, eu slobodă Îs! Era aproape ziuă, când Victor a venit să-și ia băiatul acasă pentru a-l trimite la școală. A bătut În ușă, Ildiko l-a invitat În casă. Valerică, trezit din somn de câinele domnului
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
se țineau la adăpost, că-i căutau gaborii. De paște, i-a pornit starostele la tiribombe, în Mandravela. O luase și pe Didina, s-o plimbe, să mai ia aer. Au trecut Cuțarida tîrîndu-și caroasele. În grădini înfloriseră corcodușii și merii. Un miros greu, dulce, stăruia peste câmpul verde. Spre Tarapana, tăia primăria niște străzi noi și lucrătorii abia ridicau maiele grele cu care băteau pietrele, în grămezile de nisip dormeau femeile venite cu ei. Soarele ardea. 229 - Ce bună ar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
așadar locul în anul nostru lunar. La Granada, ca de altfel și la Fès, au fost întotdeauna urmate ambele calendare în același timp. Dacă te ocupi de cultivarea pământului, dacă ai nevoie să știi când anume e bine să altoiești merii, să tai trestia de zahăr sau să faci rost de brațele necesare culesului viilor, atunci doar lunile solare îți îngăduie să te descurci; în preajma sărbătorii de Mihrajan, de pildă, se știa că era timpul să fie culeși trandafirii târzii, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Știu toate drumurile... (Pauză.) MACABEUS: Mi-ar plăcea un loc cu iarbă... și cu o băltoacă... INAMICUL: Știu eu o băltoacă... Și iarbă... Și brusturi... MACABEUS: Și brusturi? INAMICUL: Și brusturi... Mulți brusturi... Și mai e și un deal cu meri... PARASCHIV: Meri? Ai văzut tu? INAMICUL: Vă duc eu. Știu eu drumul... (Pauză.) MACABEUS: Auzi... Da’ toporași... Toporași sunt? INAMICUL: Nu știu... Să nu se fi trecut... MACABEUS: Se poate să se fi trecut? INAMICUL: Vedem noi. (Pauză.) MACABEUS: Auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
drumurile... (Pauză.) MACABEUS: Mi-ar plăcea un loc cu iarbă... și cu o băltoacă... INAMICUL: Știu eu o băltoacă... Și iarbă... Și brusturi... MACABEUS: Și brusturi? INAMICUL: Și brusturi... Mulți brusturi... Și mai e și un deal cu meri... PARASCHIV: Meri? Ai văzut tu? INAMICUL: Vă duc eu. Știu eu drumul... (Pauză.) MACABEUS: Auzi... Da’ toporași... Toporași sunt? INAMICUL: Nu știu... Să nu se fi trecut... MACABEUS: Se poate să se fi trecut? INAMICUL: Vedem noi. (Pauză.) MACABEUS: Auzi... Ș-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Îndemnul de a explora vasta Întindere mlăștinoasă de dincolo de râul Oredej. După ce am mers de-a lungul râului vreo patru-cinci kilometri, am găsit o punte șubredă de trecut cu pasul. În timp ce treceam râul, am zărit În stânga mea colibele unui cătun, meri, trunchiuri roșietice de pin Înșiruite pe un mal Înverzit și petele strălucitoare lăsate pe iarbă de Îmbrăcămintea Împrăștiată acolo de niște țărăncuțe, care stăteau goale-pușcă În apa mică, hârjonindu-se și țipând, ignorându-mă cu totul, de parcă aș fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]