3,268 matches
-
de istorici drept "unelte vorbitoare", nu s-a manifestat sub nicio formă ca act de vânzare a forței de muncă. De asemenea, mai târziu, nici în orânduirea feudală, în care au existat mai multe clase sociale (feudalii, țăranii liberi, șerbii, meseriașii și clerul), nu se putea pune problema vânzării forței de muncă; șerbii erau "legați" de pământul feudalului (munceau pentru el, îi asigurau produsele agricole de care acesta avea nevoie, el fiind proprietarul pământului și al șerbilor). Nu a existat nicio
Crizele economice şi ciclicitatea lor by Alexandru Berca [Corola-publishinghouse/Science/935_a_2443]
-
burghezi" nu li se acordă o importanță deosebită, întrucât, în opinia marxiștilor, aceștia sunt proprietari ai mijloacelor de producție, pe care le folosesc ei înșiși și nu angajează sau "exploatează" altă forță de muncă. În această categorie sunt incluși micii meseriași, micii negustori și cei mai mulți dintre profesioniști. Factorii amintiți mai sus pot fi socotiți, în opinia multor specialiști sociologi și economiști, ca factori adiacenți (pe care i-am putea numi "pasivi") și care, eventual, ar putea crea o diferențiere între viețile
Crizele economice şi ciclicitatea lor by Alexandru Berca [Corola-publishinghouse/Science/935_a_2443]
-
arta amorului, surprindeau prin rafinament erotic. Unii clienți erau îndrăgostiți de fetele-flori și le-au îmortalizat în poezie, proză, pictură. Curtezanele erau respectate în societatea chineză, dovadă este rangul șapte pe care-l ocupau în societate, înaintea lor era breasla meseriașilor iar după ele erau cărturarii. Prestațiile lor erau aristocratice. Fetele- flori / hua primeau din copilărie o educație aleasă pentru a se face plăcute și admirate ca dansatoare, cântărețe, pentru arta conversației. În adolescență erau inițiate în arta amorului. Unele curtezane
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
o ținea în frîu pe Didina cu puterea și cu banii lui făcuți din furturi și jafuri. La ea râvnea și Paraschiv, tânăr tâlhar în care clocotea sângele și care o urmărea cu lăcomie cum cânta și juca. La balul meseriașilor, Didina a pus ochii pe președintele Federației Meseriașilor, Petrică Cârcu, căruia i-a surâs evadarea într-o aventură. Prin tertipuri a scos-o pe Didina regina balului care apoi și-a primit plata în bătăi și jigniri de la staroste. În timpul
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
și cu banii lui făcuți din furturi și jafuri. La ea râvnea și Paraschiv, tânăr tâlhar în care clocotea sângele și care o urmărea cu lăcomie cum cânta și juca. La balul meseriașilor, Didina a pus ochii pe președintele Federației Meseriașilor, Petrică Cârcu, căruia i-a surâs evadarea într-o aventură. Prin tertipuri a scos-o pe Didina regina balului care apoi și-a primit plata în bătăi și jigniri de la staroste. În timpul unui chef organizat de Bozoncea, Paraschiv i-a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Sayuri, învață să deschidă și să închidă ușa, să meargă elegant, să salute, să zâmbească, să converseze, să-și poarte hainele, să-și aleagă chimonoul, obiul și sandalele, să se îngrijească, să se fardeze, să-și mențină coafura realizară de meseriași. A luat lecții de muzică, de dans, de ikebana, de arta preparării și servirii ceaiului. Devenise conștientă că nu era important să devină gheișă, ci să fie gheișă. Trebuia să-și construiască un mod de a fi, un mod de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
lei. "Aș fi vrut să mă răzbun, dar m-am muiat fiindcă era ceva normal. M-au adoptat două săptămâni. Prima dată, am stat martor: le făceam jocul. Câștigam cât voiau ei. Îmi dădeau codurile... nu le spun, poate că meseriașii n-ar vrea să deconspir. Am depistat metoda. Am făcut rost de cauciucuri și sute de ore m-am chinuit. Alba-neagra, dacă e s-o analizezi pe fundalul meseriei, este o înșelăciune. Ca în orice faptă, provocatorul este vinovat. El
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
din acel moment din cadrul sistemului economic socialist. Pe lângă aceste nesfârșite probleme organizatorice și administrative, profesorul Oblu s-a preocupat În mod deosebit și de calitatea profesională și morală a tuturor specialiștilor ce urmau să lucreze În acest spital, de la simplul meseriaș de la atelierul mecanic până la șeful de clinică. Profesorul a fost preocupat de calitatea personalului medical ce urma să fie Încadrat, de la capacitatea intelctuală și profesională până la calitaățile morale și de caracter. Pentru viitorii specialiști ai clinicii a prevăzut și În
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
Kotzebue) apărea la micul dejun încălțată cu conduri de atlas alb; „acești pantofi făcuseră parte din zestre și, neavând alt prilej de a-i întrebuința, îi slujeau acum de papuci“. La un nivel social inferior, întruchipat la orașe de lumea meseriașilor și a negustorilor, iar la sate de aceea a boiernașilor, nevoia de respectabilitate se va satisface încă multă vreme cu vestigii ale vechiului costum boieresc, deseori în combinații dintre cele mai bizare. În publicul unui spectacol bucureștean de operă, Cezar
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
pe la secții, vechili pe la divanuri, doftori de dinți și de cai, spițeri, toți alegători la Eforie, toți cuconi“ (s.m.), mândri așadar de titlul pe care începuseră să-l arboreze profitând de relaxarea anumitor convenții sociale. În comedia Îngâmfata plăpămăreasă, femeia meseriașului, în dorința ei de modernizare, pretinde să i se spună cucoană și nicidecum jupâneasă, în vreme ce soțul ei - respectuos ierarhiei - se simte stingherit de apelativul domnule, iar o calfă declară în același spirit: „Eu nu sânt domn. Domnii nu scarmănă la
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
și condiția socială. Să atribuim fiecăreia din ele un set adecvat de coeficienți, marcând astfel treptele deschiderii. Sexului, firește, doi: 1 (bărbați) și 2 (femei). Vârstei - tot doi: 1 (maturi) și 2 (tineri). Condiției sociale - trei: 1 (inferioară: boiernași, negustori, meseriași), 2 (medie: boieri de rangul doi și trei), 3 (superioară: membrii protipendadei). Se observă că ne-am restrâns clasificarea la păturile sociale înlesnite, omițându-i pe țărani, slujitori și robi. Produsul celor trei coeficienți (sexul × vârsta × condiția socială) dă indicele
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
lumina electrică, peste clopotniți a făcut case, peste sfinți bancheri, peste poeți șoferi, peste catedrale a întins conductele latrinelor sale; burghezia a înlocuit biserica cu cinematograful, familia cu bordelul, mama cu patroana de bordel, soția cu cocota, fecioara cu «domnișoara», meseriașul cu proletarul, palatul cu «vila», mănăstirea cu cazarma, sfînta împărtășanie cu cecul, Evanghelia cu cartea de bucate. (...) Șiret și imbecil, îndrăzneț și laș, parfumat și murdar, stăpîn și slugă, necredincios și superstițios, sîngeros și sentimental, zburător și patruped, [burghezul] a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cum s-ar zice - „impresii de la fața locului”. E posibil totuși ca ideea de „jidovire” să aibă în ea și anumite reminiscențe de la cursul de economie politică predat, la Facultatea de Drept din Iași, de A. C. Cuza, autorul faimosului studiu Meseriașul romîn, în care de la observații în general corecte se ajunge la concluzii catastrofice, alarmiste 4). De la poezie la reportaj După Plumb, pînă la Stanțe burgheze, volumele lui Bacovia cuprind poeme scrise la mari intervale de timp unul de altul, cîteodată
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
regretăm timpurile din trecut, epoca de aur, așa-numită de toți cei în vîrstă”. După observațiile sale (asemănătoare cu ale unor economiști), lipsa de inițiativă, inerția și ineficiența se întîlneau în toate sectoarele de activitate, la toate categoriile profesionale, de la meseriași și comercianți la funcționari. Problema - credea el - nu era lipsa aptitudinilor, ci a educației, de la baza ei, a „modului cum se (făcea) instrucția în școala primară”. Ceea ce spune sună în parte actual: „Cu dosebire de la un timp, de vreo douăzeci
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ghiorăie mațele de foame, iar mahalagiu vine, evident, de la locuitorii suburbiilor care vindeau la piață produsele agricole realizate în grădina proprie pentru a supraviețui. De altfel, un aristocrat pur sânge, precum Alexandru Paleologu, avea cuvinte frumoase despre mahalagii interbelici, mici meseriași, oameni spălați și cu bun-simț, protestând împotriva sensului nedrept și stigmatizant căpătat de acest termen în contemporaneitate. Pe scurt, orice elementar excurs în rădăcinile culturale ale termenului de țăran (în toate articulațiile sale) ne va arăta că e vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ei fiind aduși acolo de Justinian, pentru a păzi și sluji mănăstirea Sfânta Ecaterina. Deși astăzi nu-și mai câștigă existența datorită mănăstirii, totuși ei au păstrat legături cu ea. Beduinii vlahi se remarcă prin vrednicie și pricepere, mulți sunt meseriași, iar copii acestui trib știu citi și scrie. Membrii tribului îndrumă pe ceilalți beduini la lucrările agricole și în meșteșuguri. Să adăugăm că anticii îi cunoșteau pe daci ca fiind buni meseriași și agricultori. Columella îi socotea „experți în cultivarea
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
se remarcă prin vrednicie și pricepere, mulți sunt meseriași, iar copii acestui trib știu citi și scrie. Membrii tribului îndrumă pe ceilalți beduini la lucrările agricole și în meșteșuguri. Să adăugăm că anticii îi cunoșteau pe daci ca fiind buni meseriași și agricultori. Columella îi socotea „experți în cultivarea pământului” . Trebuie reținut, din capul locului, că toți cei care au scris despre beduinii Gebalié, îi arată ca fiind vlahi și că au fost aduși de Justinian în secolul al VI-lea
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
inferiori, ca sclavi. Deci s-ar fi putut foarte bine ca cei 100 vlahi cu familiile lor să nu fi fost sclavi, ci pur și simplu oameni liberi, duși ca apărători ai mănăstirii, paznici și îngrijitori; erau soldați, agricultori și meseriași. Ca robi n-ar fi avut nici u interes să apere mănăstirea, nici să o întrețină; dimpotrivă, ar fi putut face din această fortăreață principalul punct de rezistență pentru obținerea libertății lor. Faptul că cei 100 de sclavi au fost
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
apoi prezentată familia armonioasă a lui Victor Predeleanu, dar și familia lui Grigore Iuga, a cărui soție, Nadina, duce o viață scandaloasă. Titu Herdelea Își trăiește viața Într-o lume modestă, a micii burghezii bucureștene, a funcționarilor mărunți, a micilor meseriași cu idealuri socialiste, ca cizmarul Mendelson. La, acest cizmar, Titu Herdelea Îl cunoaște pe Petre Petre și niște soldați pe cale de „liberare”. (până aici e conținutul capitolul I, intitulat „Răsăritul”) În capitolul „Pământurile”, autorul face o descriere a proprietăților din jurul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Asta era cooperativa meșteșugărească, așa se numea oficial. Mai era și cooperativa de consum - adică prăvăliile în curs de transformare în magazine. Mai erau și altele asemenea, dar într-un târg cu puternică populație evreiască, deci cu tradiții de mici meseriași și negustori, astea două trebuie să fi fost de bază. M.I.: Da. Iar cooperativa în care lucrau mulți dintre membrii familiei, iar unchiul era șef, era puternică și bogată, cea mai bogată. Primul televizor din Tg. Neamț la cooperativă a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
intre în partid, are o situație din ce în ce mai precară. El nu era anticomunist, dar n-a vrut să intre în partid. Mi-aduc aminte că au fost alegeri la cooperativă, și comuniștii au vrut să pună pe altul în locul lui. Atunci meseriașii au spus - țin minte că mă duceam cu el peste tot - că dacă îl aleg pe acela, îi sparg capul cu ciocanul. Până la urmă, unchiul a fost reales președinte, comuniștii nu au putut face nimic. A fost un președinte foarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
gospodar. M.I.: Da, foarte bun gospodar. Cooperativa era viața lui. Și-a investit toată energia în afacerea asta, se chinuia ca oamenii să aibă de lucru, îmi aduc aminte foarte limpede. Din cauza asta a fost foarte iubit. Nu numai de meseriașii Cooperativei, ci de lume în general. Tot timpul dădea bani cu împrumut, te aștepta oricât. Cum nici nu s-a însurat până relativ târziu, banii nu contau pentru el. Țin minte că mătușile nu-i dădeau voie să se ducă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
informatori care nu și-au cerut niciodată scuze. Atâta vreme cât toți aceștia își fac un merit „patriotic” din ceea ce au comis, „tradiția rea” de care vorbea jurnalistul de la Lamura se menține. Pentru a schimba lucrurile care nu ne plac, credea același meseriaș de presă, ar trebui „să începem prin a ne schimba noi înșine”. Altfel-zis, să depășim tradiționalul regionalism lipsit de orizont, pentru a participa la problemele Europei și ale lumii. Să gândim nu ca locuitori ai Ploieștilor și Dorohoiului, ci ca
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
necesarei retrospective. Voind parcă să o ia înaintea propriei posterități, scriitorul ne oferă date în plus pentru a-i reevalua „statura” de 180 creator, cu speranța subînțeleasă de a-l lua așa cum este. Și dovedește încă o dată că rămâne un meseriaș, în vers ca și în proză. „Dosarul” alcătuit din evocări, interviuri și fotografii mi se pare a fi, mai mult decât un „capăt de linie”, o probă de onestitate scriitoricească și un început de etapă. După ce s-a eliberat, mărturisind
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
informatori care nu și-au cerut niciodată scuze. Atâta vreme cât toți aceștia își fac un merit „patriotic” din ceea ce au comis, „tradiția rea” de care vorbea jurnalistul de la Lamura se menține. Pentru a schimba lucrurile care nu ne plac, credea același meseriaș de presă, ar trebui „să începem prin a ne schimba noi înșine”. Altfel-zis, să depășim tradiționalul regionalism lipsit de orizont, pentru a participa la problemele Europei și ale lumii. Să gândim nu ca locuitori ai Ploieștilor și Dorohoiului, ci ca
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]