5,396 matches
-
pentru că mă tem de numeroasele capcane care îmi vor fi întinse. E cât se poate de natural să fiu urâtă de celelalte concubine. Pe măsură ce burta mea începe să se umfle, îmi sporește teama. Mănânc foarte puțin de acum, pentru a micșora riscul de a fi otrăvită. Visez trupul fără blană al pisicii, care plutește în puț. An-te-hai mă avertizează să fiu atentă de fiecare dată când beau un castron de supă sau fac o plimbare în grădină. E convins că rivalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nu îl interesa să mă cunoască. Cealaltă era una de uimire. Nu putea înțelege de ce trebuie să fiu eu singura care îl contestă. Privirea lui analiza propria mea existență. După ce ne certam, expresia sa afișa un rânjet sarcastic. Eu eram micșorată în ochii fiului meu. Adorarea mea pentru această mică ființă mă reducea la osul care dansa în supa imperială ce fierbea de două sute de ani. Odată, i-am văzut pe Tung Chih și pe Nuharoo jucându-se. Fiul meu studia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o călătorie grea. Și tu, i-am zis, observând căciula sa, care părea prea mare pentru el. Și-o tot împingea în spate cu mâna, ca să nu-i acopere sprâncenele. — Am slăbit, dar nu m-am așteptat să mi se micșoreze capul, râde el. Când l-am întrebat despre mai-marele călugărilor, prințul Kung mi-a explicat că asasinul era cunoscut sub numele de Palma lui Buddha - puterea lui fusese la fel de nemărginită precum palma lui Buddha, despre care se zice că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
n-a existat. Cineva s-ar putea întreba: e chiar atât de importantă literatura, încît să intre în interiorul ei astfel de avertismente? După părerea noastră este. Chiar dacă există dorința, proTocată de dezamăgiri, de a o îndepărta de la această misiune. Nu micșorând în gândirea noastră forța de influențare a conștiințelor pe care o are arta rezolvăm dezamăgirile noastre. Dezamăgirile nu sânt firește, de ordin literar. De ce, atunci, să suporte ideea de literatură aceste consecințe? Nu arta de relație s-a depreciat, ci
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și mai tare, cu toate mijloacele presei, radioului și ale editurilor, tirul asupra valorilor. Nu era vorba nici pe departe de o necesară și mereu actuală confruntare a vechilor valori cu spiritul revoluționar al timpurilor noastre (confruntare care nu le micșorează puterea de atracție în conștiința prezentului, dacă sânt adevărate valori, și confruntarea, una adevărată, care nu falsifică înțelesurile operei confruntate, dimpotrivă, le sporește strălucirea, prin lumina puternică în care o concepție nouă despre lume le pune), ci o acțiune de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de clipă este pusă în dezechilibru de expansiunea eului nostru, care folosește, cu viclenie, când instinctele, când rațiunea. Opera de artă e seducție, și când conține în ea, elemente prea vizibile ale unei morale oricât de fascinante, această seducție se micșorează. Scriitorii obsedați de mari aspirații morale sacrifică o parte din seducția naturală a artei, pândind însă tot timpul să nu ucidă în ei pe artist, fără de care nici moralistul n-ar mai avea nici o putere de convingere. De obicei vârsta
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ne cărăm de pe suprafața pământului, să spălăm putina. Nu mai era chiar foarte tânăr, avea și copii, situația lui nu era chiar așa de disperată, totuși, a muri fiind o idee totdeauna îndepărtată și cu dată nesigură, când îndepărtarea se micșorează vertiginos și data nu mai e deloc incertă, tot ceea ce știm noi despre moarte deodată nu ne mai ajută decât foarte puțin, mi-a povestit mai departe acest prieten. "De pildă, a adăugat el, gîndirea: moartea e un vis, domeniul
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
noastre să ni le pocească! AGRESIVITATEA LA VOLAN Am crezut multă vreme că tot ceea ce se spune despre psihologia omului de la volan nu sânt decât simple speculații menite să sperie pe conducătorii auto și să-i facă prudenți ca să se micșoreze numărul accidentelor. Omul de la volan, se spune, își însușește psihologic o parte din puterea motorului său și devine agresiv. Ce idee pur literară! Cum să-și însușească o astfel de putere? De ce? îi lipsește cumva o doagă? Ce să facă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
e ora patru dimineața și pe masa mea cântă în șoaptă un mic tranzistor. Ascult și văd în adâncul ființei mele: pentru el, prietenul meu care a murit, nimic nu va mai cânta. Lumea în care mă mișc s-a micșorat. El nu mai e acolo unde îmi plăcea să știu că trăiește, scrie și își crește copilul. Niculae Iorga, care a trăit în același oraș în care se stabilise în cele din urmă și Miron Radu Paraschivescu spunea despre cineva
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
din pricina beției sau a vreunei muieri oarecare... O ORĂ DE ISTORIE I De ce îmi plăcea istoria? Fiindcă aveam sentimentul că trăiesc de atunci, de pe vremea egiptenilor și asirienilor. Aveam cincisprezece ani, dar îmi simțeam gândirea milenară (sentiment miraculos, care se micșorează pe măsură ce începem să trăim) și îmi dădeam seama că la capătul viu al acestui fluviu care înainta spre necunoscut eram eu. Asta era neîndoielnic: nu eu eram punctul la care ajunsese până atunci istoria? Cine altcineva? Cei dinaintea mea erau
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ei chiar trăiesc și sânt chiar cooperatori. Dar pentru mine ei toți nu mai sânt și nici nu-i mai recunosc atunci când îi caiut și încerc să stau de vorbă cu ei. Poiana este un loc care parcă și-a micșorat dimensiunile, polița fierăriei lui Iocan a dispărut, caii care erau aduși acolo să fie potcoviți au fost omorâți cu ciomegele în curtea cooperativei, au fost dați la porci, deoarece, după cum mi s-a spus, "consumau mult". Cu alte cuvinte, nu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
marfă de contrabandă pe care Încă n-o avea și nici nu și-ar fi putut permite s-o cumpere. Pe măsură ce se apropia de casă, obrazul și privirea i se Întunecau din ce În ce. Pentru a lungi distanța, Își micșoră pașii. Îi apărură În gând nevasta cea tânără și cei trei copii. Titel Meșteru făurise un cărucior pe roți cu cauciucuri, căci Hristu le făgăduise țâncilor că avea să-i plimbe În acel căruț agățat de bicicleta nouă, cu nenumărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu har, În timp ce se ridica, oarecum șovăielnic, la Îndemnurile răstite ale Directorului. Lui Ectoraș inima i se sui În gât și aproape Îl sufocă. Pe măsură ce se apropia de remorcă și simțea cum albinele Îi vâjâiau pe la urechi, pașii i se micșorau și genunchii păreau din ce În ce mai slabi. Fără să se poată Împotrivi câtuși de puțin poruncii dinlăuntrul său, o rupse brusc la fugă către pădure. Câteva clipe, Directorul rămase cu gura căscată și nu izbuti să scoată nici o vorbă. Apoi izbucni, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Franța ți s-a întâmplat acea nenorocire! Că stăpânit de supărare, am cules fructele coapte (era cam pe la 6-7 iunie), că am separat creanga ruptă cam la un metru de trunchi și că, după aceea, prin măsurile luate ți-am micșorat suprafața rănii și ți-am aplicat câteva straturi de vopsea albă pentru metal, astfel ca tu să nu mai pierzi seva hrănitoare, iar razele soarelui să nu vatăme ființa ta... - Ce mult m-am bucurat că mi-ai micșorat suferința
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
am micșorat suprafața rănii și ți-am aplicat câteva straturi de vopsea albă pentru metal, astfel ca tu să nu mai pierzi seva hrănitoare, iar razele soarelui să nu vatăme ființa ta... - Ce mult m-am bucurat că mi-ai micșorat suferința și mi-ai dat posibilitatea de a da o nouă ramură care în cei zece ani a ajuns să fie aproape de mărimea celorlalte surori ale ei. Apoi cireșul și-a amintit că exact cu un an în urmă m-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
locului Cetățuia. Nu se lasă mai prejos nici Ștefăniță Lupu voievod când vorbește despre refacerea bisericii mănăstirii Hlincea. El spune că: „S-a ridicat din temeliile pământului dumnezeiescul și precinstitul templu”. El nici nu și-a dat seama că îl micșorează pe însuși părintele său - Vasile Lupu voievod - care, după ce din lipsa de grijă a călugărilor greci biserica stătea gata să cadă, a făcut turlă bisericii, chilii, trapeză, pivnițe și zidul din piatră cu turn clopotniță și cerdac deasupra porții... Ei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mă mai îmbrățișeze o dată. Te rog, nu-mi da drumul, mă gândesc, cufundându-mă în îmbrățișarea ei și simțind cum douăzeci de ani mi se topesc de pe umeri. Înconjurată de brațele mamei, simt cum golul din stomac mi se mai micșorează puțin. — Tish-Tish, te rog, am nevoie disperată de ajutorul tău cu cerceii, se smiorcăie Lucille, smulgând-o pe mama de lângă mine. Sentimentul care mă cuprinde când simt brațele mamei îndepărtându-se de lângă mine e mai rău decât cel produs de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
întorceam ca să dau ochii cu Vivian, care arăta ca un pitbull cu spume la gură, gata de bătălie. În spatele meu. — Pierdusem speranța să mai primesc un telefon înapoi, înainte de prânz, a scuipat Vivian către mine, ridicându-se pe vârfuri ca să micșoreze distanța dintre fețele noastre. Îmi dădeam seama c-o scotea din pepeni faptul că, la un metru cincizeci și cinci, ea era cu mai bine de cincisprezece centimetri mai scundă decât mine și era nevoită să-și strâmbe gâtul atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
timp discutând pe tema asta și, mult mai important, nu voiam ca vreunul dintre colegii mei să audă disputa. — Vai, draga mea, unde ți-e inelul? m-a întrebat Mandy, în vreme ce eu o împingeam către lift. — E, ăăă, dat la micșorat, am șoptit. Am privit ușile liftului închizându-se și m-am întors la mine în birou, când telefonul a început să sune. De data asta era chiar Lucille. — Claire, draga mea, a început ea. Vocea îi căpătase inflexiuni metalice. — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
autobuzelor și tramvaielor. Trase halatul din cuiul de pe tocul ușii, se apropie de fereastră. Chiar în dreptul casei zăcea, defect, un camion uriaș și preistoric, care bloca circulația. Claxoanele și frânele mașinilor care ocoleau namila sporiseră vuietul. Fleacuri!... nimic nu putea micșora bucuria de a fi ieșit, din nou, la țărmul zilei. Pentru Tolea, nopțile erau capcane apăsătoare și stupide, nici nu vroia să-și amintească, prefera să le ignore, oricâte enigme ar fi conținut. Nu, nu existau, se spulberau instantaneu. Singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să se sperie. Ne-au sufocat, Tudore, așa vorbea. Ne-au stors, nu mai avem plăcere de nimic, doar greață de gândurile și trupul și sufletul nostru găurit ca un șvaițer, cică așa spunea. Ne ascundem, atât am învățat, ne micșorăm într-atât că nici noi nu ne mai putem găsi, așa vorbea Limbutul. Nu era glumă, vorbea de-adevăratelea, parcă plângea. N-avem găuri de scăpare, toate orificiile sunt capcane, toate orificiile, Tudore, toate, așa vorbea. Murim împreună, Tudore, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mi-a strâns mâna. Rămâne să ne vedem la prânz, da? Sigur, am răspuns, constatând cu ușurare că nu era atât de supărat cât crezusem. Aceeași oră, același loc. Și a plecat legănându-se, traversând cvartalul cu pasul lui greoi, micșorându-se tot mai mult în depărtare. Când s-a distanțat suficient ca să nu ne mai poată auzi, Nancy a spus: — E tare timid, nu? — Da, tare timid. Dar e un om bun și nobil. Unul dintre cei mai buni din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
la spital. Te dezbracă, te bagă într-unul din halatele alea umilitoare și dintr-odată nu mai ești tu însuți. Devii persoana care locuiește în corpul tău și ce ești acum este suma totală a insucceselor acestui corp. Când te micșorezi în felul acesta, îți pierzi orice drept la intimitate. Când doctorii și asistentele intră și îți pun întrebări, trebuie să le răspunzi. Dorința lor este să te țină în viață și numai un om care nu vrea să rămână în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dimineața stătea ca într-un jilț imperial la prima ramificație a trunchiul arborelui, între două crăci mai groase decât trunchiurile copacilor din jur. Stătea și fuma, cu picioarele goale în adidași spânzurând spre apa verzuie. În timpul ăsta, contempla cu ochii micșorați panorama orașului în dimineața de primăvară ploioasă. De pe mal, un puști tot încerca s-o agațe cu bățul undiței - i-a prins chiar poala puloverului, i-a ridicat-o, ea a zvârlit scurt din picior după el... Totul trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
până-n picioare, părul strâns spre spate lăsându-i la vedere tâmplele albicioase, în contrast neplăcut cu tenul ei, doar puțin machiată cu movul acela despre care tot eu îi spusesem că dă nemaipomenit la tenul oacheș. Îl caută, cu ochii micșorați de concentrare, pe prietenul Mikali, care devenise deodată interesant pentru ea după ce aflase că lucra pentru CNN-Türk și după ce T. o lămurise că sienen-ul ăsta nu era un serviciu secret, era un post de televiziune - dar la sindrofie Mikali nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]