10,460 matches
-
actorie, la fata de alături, pariu că la anul e studentă la noi?, șoptește unul, mai taci naibii din gură, îl oprește altul, nu vezi ce bucățică e?... — Să-ți spun un banc, îi spune bărbatul fetei cu părul ca mierea, știi cum se face o omletă la români? — Nu. — Se fură două ouă și se face o omletă românească... Rita se uită lung la tânărul actor care râde cu poftă, îi sclipesc ochii, cum?, ce bancuri mai știe și omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pură, simplă, În care se aflau Înainte de a mânca bomboanele. Nu asta vor. Vor pur și simplu să retrăiască bucuria de a le mai mânca o dată. Matroana nu dorește să i se redea virginitatea - vrea să-și repete luna de miere. Eu nu vreau să-mi retrăiesc inocența. Vreau să trăiesc plăcerea de a o mai pierde o dată. Î.: La ce faci aluzie? Dialogul acesta s-a contopit grotesc cu starea cea mai familiară a minții lui Amory - un amestec grotesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de Mariana, și de Șefu, deși deocamdată îmi amintesc doar că Mișu i-o trage lui Mariana, eu i-o trag lui Mișu și Șefu mi-o trage mie. Asta, ultima, la figurat, firește. - Ați dori poate niște lapte și miere? - Nu, mulțumesc. Aș vrea să mă duc acasă. Mă așteaptă nevastă-mea. - Asta nu se poate. - Ba se poate, ea mă așteaptă întruna. De o viață întreagă mă așteaptă, nici ea nu știe de ce. - Nu se poate să plecați. Misiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
nu numai că ar fi fost lipsită de unealta cu care-și împlinea planurile, dar ar fi rămas practic fără jumătatea de jos a trupului ei, fără picioarele care ieșeau în Babilon în fiecare zi să-i aducă lapte și miere. Contesa nu mai ieșise din Palat de ani întregi, de când văzuse un cățel strivit de roțile unui tramvai. Faptul că bietul animal îi purta numele i se păruse un semn divin - pe vremea aceea Maica Tereza încă mai trăia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Mariana cu tigaia și aproape indecentă, deschiseră ușa - întuneric. Și deodată, zeci de blițuri îi imortalizară. Un microfon apăru direct sub nasul lui Mișu: - Vă urmărește în direct întreaga Americă! Și România! Spuneți-ne ceva! * Cu degetul în borcanul cu miere, domnul Popa privea pe fereastră un București pe care nu-l văzuse niciodată așa. Nu reușise să identifice locația Palatului și înțelegerea fusese ca, atâta timp cât va rămâne alături de Contesă, să nu iasă deloc, să nu vorbească cu nimeni altcineva, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și înțelegerea fusese ca, atâta timp cât va rămâne alături de Contesă, să nu iasă deloc, să nu vorbească cu nimeni altcineva, să se rupă cu totul de vechea lui viață. Popa acceptase. Halatul de mătase îi îmbrățișa plăcut burta. O picătură de miere îi alunecă încet pe piept. Calm, lux și voluptate, își repeta în gând domnul Popa prima lecție învățată de la Contesă. Simțurile îi erau mai adormite ca de obicei. Să-i pună ăștia droguri în lapte și miere? Ei, și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
O picătură de miere îi alunecă încet pe piept. Calm, lux și voluptate, își repeta în gând domnul Popa prima lecție învățată de la Contesă. Simțurile îi erau mai adormite ca de obicei. Să-i pună ăștia droguri în lapte și miere? Ei, și dacă starea asta de bine e de la drogurile lor, pagubă-n ciuperci! Era timpul să-și uite vechile prejudecăți. Era timpul să devină un om mai bun, dacă liniștea asta și drogul și luxul însemnau să fii un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
cu câte un poem băgat pe sub ușă. În fața oglinzii mari de cristal, domnul Popa se gândea, din nou, la nevastă-sa. Păi dacă l-ar vedea Margareta lui acum, cu halat de mătase, curat, pieptănat, parfumat, cu buzele păstrând dulceața mierii... Domnul Popa își descheie halatul. Parcă și burta îi mai scăzuse puțin, iar pojghița maronie din jurul buricului părea mai mică și mai deschisă la culoare decât de obicei. Domnul Popa lăsă halatul să-i alunece încet de pe umeri. Se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
că vreau să-mi trăiesc... să fiu poet, na!, nevastă-mea ce-ar face? Credeți că s-ar bucura? O și văd pe nevastă-mea! N-o să mă creadă niciodată că am locuit în asemenea palat, că am mâncat numai miere și lapte și dulcețuri și măsline și brânză mucegăită (pun pariu că proasta o să zică „bleaaa!”) și struguri acuma, în martie... Și mai ales că umblam gol goluț cu așa o frumusețe pe lângă mine! Platonic! Pentru astăzi trebuie să scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
pe cea care dormea vie și goală lângă el, domnul Popa începu să sforăie telepatic. Contesa era din nou în Rai. Se făcea că ea e Eva. Fără să aibă conștiința păcatului, Contesa sărea desfrunzită peste pârâiașe cu lapte și miere, se bucura de ciripitul unor păsărele care cântau când Mozart, când Debussy, când Edith Piaf. Îl căuta pe Adam. Un zgomot de stânci crăpate se auzea din spatele unor rodii înfloriți. Contesa alergă printre ei în relanti. Aici domnul Popa, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
un copil minunat, curat ca moaștele unui sfânt, întrupat din cea mai înaltă dragoste ar putea, la urma urmei, să și vorbească de la două luni. Domnul Popa simți băluțe pe ureche, apoi un miros dulce de lapte și cereale cu miere, și auzi ca prin vis o voce subțire, dar fermă: „Sunt eu, Sorinel. Am venit să-mi dai înapoi halterele”. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Maria Manolescu redactat.doc PAGE 83
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
versuri pentru a-l converti pe Memmius la conversația filosofică epicuriană. Doctrina pare amară, seamănă cu o băutură de leac austeră, e ca un medicament cu gust puternic, cam ca absintul, dar asta n-are importanță: poezia va acționa precum mierea, acest excipient dulce care îi permite poțiunii să fie eficace, în ciuda unei ingestii neplăcute. Paharul fiind uns cu lichid dulce, medicația merge și singură. Memmius, orator, politician, retor, poet în momentele sale de inspirație, guvernator al Bitiniei, ginerele lui Sylla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
din poartă m-am năpustit, în fugă, Obrajii să mi-i sprijin pe palmele-i de lut. - "Giugiuc, mi-a zis, iar ochii priviră mai cruciș. De mult n-a fost la turcul atât aliș-veliș... Zi darnică, de lapte și miere, aferim! - Hai, ia ce vrei din coșul lui Haivada Selim." Și trase mucavaua panerului turtit... Ca sculele-n sipeturi, așa mi-ați răsărit, Alvițe rumenite, minuni de acadele Sticloase - numai tremur, văpăi și ape - ca Ocheanele de limpezi, de mici
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
visez... cum pruncul flămând la sân, la maică, De carnea ta curată și albă, de nemțoaică. Mai rară ca răcoarea în luna lui Cuptor, Mi-ai lunecat în brațe, ai desfăcut fuior Tot părul ca un galben, întins eter de miere... Și m-ai făcut c-un lucru de preț mai știutor: Ca două sunt, nu una, femeie și muiere. CÎNTEC DE RUȘINE El știa să-njure bine Și cântece de rușine. Anton Pann Stă un biet țigan turcit La un
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
orfice, acompaniamentul grav și subteran al unora dintre stanțe parcă. Succesiunea anotimpurilor, îmbucătățirea lui Dionysos în peisaj, misterul germinării sunt resimțite de Moréas într-un chip sacru: ca un adevărat inițiat, gâfâind pe drumul care-ajunge de la Cefis la Eleusis. Această miere atică, atât de nouă, pe care-o aduce poeziei franceze, e mai degrabă spicul triptolemic: propria cunoaștere a unei Grecii mai profunde, pe care numai geniul lui Nietzsche ar fi știut s-o presimtă. Eminența unei culturi umaniste se măsoară
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
la clanță: Și-ntârzierea e-o undă de speranță ... Acasă de atâta privit claude monet a orbit beethoven a surzit de-atât auzit de-atâta dor pot să-mi iau zbor spre altundeva unde-i casa mea cu silabe de miere mă cheamă-n tăcere un loc ce-nseamnă acasă aștept să m-ademenească o cameră cu busuioc la grindă și cu gutuie în fereastră să mi se zăvorască și culisele să nu mi se fure cumva visele dar oriunde umblând
POEZII DE ION GEORGESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364284_a_365613]
-
nicio problemă. Au fost primele versuri și primul sentiment revelator, înnălțător, necunoscut mie până în acel moment. * M-am trezit brusc cu o anumită senzație de sufocare, ca și cum o mână nevăzută mă strângea cu putere de gât. Ceaiul de tei cu miere de albine și lămâie mi-a adus o oarecare stare de liniște. În jurul prânzului, am primit un telefon de la el... Inima îmi bătea cu putere ori de câte ori vedeam pe ecranul telefonului acel număr familiar. Doar am trăit o vreme împreună, jurându
ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364288_a_365617]
-
ești mai tare; eu nu-nțeleg, tu poate înțelegi. ‘n a tale lacrimi plange-a mea ființă, deși doar eu îmi înțeleg durerea; lacrimi de groază, lacrimi de credină, planse-n mândrie, planse-n umilință, poate amare..., poate dulci că mierea. Sclipim că aștrii în senine seri, lucind sau adumbriți, pieriți sau vii; cântam și astăzi, cum cântam și ieri - acum statornici, mâine efemeri - a Cerului slăvite armonii. TO THE DEVIL It is almost midday and the world is going to
POEME BILINGVE (5) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364393_a_365722]
-
O SPUN DESCHIS Te aștept să vii cu mersul grațios, Spre mine zâmbitoare și splendidă, Totul mi se pare enorm de grandios, Ființă de gheață ce rămâi candidă. Te ascult în nopțile târzii de insomnie Spunându-mi cuvinte dulci, de miere, Reintru pentru clipe în farmec și în reverie Iar gândul mai aproape mi te cere. Te văd întruchipată în tot ce e frumos, În fulgi de nea, în mari poeme, Iar sângele în vene tresaltă furtunos, Când oare gândul va
O SPUN DESCHIS de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364466_a_365795]
-
scuturi Purtat-am, în vise, roiuri de fluturi. Ce țanțos pășeam, când gingașa mână Noaptea tânjeam să ți-o sărut, stăpână! Mireasma de poale, în mers unduit, Mă roade ca râul, prin mal prunduit. Gura ta, dulce, mai dulce ca mierea, Povară o port, sfântă-i durerea! Și-s mândru că sufăr, în moarte o duc, Prințesă, mi-i vremea, de dor, mă usuc! Cum frunza, toamna, din ram se desprinde, La fel, brațul meu spre tine se-ntinde. Omul renaște
ŞI TOAMNA, PRINŢESĂ, PLOUĂ CU ÎNGERI! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364518_a_365847]
-
și luni și marți, Dar Marin n-a apărut... - Doamne! Ce-o fi făcut? De n-apare, mi-l aștept! Vreau să-l strâng cu drag la piept, Să-i dau roua ochilor Și dulceața buzelor. Buze dulci, faguri de miere; Să culegem cu plăcere Mărgărit din răritură; Vin Marine și mă fură! Bună, dragă! - am venit, Bine că mi te-am găsit... Toată noaptea n-am dormit, La tine m-am tot gândit. - Marine, cred c-ai aflat? Tata a
CALUL HAIDUCULUI (BALADA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364556_a_365885]
-
Părinte Pimen Zainea și de PS Părinte Calinic Botoșăneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor. PS Părinte Episcop Gherasim putneanul a scris următoarele lucrări: Catalogarea manuscriselor românești din Biblioteca Mănăstirii Secu (1994); În duhul evlaviei ortodoxe (1999); Cuvinte și tâlcuiri arhierești (1999); Mierea din drumul pelinului (2000); Iarba din roata amurgului (2001); Precizări tipiconale (2002); Tămâie și exil - dialoguri despre pribegia fraților (2003); Tihna însemnărilor (2004). De asemenea, Episcopul Gherasim (Cucoșel) Putneanul a publicat diferite articole în revistele: "Mitropolia Banatului" și "Îndrumătorul Bisericesc
EPISCOPUL GHERASIM PUTNEANUL... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364545_a_365874]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > OGLINDA Autor: Cârdei Mariana Publicat în: Ediția nr. 380 din 15 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Două suflete pereche, Priveau în oglinda veche Admirându-se-n tăcere, Gândind la „Luna de miere”. Ea, suavă și gingașă, Arunca priviri poznașe, Cucerind bărbatul care O dorea cu-nfrigurare. El știa prea bine țelul Și gândea să-i dea inelul, Cumpănind clipa în care Să-i fure o sărutare. Pe o ferăstruică mică, Intră-n
OGLINDA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361314_a_362643]
-
portocale aurii; elegantele lădițe, suple ca niște domnițe dintr-un ev puțin modern, vin cu farmecul etern chiuind pe trei silabe, joacă sârba pe tarabe, dar aplauze cam silabe; dolofane merele stau la sfat cumetrele; țuguiate perele; doarme în borcane mierea, iar fasole „sparg” tăcerea; pretutindeni florile; fac bezele zorile, persiflează roadele, chicotesc năroadele. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Persiflări / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 380, Anul II, 15 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae
PERSIFLĂRI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361321_a_362650]
-
se simțeau acasă și de nimic vă spun nu le pasă. nu au pisici, nici câini nici capcane sunt liberi , în sfârșit liberi, vezi doamne. au magazine unde-n vitrine stau înșirate la vedere numai brânzeturi fine au faguri cu miere să mori de plăcere, șunculiță, plătica, soric nu le lipsește vă spun absolut nimic. acum când vă povestesc ascultând, motanul nebunul caută spre țară șoriceilor drumul intenții bune are îmi spune dar eu cred ca se ține numai de glume
ŢARA ŞORICEILOR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361349_a_362678]