17,823 matches
-
părea deseori că sacul dezgustător e un parazit care se hrănește cu rezervele imense de vitriol și bilă ale gazdei. Alan intenționase, categoric, să dreneze chistul cu totul. Apoi, dacă mai avea timp, ar fi vrut să mai meargă două mile până la East Finchley ca să verifice dacă pansamanetul lui Bull trebuie schimbat. Măcar atât putea face și el, ținând cont de... ținând cont de faptul că urma să plece în ziua următoare la Wincanton, la Competiția Educațională a Autorității pentru Sănătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Juniper nu avea de gând să se lase deranjată de un amărât de broker imobiliar din Grays Thurrock, mai ales de unul care ceruse să i se ia interviu într-un restaurant în care se servește friptură, aflat undeva pe Mile End Road. Nu acum, când devenise redactor de divertisment la cea mai bine vândută revistă de profil, Get Out!. Nu, avea de gând să facă din porcăria asta o mină de aur. Ba chiar era gata ca, la nevoie, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
sunt împânziți de temple budiste, opt dintre acestea, situate pe creștetul muntelui, fiind cele mai renumite, printre care Baoguo și Wannian. Statuia lui Buddha de la Leshan se află pe versantul estic al munților Emei, cunoscută în antichitate ca "Statuia lui Mile" sau "Marea statuie Jiading". Construcția acesteia a început în prima perioadă a dinastiei Tang, respectiv în anul 713 e.n. și a durat 90 de ani. Statuia a fost realizată în stâncă și este orientată cu fața spre râul de la poale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a fost realizată în stâncă și este orientată cu fața spre râul de la poale. Este cea mai mare statuie de piatră din lume. Realizarea acesteia ilustrează expresia "Muntele este o statuie a lui Buddha, iar Buddha este un munte". Buddha Mile este așezată cu spatele la est și cu fața spre vest și are o înălțime de 71 m, cu toată maiestuozitatea ei fiind bine proporționată și având fața extrem de expresivă. Capodopera întruchipează strălucitoarea cultură dezvoltată de dinastia Tang. Pe cele două laturi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de vânători. Tocmai când credea că nu mai are scăpare, lupul s-a întâlnit pe o cărare cu Dongguo, un învățăcel tare inimos. Cu lacrimi în ochi, l-a implorat să-l salveze. Înduioșat de rugămințile fiarei, acum vrednică de milă, învățăcelul a desfăcut traista pe care o avea în spinare și i-a spus să se ascundă întrînsa. Când Zhao Jianzi și soldații lui l-au întrebat pe Dongguo dacă n-a văzut un lup rănit trecând pe-acolo, el
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a oferit hrană. Profund mișcat, Han Xin i-a spus: "Am să te răsplătesc cu prisosință într-o zi". Tare supărată, femeia i-a răspuns: "Ești bărbat și nu poți să te întreții singur. Ți-am dat de mâncare din milă. Mai crezi că aștept vreo răsplată?" Han a fost cuprins de rușine. În Huaiyin, orașul său natal, mulți tineri considerau că el era un om fricos, deși era mare de statură și purta sabie la brâu. Într-o zi, un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a spus: "Eu am, însă, o soluție." Recunoscător, piticul l-a rugat să-l învețe ce să facă. Dongfang Shuo i-a zis: "Să aduni toți piticii și să vă așezați în genunchi în fața împăratului. Probabil, Măriei-Sale îi va fi milă de voi și vă va cruța viața." Urmându-i sfatul, toți piticii s-au pus în genunchi în fața împăratului, când acesta ieșea într-o zi din palat și au cerut îndurare. Nedumerit, suveranul i-a întrebat ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
împărțea în trei. Rareori, mai punea câteva legume sărate tăiate mărunt în orez. Asta mânca Fan la fiecare din cele trei mese ale zilei. Odată, a venit să-l viziteze un prieten. Acesta a observat ce mânca Fan și din milă a vrut să-i lase niște bani. El l-a refuzat cu multă recunoștință, dar categoric. A doua zi, prietenul său i-a adus mai multe delicatese. Fan Zhongyan n-a mai putut să-l refuze. Peste câteva zile, prietenul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
venit cu o trusă medicală la prințesă, sub pretextul că vrea să o consulte și a ascuns pruncul în această cutie, ca să-l scoată pe ascuns din palat. La ieșire, șeful pazei, Han Jue, a descoperit pruncul. Dar fiindu-i milă de copil, l-a lăsat pe Cheng să plece și apoi s-a sinucis. Aflând că orfanul a dispărut, Tu Angu a dat ordin că dacă nu este predat în trei zile, va ucide toți copiii sub un an, din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de rușine că era săracă și că tatăl ei va rămâne singur și neîngrijit de nimeni. Xiangling, crescută într-o familie bogată, nu știa că în lume mai sunt și săraci precum Zhao Shouzhen. Aflându-i povestea, a cuprins-o mila de săraca fată. Dar cum s-o ajute? Privirile i s-au oprit asupra traistei Suolin. I-a cerut servitoarei să-i dea lui Zhao traista, fără să-i spună ce era în ea, după care ploaia a încetat și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
astfel de imagini? Din răutate? Din sadism? Pentru că realizatorii programelor de știri chiar sunt niște vampiri care vor să împartă cu telespectatorii bucuria de a vedea sânge? Nu e chiar așa. În gazetărie nu prea e loc pentru emoție și milă. În televiziune, Dumnezeu se numește Rating, iar pe Maica Precistă o cheamă Share. Se uită lumea la emisiune, exiști; o singură apăsare pe butonul telecomenzii și dispari ca și cum n-ai fi fost. Problema, adevărata problemă, după părerea mea, e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
de deștepți am fi. Altfel, mințile n-o să vi le pierdeți, pe dumneavoastră, creierul n-o să vă părăsească până la moarte, dar o să vă pierdeți sufletul, domnule Popescu”. Oricât de greu îmi venea să accept asta, în glasul lui era o milă autentică. Amărâtului ăsta naiv și sfertodoct îi era milă de mine! În Coca-Cola multă și neagră ca sângele străluceau luminile New York-ului. - Nu lua pâinea de la gura lui Dumnezeu, a mai zis preotul și vocea lui mi s-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
le pierdeți, pe dumneavoastră, creierul n-o să vă părăsească până la moarte, dar o să vă pierdeți sufletul, domnule Popescu”. Oricât de greu îmi venea să accept asta, în glasul lui era o milă autentică. Amărâtului ăsta naiv și sfertodoct îi era milă de mine! În Coca-Cola multă și neagră ca sângele străluceau luminile New York-ului. - Nu lua pâinea de la gura lui Dumnezeu, a mai zis preotul și vocea lui mi s-a părut dintr-o dată rece și mieunată. Marea Ciordealtc "Marea Ciordeal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
ce se poate. Probabil că, dacă demascarea lui s-ar fi produs pe când trăia și ne-am fi întâlnit într-o emisiune de televiziune, l-aș fi tratat așa cum am făcut-o cu Dan Amedeu Lăzărescu și Alexandru Paleologu - fără milă. Nu numai pentru că a fost turnător, ci și pentru că, după ’89, a beneficiat de tot felul de funcții, inclusiv cea de senator, de unde a tunat și fulgerat împotriva comunismului și Securității, fără să simtă nevoia să-și mărturisească păcatul. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
mecanice, de dragul rimei, gen Păunescu în degringoladă, o obscuritate câtuși de puțin fertilă, menită să înfășoare nimicul, un vid de simțire poetică. Am aceeași senzație de stinghereală ca lângă o frigidă care mimează cu sârguință disperată orgasmul. Și mi-e milă de hârtia bună, plină și netedă, pătată de târâșul „necuvintelor”, creaturi nevertebrate, scalariforme, capul semănând cu coada, le tai în două, le tai în trei, în câte câți vrei, bucățile o iau care-ncotro și nu sunt cu nimic diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Se pune, astfel, în practică o imposibilitate oximoronic definită de înțelepciunea populară: Și cu dânsa-ntr-însa, și cu sufletu-n rai. De altfel, creștinismul însuși a fost de la bun început găunos. O religie exclusivistă și agresivă, prost deghizată în nonviolență și milă. Un film mult mai puțin văzut și discutat decât Patimile... spune asta cu mijloacele artei unui mare creator: Dogville, în regia lui Lars von Trier. Primul mare film anticreștin pe care îl cunosc. O fată, blondă și gracilă, pe nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
unei gropi de gunoi, pe vreun maidan desfundat, pe fundul unui lac (de-ar fi Cișmigiul!), la rădăcinile unui tei plantat de liceeni, în podul sau prin șopronul uneia din fostele femei de servici(u) ale blocului. Nu vă e milă? Mie îmi e. Mi-i cumpărase tata de pe Lipscani într-o duminică dimineața, atunci când magazinele păreau a fi deschise anume pentru șantieriști, ca să poată și ei să fie folositori familiilor, măcar arătându-se drăguți și cu bani dacă tot lipseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
zis și El c-am pătimit destul sub instrumentul ăla de tortură cu dinți deși și ascuțiți care duhnea insuportabil a oțet și care se numea, aiurea!, pieptene, sau când zulufii care nu se lăsau descâlciți se prăbușeau apoi fără milă sub foarfecă pentru a-mi dezveli capul țuguiat, ori când gazul ăla puturos binevoia să-mi ardă pielea în căutarea dușmanilor și când o întreagă grupă mică, mijlocie, mare, bașca alee Băiuț înțelegea foarte bine de ce sufăr și mă ocolea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
foarfecă pentru a-mi dezveli capul țuguiat, ori când gazul ăla puturos binevoia să-mi ardă pielea în căutarea dușmanilor și când o întreagă grupă mică, mijlocie, mare, bașca alee Băiuț înțelegea foarte bine de ce sufăr și mă ocolea fără milă, ca pe ultimul ciumat de pe pământ. Nădăjduiesc din tot sufletul ca El să nu se burzuluiască pentru că-L invoc atât de des la acest început de capitol și mai sper să nu-I fi greșit prea tare încât să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
unghii a mamei, fără ca ea, în inocența ei de mamă, să presimtă pașii hoțești, rânjetul diabolic, mâna tremurătoare și vicioasă care înșfăca pila ca pe un obiect sacru de pe policioara ei din baie (aceeași mână care osândea la moarte, fără milă, hoarde întregi de omuleți de plastic), mă ia cu amețeală și mi se înmoaie genunchii. Numai când îmi închipui cum se pot întuneca ochii albaștri ai lui Filip aflând că Rahan avea ciudatul obicei de a ieși, când ți-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
aprind țigara sub ochii lui tata, am să ies puțin din poveste și am să-l caut pe Matei. Noi, frații Florian, avem de lămurit niște chestii: chestia 1 - mamă, ce nasoale sunt mâncărimile pe dinăuntru! chestia 2 - mi-e milă de războinicii ăia căzuți în luptele din spatele ușii închise, în tundra nesfârșită din camera Mateiului mic, acolo unde „noaptea se furișează duminica la ora două după-amiaza“, unde există „o stâncă uriașă care seamănă ca două picături de apă cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de plastic din care se înfruptă o haită de coioți invizibili“, dacă preeria n-ar fi fost tundră și dacă generalul n-ar fi fost însoțit de-un telefonist cu mult înainte de inventarea telefonului, mi-ar fi fost și mai milă. Și s-ar mai fi ivit o problemă. Mirosul. Mirosul cumplit din camera lui Matei. Gândiți-vă doar la moletierele puturoase ale yankeilor, la respirațiile lor duhnind a whisky prost și a frunze de tutun, la transpirația cailor și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
răspundă cineva. Așa că, deja cu crucea pe umăr și proba strivită de scăunel, și în chiuiturile bezmetice ale poporului meu care o dădeau ca victimă sigură pe Angelica, tovarășa ne-a tras rând pe rând pantalonii în jos, descoperind fără milă vreo douăzeci și ceva de mărturii sincere (adică funduri de șoim) până când, mă rog, aripa destinului s-a oprit din fâlfâit în dreptul meu și cam asta a fost tot. Trebuie să vă spun că niciodată n-aș fi presimțit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
întrebare ar fi atât de dată naibii încât să mai și plutească, în fine, eu zic că plutea și se putea traduce aproximativ în forma asta: cum s-a ajuns cu chestia aia până la mine? Știu, știu, e demn de milă ce-am făcut în zilele ce-au urmat. Să le explici unor oameni care au crezut în tine că nu e tocmai vina ta, că blestemul bucătăresei, că mazărea a fost așa și pe dincolo, că, întocmai ca o replică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
țară, au dat puțin din aripi și, cu chiu, cu vai, au pus ceva pe foc. Zeama din tigaie bolborosea și scotea fum, nu se lega și nu se rumenea deloc, până când baba care-i găzduise le-a zis cu milă: „Puneți, maică, și niște făină în laptili ăla“. 3. Miracolul văratic al combinatului de la Ișalnița În anii de început ai republicii, ceasul istoriei personale a bunicului meu ticăia lent și stins, cât să nu supere bătăile marelui orologiu al istoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]