1,710 matches
-
ca să reziste ; și încă nu am văzut așa ceva. E adevărat că și în teatru imaginea, lumina pot suplini textul ; dar o poate face un Bob Wilson, nu e chiar la îndemâna oricui. Altfel, au apărut autori care scriu bine (Mihai Ignat, Mimi Brănescu, Lia Bugnar, Maria Manolescu și alții încă), dar nu mi se pare că au miză și că ce scriu ei va rezista. Poate nici nu-și propun așa ceva. Am tot scris despre asta în Observator cultural, n aș vrea
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
și mai recurge și la cotarea peliculelor, după modelul Maltin, de la zero la cinci (Con Air are zero, Some like it hot are cinci OK, OK, dar Moulin Rouge al lui Luhrmann are una, iar Pay it Forward al lui Mimi Leder are trei !), e clar că știe la ce să se aștepte. Dar Caranfil n-ar fi Caranfil dacă s-ar plia pe opinia majorității, și cred că acesta este meritul său cel mai mare ; într-o țară care nu
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
ai fi lângă mine! Câtă nevoie aș avea de prezența ta, de sfatul tău, de flecărelile noastre. Așa, sunt ca o biată mamă orfană. 15 februarie [1948], duminică, ora 5 [...] Tu continuă-ți munca fără să-ți faci griji pentru Mimi; o să facem ce vom putea pentru ea; dar mai ales nu pune la cale acte de nebunie și de sacrificiu de dragul ei, fiindcă probabil ar fi oricum inutil. În orice caz, nimic fără să mă previi din timp. Ca și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
vezi luna, mamy“. Cât privește jurnalul și Mălurenii: trebuie să plătim pentru seif 2 000 de lei; imediat ce am să pot, am să le duc acolo; deși le-aș crede mai în primejdie decât aici; am să mă sfătuiesc cu Mimi, poate că o să le pot lăsa la ei, foarte bine legate și sigilate. Joi, 22 aprilie [1948], ora 9 dimineața [...] Mouette, dulcea mea, buna mea, ce mult îmi lipsești pentru toate faptele de bravură și de curaj pe care mi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
la școală. Când m-am întors acasă, mama lui Mircea [Eliade] cu vești proaste de rechemare în țară, cu fraze neinspirate; dar, cum spuneai tu cu o anume eleganță, puțin îmi pasă... Sub ușă, aveam cheia 1 - am găsit scrisoarea Mimi de pe întâi iunie. Pari alarmată. Dacă crezi că făcând o croazieră o poți salva pe Mimi, fă-o. L-am întrebat pe Bondy, singurul avocat pe care îl cunosc, și mi-a spus că are să vină să-mi explice altfel
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în țară, cu fraze neinspirate; dar, cum spuneai tu cu o anume eleganță, puțin îmi pasă... Sub ușă, aveam cheia 1 - am găsit scrisoarea Mimi de pe întâi iunie. Pari alarmată. Dacă crezi că făcând o croazieră o poți salva pe Mimi, fă-o. L-am întrebat pe Bondy, singurul avocat pe care îl cunosc, și mi-a spus că are să vină să-mi explice altfel decât prin telefon, dar... n-a mai apărut deloc de la ultima ședință „Sb[urătorul]“. Toți oamenii
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Să revenim la lucrurile serioase. Deci, nu te în toarce. Asta ar putea însemna o despărțire definitivă și poate chiar fără vești; va fi greu, fata mea dragă. 2) Fă-ți „croaziera albă“; de altfel, ai să i spui lui Mimi, care o să-ți dea cele mai bune sfaturi. Dacă o să fiți rechemați și tu nu te întorci - și n-ai să te întorci - cu siguranță o să ni se ia casa. Nu-ți fie frică; am să vorbesc diseară cu Pauline
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cea care adoră și care plânge în hohote. Mama 9 iulie 1948 [...] Aici lucrurile merg foarte rău; s-a dat o lege nouă, am să-ți trimit un extras din ziar, prin poștă. S-ar putea s-o pierdem pe Mimi, dar mai presus de orice e viața ta, eu am să pot să mă aranjez în altă parte, cu mobilele pe care am să le pot lua [din casă] și care sunt ale mele. [...] 12 iulie [1948], marți [...] Am dat
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fi în învățământ? Nu știu. Mă vor scoate la pensie cu pensie ori fără? Nu știu. La ce școală voi fi repartizată dacă mai sunt menținută în învățământ? Nu știu. La cine mă voi aciua dacă mă vor despărți de Mimi? Nu știu. Această nesiguranță nu e numai a mea, ci a tuturor. Eu nu mai cred în teza ta de doctorat, decât după ce se va fi izbit de invazia poeților toată lumea; din o suferință ca aceasta, universală, ar putea să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ad mițând că există un risc. Și apoi, scumpa mea Mouette, cred că destinul mi-a și trasat drumul, că n-am să pot nicio dată împiedica sau abate „ceea ce e scris și hotărât“. Cum ar spune Rein[er] și Mimi: Poisson. Deci am să telefonez, fiindcă de fiecare dată când îți aud vocea recunosc țipătul tău, care s-a schimbat puțin din momentul când l am întrebat pe doctor: „Băiețelul meu țipă așa tare?“ și mi s-a răspuns cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și fost: ne-am putut scrie, ne-am putut vorbi (vai, așa de puțin!), tu ai putut să-ți câștigi existența, eu, la fel. N-am avut nici o boală gravă, afară de fractura de care știi; nici tu. Am locuit cu Mimi; tu ai avut o cameră frumoasă; am avut un fir de speranță care ne-a susținut existența. Ce are să ne aducă Anul Sfânt al Papei cutare? Scrisorile tale mi-au fost balsam; gândul că ai știut să-ți faci prieteni
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ale zilei, dar pentru că ambele personagii își aduc atât de rar aminte de mine, au devenit evenimente. Întâi, în sfârșit Rodica, cu care nu am putut sta prea mult de vorbă pentru că trebuia să intru în clasă, apoi bărbatul lui Mimi. Îmbolnăvindu-i-se grav tatăl, are nevoie de un medicament, „Rutin“, 200 tablete, un tub, sau, dacă nu se găsește, un alt medicament pentru hipertensiune, și m’a rugat să ni-l procuri tu, trimețându-l prin avion. Dacă aceasta ar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
are nevoie de un medicament, „Rutin“, 200 tablete, un tub, sau, dacă nu se găsește, un alt medicament pentru hipertensiune, și m’a rugat să ni-l procuri tu, trimețându-l prin avion. Dacă aceasta ar putea îndulci raporturile mele cu Mimi, și eu cred că o poate, te rog mult, și aceasta e ultima rugăminte de acest gen, să mi-l trimeți cât mai degrabă. Nu înțeleg cum nu ai primit scrisoare de la Rodica; ea mi-a spus că ți-a
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
încetat să fiți o doamnă“, mi-a răspuns o fată din clasa burghezo-moșierească. Ce dramă a mai ieșit! [...] M. 34/1950 I 1 aprilie [1950], sâmbătă Draga mea, dulcea mea dragă, Vai, nu e păcăleală de 1 aprilie: bărbatul lui Mimi s a instalat de-adevăratelea în apartament. M-a dat afară din birou. Bolnavă, gripată de trei zile, eram în pat, cu febră - o gripă teribilă face aici ravagii - când am fost anunțată că el e în vestibul, cu doi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și pârâie, cerul e înstelat, țârâitul greierilor se aude somnoros și îndepărtat, sub clar de lună. Mi se strânge inima la chemarea asta discretă a amintirilor; mă gândesc la tine, scumpa mea, nobila mea copilă; mă gândesc la întoarcere, la Mimi, la pistruii ei, și îmi vine să plâng, să țip, să alerg spre eden: orașul în care ne vom revedea. Este în cer? E pe pământ? E Bucureștiul? Draga mea, mă încearcă un plâns nebun. [...] 43/1950 V 3 septembrie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pot să-mi mai aștept fata? În ziua aceea nu eram nici măcar obosită, alergam spre munca îndârjită pe care o duc la bun sfârșit cu bucurie și cu tandrețe tocmai ca să te merit - dar și ca să plătesc tot, toate datoriile Mimi care m-au înjosit și scârbit! Nu vreau să-ți poată spune cineva, în ziua când ai să te întorci (căci, după cum te cunosc eu, ai să te întorci, fie și după 25 de ani): „Bătrâna dumitale mamă îmi era
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
șerban Pavlu) și Iulia (Oana Ioachim) sînt doi soți care s-au despărțit, dar care au rămas în ceea ce amîndoi consideră a fi relații amiabile de dragul fetiței lor de patru ani, Alexandra. Tavi e în relații bune și cu bărbatul (Mimi Brănescu) care i-a luat locul în apartamentul Iuliei și al mamei ei (Cristina Ivan). Tustrei sînt oameni cu studii superioare, convinși că pot să gestioneze inteligent creșterea copilului. Dar nu e nevoie decît de o vorbă greșită și de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
pot fi recapitulate în două-trei fraze. Bogdan, un bărbat la vreo treizeci și ceva de ani (Dragoș Bucur), e la mare cu soția și copilul, de 1 Mai. El se întîlnește din întîmplare cu doi foști colegi de liceu, Penescu (Mimi Brănescu) și Iordache (Adrian Văncică), și se întinde la băutură cu ei. Din cauza asta se ceartă cu soția, drept care se hotărăște să rămînă peste noapte în oraș și s-o facă lată, ca pe vremuri, cu prietenii lui. A doua
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Li l-a contaminat și pe dirijorul Bill Christie, care la final a urcat din fosă pe scenă, dansând și dirijând În același timp un bis al celebrului calumet de la paix, În care era angajat tot colectivul de soliști, dansatori, mimi, acrobați, alături de coriștii și muzicienii ansamblului Les Arts Florissants. Grațioasele zeițe ale teatrului baroc mi-au spulberat, cu bucuria și Încrederea lor În triumful dragostei, și ultimele rămășițe ale melancoliei. Ce ușurare! Am ieșit din depresie. Debut la Metropolitan Dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
subiect pe care-l atinge. E un conferențiar de zile mari, luările lui de cuvânt nu sunt numai o rară desfătare intelectuală, ci și totdeauna un spectacol ieșit din comun. E în intimitate un povestitor fabulos, dublat de un formidabil mim. Amicii săi nu se pot sătura de relatarea inenarabilă a unei călătorii în Indonezia și o reclamă din nou de câte ori împrejurările o permit. Așa cum în articolul despre G. Călinescu, Pleșu îl vede pe marele critic ca pe o a doua
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fapt al acestui eveniment este acela că din respectiva distribuție au făcut parte și unii soliști care debutau în roluri principale. Totdeauna rolurile de mare întindere pun la grea încercare soliști cu îndelungată experiență. Iată însă că soprana Diana Călcâi-Bucur (Mimi) și tenorul Ricardo Nori (Rodolfo), care de multă vreme așteaptă debutul în aceste roluri, s-au apropiat cu răspunderea ce o incumbă de fiecare dată o nouă partitură de Puccini. Și, cu minuțioasă studiere a partiturii, cu muzicalitatea care este
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
de Vivaldi sau Acis și Galateea de Händel, făcând dovada valorii sale. Dar mai ales, era neîntrecută în domeniul interpretării liedului! Apoi, o perioadă de 12 ani pe scena constănțeană, a interpretat roluri mult visate: Violeta din Traviata sau rolul Mimi, din Boema, și în multe operete cum ar fi Văduva veselă, Voievodul țiganilor, Liliacul, Bal la Savoy”ș.a. A dat din preaplinul cunoștințelor sale îndrumări celor mai tineri, în calitate de titulară la catedra de canto de la actuala Universitatea de Arte ieșeană
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
teatrală românească” (Reîncepem, 43/1945), fără a reuși clarificări în acest sens. Rubrici: „Poșta redacției”, „Mica publicitate”. Poezie dă Ion Manu, articole pe teme teatrale semnează Victor Eftimiu, Petru Comarnescu, Mihail Hanu, Sandu Naumescu, Mihail Anastasiu, Nicu Naumescu, Marieta Rareș, Mimi Botta, L. Sărățeanu ș.a. Revista mai include articole despre sport, film, muzică, operă, precum și interviuri, informații culturale. Alți colaboratori: Ion Sava, Emil Iencec, Ioan Massoff, Florin Scărlătescu, Ioan I. Ulmeni. A. P.
TEATRU SI SPORT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290105_a_291434]
-
să gândesc, pe atât de onorat sunt de delicata prietenie ce mi-o arătați. Cu cele mai bune gânduri, Radu Petrescu Dacă aveți cumva nr. 12 (1977) al Vieții Românești, iată o erată la cele două articole ale mele: Retrospectiva Mimi Podeanu (p. 64) rândul 22 de sus: nu supunerea, ci spunerea; rândul 10 de jos: nu atmosfera porumbeilor, ci metafora porumbeilor; (p. 65, coloana 1) rândul 21 de sus: nu artistice, ci artistei. Expoziția Marin Gherasim (p. 66, coloana 2
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de pe computer, a sexului light și a țigărilor light. Memoriile unui tînăr țicnit, o carte pe care o termini În două ore cu tot cu pauzele publicitare de rigoare, este o narațiune scrisă intenționat indiferent, aparent repede, al cărei protagonist face pe mimul În piața publică și În disprețul amatorului de frumos. Marc Marronnier e un cronicar monden care se-mbată criță, dar nu se droghează prea tare, care se Îndrăgostește subit dar scurt, care călătorește buimac fără să vadă nimic. Singura motivație
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]