20,506 matches
-
cătun ce aparținea unui sat, nu departe de Cristinești, cu mulți ani în urmă, trăia o mamă cu al ei băiat, pe nume Norocel. Din cauză că tatăl băiatului nu și-a găsit de lucru în sat, a plecat să lucreze în mină pe Valea Jiului. În scurt timp după angajare s-a dărâmat un mal de peste câțiva mineri. În acest accident de mină a murit și tatăl lui Norocel. Astfel, la vârsta preadolescenței, Norocel a rămas orfan de tată iar biata lui mamă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
băiat, pe nume Norocel. Din cauză că tatăl băiatului nu și-a găsit de lucru în sat, a plecat să lucreze în mină pe Valea Jiului. În scurt timp după angajare s-a dărâmat un mal de peste câțiva mineri. În acest accident de mină a murit și tatăl lui Norocel. Astfel, la vârsta preadolescenței, Norocel a rămas orfan de tată iar biata lui mamă era grav bolnavă. Atât de mult ținea Norocel la tatăl lui, că în fiecare zi se ducea la mormânt. Acolo
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mi-ai spus cum te cheamă? -Norocel, spune mama că m-a strigat când m-a născut. -Dar... tată ai ? -Am avut și tată dar... nu mai am. -Ce s-a întâmplat cu el? -A murit într-un accident la mină. De aceea vin zilnic la țintirimul de dincolo de pădure, adică la Cristinești, să stau de vorbă cu el, că tare-i greu fără tată, mama este bolnavă și casa se dărâmă peste noi pe zi ce trece... -Și... cu greu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
-mea de asemenea, copiii sunt la vârsta la care le trebuie destule și ..... -Ei! Vezi, tocmai asta spuneam. Dacă reușim să ne înscriem în Cartea recordurilor și realizăm performanțele cerute, o să avem berechet pentru dumneata și copiii dumnitale și pentru mine suficienți bani. Mă gândesc de pe acum, la anul unde pot să mă duc ca să-mi fac concediul. Domnule primas, spuneți ce aveți de gând, pentru că visăm fără rost când nu știm dacă avem bani sau nu. Până vom ajunge să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pace. Când ne întoarcem din această călătorie o să împrăștiem mușunoaiele și iarba își va reveni, a zis Căiță către Stup. Între timp Cârtița a săpat repede prin pământ ajungând astfel la picioarele lui Căiță și i s-a adresat: -Fără mine nu veți avea succes în această călătorie. -Ce vrei să spui cu asta, Cârtițo? -Trebuie să mă luați și pe mine dacă vreți să vă întoarceți sănătoși acasă. -Cum o să mă descurc cu tine? Nu vezi, nu suporți lumina. Și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
era învelit, precum viermele în gogoașa de mătase. El a continuat, povățuindu-mă: -Să-mi zici „bădie,” că tu nu știi, dar eu sunt mai tânăr decât părinții tăi. -Bine, bădie, am zis închizând poarta după mine. -Să mai vii pe la mine, că mă roade boala asta de singurătate, așa cum caria roade lemnul. În timp ce două lacrimi mari cât boabele de mazăre se rostogoleau peste obrazul lui, deși tânăr, adânc brăzdat de riduri, a continuat să-mi spună: -Uite amu-i sara și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
feciorelnică, coborârea în infern, înălțarea la cer...), înțelese în lumina Sfintei Scripturi și a spiritului timpului, poate citi cartea Credo (în limba germană a avut o ediție specială intitulată Einführung in den christlichen Glauben, Introducere în credința creștină) care pentru mine își păstrează inalterată valoarea. În cartea de față nu reneg nimic din ceea ce am scris atunci sau după aceea în volumul Creștinismul. Esența și istoria (de exemplu despre dogmele cristologice). Însă una este religia oficială a persoanei, care o leagă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
fataliști sau chiar abandonând totul și alegând refuzul total? Deci sensul vieții poate fi găsim în muncă? Sunt considerat un muncitor neobosit. De fapt, aparțin celor norocoși care pot afirma că munca pentru ei este un hobby. Într-adevăr, pentru mine munca nu este o pierdere de timp și cu atât mai puțin un job, cât mai curând o vocație. Știu că sunt chemat să împlinesc sarcini importante care îmi solicită întregul efort. Chiar și în timpul concediului "muncesc". Citesc, studiez, scriu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Urmându-l pe Isus Cristos Omul în lumea de azi poate Trăi, acționa, suferi și muri autentic uman: În fericire și suferință, în viață și moarte, Cu sprijinul lui Dumnezeu și rodnic în a-i ajuta pe ceilalți". Totuși, pentru mine își menține importanța sa această frază din introducerea cărții citate mai sus: "Autorul a scris această carte nu pentru că se consideră un bun creștin, ci fiindcă vede în a fi creștin o valoare pozitivă deosebită". În acest context, din perspectiva
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Glasul Monahilor, se luptau "împotriva unui lucru indiferent din punctul de vedere al cadavrului; nu primeau cremațiunea, înființată de curând pentru cei ce preferă viermilor cenușa"41. În acest context, acuzele nefondate ale preotului Marin C. Ionescu împotriva celebrului doctor Mina Minovici, publicate în Glasul Monahilor, constituiseră motivul arestării celor doi. Arghezi arăta că această gazetă era inofensivă, fiind "vândută în tren și tramvaie", dar avea meritul că mai critica, fondat, neregulile din mânăstiri și din mediul preoțesc. Însă alt element
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
extrem de violenți statutul societății cremaționiste din România, primăria București și primarul Ion Costinescu, precum și adepții incinerării din spațiul românesc, operând cu o stigmatizare totală a acestora 94. Un alt articol semnat de același Mirmilo se alătura acuzelor formulate împotriva doctorului Mina Minovici, cum că ar fi sprijinit fățiș dezvoltarea cremațiunii în România 95. Câteva săptămâni mai târziu, îl regăsim în paginile aceleiași reviste pe același Mirmilo, de această dată criticând, la fel de vehement, opțiunea de a fi incinerată a "d-nei Davidescu", "membră
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Pérez proprietățile laxative ale cojii de nucă neagră de Hindustan. Așa stăteau lucrurile când apăru don Francisco de Quevedo, curățându-și de pe Încălțări glodul adus din băltoacele de pe stradă. Noroiul, slujitorul meu, mă-nvață... bombănea prost dispus. Se opri lângă mine potrivindu-și ochelarii, aruncă o iute privire peste versurile copiate și Își arcui sprâcenele mulțumit, văzând că nu erau nici de Alarcón, nici de Góngora. Apoi se Îndreptă, cu mersul acela al lui șontorog din cauza picioarelor strâmbe - așa le avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
auzi schimbând câteva cuvinte cu voce joasă. Când servitorul se retrase, Guadalmedina se Întoarse către căpitan, preocupat. — Mă gândisem să-l anunț pe ambasadorul englez, dar acești cavaleri spun că nu se cuvine ca Întâlnirea să aibă loc aici, la mine... Așa că, Întrucât și-au revenit și se simt mai bine, Îi voi escorta eu Însumi cu oamenii mei cei mai de Încredere la Casa cu Șapte Hornuri, ca să evit alte surprize neplăcute. — Pot să fac ceva pentru domnia voastră? Contele Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mă așteptam să te găsesc aci! — Unde mă duci? Nu pot să-ți spun. Și-așa am vorbit mai mult decât se cuvine. Eu rămăsesem În ușa celeilalte odăi, foarte tăcut și nemișcat, și locotenentul de alguazili se uită la mine a doua oară. Vrei să mă ocup eu de băiat? — Nu, lasă-l. Alatriste nici nu mă privi măcar, cufundat În gândurile lui. O să aibă grijă de el Lebrijana. — Cum vrei. Plecăm? — Zi-mi unde mergem, Martín. Celălalt scutură din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Norsjövallen. Litera ucide, iar duhul dă viață! Tata hotărâse că școala din Avabäck nu era potrivită pentru mine. Acolo se aflau copii mai mult sau mai puțin muribunzi din cauza ofticei. La Norsjövallen epidemia fusese eradicată. Din sus, pe drumul dinspre Mină, venea Konrad Lindgren cu calul și căruța lui de mărfuri. La râul Mellan stătea și pescuia Arnold Landin, aplecat peste parmalâcul podului. Era 24 august. Atunci a început de-adevăratelea, ca să spun așa, viața mea de necunoscător într-ale cititului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Adesea - poate o dată pe săptămână - vine până aici, merge cei șapte kilometri pe poteca mea, care se desface din drumul mare, cel numit Drumul Militar și care se întinde de la Lycksele până la Arvidsjaur sau, dacă vreți, de-a curmezișul, de la mina Ada la Skellefteå. Ca și cum ar crede că se va întâmpla ceva aici, la mine. Eu am avut parte de întâmplări, obișnuiesc să-i spun. Mie nu-mi plac întâmplările. Dar ele sunt esențiale pentru notele mele, spune Manfred. Am scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
SPECIAL DE îNCHEIERE, în conformitate cu paragraful așa și așa, A ȘCOLII ELEMENTARE îNTRERUPEREA ȘCOLII DIN CAUZA TERMINĂRII ȘCOLARIZĂRII Dacă-mi aduc bine aminte, a fost singura dată când tata a citit cu voce tare pentru mine. în seara aceea bunicul și cu mine ne-am dedicat studierii gravurilor lui Dürer. E clar că am fost încântați și captivați. Aici vedem, a spus bunicul, interesul proaspăt trezit al Renașterii pentru micile detalii, pentru individ și pentru ceea ce e unic în natura umană. Am admirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Am văzut meciul de fotbal dintre Hjoggböle și Missenträsk. Când Mikael Wiehe a cântat cântece de luptă pentru minerii din Kristineberg, eram și noi acolo. Am mers cu telefericul peste râul Skellefteå. împreună l-am văzut pe prefect inaugurând noua mină de pe celălalt versant al muntelui Ava, mină care a transformat o simplă îngrijitoare în cea mai bogată și mai vestită locuitoare din Västerbotten. Cu toată sfiala ei. Deseori mă gândesc la asta: că eu, aici, pe muntele Ava, locuiesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și Missenträsk. Când Mikael Wiehe a cântat cântece de luptă pentru minerii din Kristineberg, eram și noi acolo. Am mers cu telefericul peste râul Skellefteå. împreună l-am văzut pe prefect inaugurând noua mină de pe celălalt versant al muntelui Ava, mină care a transformat o simplă îngrijitoare în cea mai bogată și mai vestită locuitoare din Västerbotten. Cu toată sfiala ei. Deseori mă gândesc la asta: că eu, aici, pe muntele Ava, locuiesc de fapt pe o mină. Acolo jos, adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
al muntelui Ava, mină care a transformat o simplă îngrijitoare în cea mai bogată și mai vestită locuitoare din Västerbotten. Cu toată sfiala ei. Deseori mă gândesc la asta: că eu, aici, pe muntele Ava, locuiesc de fapt pe o mină. Acolo jos, adânc, adânc, sub mine, oamenii sapă și scot afară aurul. Acum era o conferință în casa parohială din Norsjö, cu o scriitoare bătrână. Și era cu adevărat bătrână. Ședea într-un fotoliu pe rotile, iar o fată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
pământ trebuie să aibă un scriitor de articole, a mai spus Manfred în loc de concluzie. Dacă eu mă mut de aici, atunci Avabäckul dispare, da, și nu numai el, ci și Inreliden, și Lillåberg, Morken, Kullmyrliden și însuși muntele Ava, cu mina lui de aur cu tot. Asta ca să nu mai zic de numeroșii străini misterioși! M-a privit și eu am văzut în ochii lui cum gândea: Poate e vorba și de tine. Voi lăsa după mine un gol fără sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
în vreme ce mă străduiesc să termin cât pot mai bine această carte, în vreme ce rostesc cuvânt după cuvânt, mă gândesc adesea la moarte. Ea este ceva supărător și de cele mai multe ori definitiv. Robia morții este cea mai mare povară a creației. între mine și moarte stă de fapt numai dictafonul Sony MZN, care, cu o răbdare de nedescris, înmagazinează tot ce spun. Dacă apăs de două ori pe clapeta din dreapta, atunci revine la ceea ce am spus mai devreme și-mi dovedește că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
pleci?... Să plec?! De-asta crezi că am venit eu până aici, străbătând tot orașul? vorbi Arm cu însuflețire. Nu mă cunoști deloc, Bart. Eu sunt o ființă empatică și cazul tău este, pot să spun așa, o provocare pentru mine... Și cred că pot să te ajut, da, sunt convinsă că există o ieșire din situația ta... Surprins de tonul cu care îi vorbea, Bart se foi puțin în scaunul său cu rotile, tuși ușor în pumn, stânjenit, apoi scoase
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
stare de nimic... Sunt un om terminat, Arm, un uomo finito, și cred că nu-mi mai rămâne de făcut decât să stau țintuit aici și să-mi aștept cu resemnare apocalipsa mea personală, ce altceva?... încheie bărbatul cu o mină mai degrabă veselă decât tristă, parcă amuzat de toate necazurile pe care le revărsase, cu atâta dărnicie, destinul asupra bietei sale persoane. În dosul acestei măști însă nu era nimic vesel. Observând că pachetul de țigări ajunsese pe dușumele, își
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
stau doar acum, dar la noapte tu vei fi prințul meu, iar eu o biată sclavă supusă!... Și Liviu acceptase asta, iar ea fusese cu adevărat supusa sclavă... Hei, unde erau bucuriile de altădată? Bart se sili să păstreze o mină surâzătoare și aprobă din cap cu bunăvoință: Da, se poate spune că ai fost cu adevărat o soție fericită, nu-i așa? conchise el cu glasul lui plăcut, frumos timbrat Dar ea nu se lasă amăgită de politețea lui: Vezi
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]