15,494 matches
-
se așezase pe prispa căsuței lor cu bobocul de gâscă În brațe. Într-un târziu intrase și el În casă, Își făcuse semnul crucii și se culcase cu nădejdea că rugile lui vor fi auzite și Domnul va face o minune cu ei. Așa cum promisese În fiecare seară, se retrăgea În magazie și-I amintea Domnului de necazurile lui și se ruga să-i ajute și pe ei. Văzând acestea mama a mers după el și a stat și a ascultat
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
să-ți spui necazul și să ceri ajutor, cu inimă curată și fără gând ascuns. Așa Îi Învățase și pe copii. Când Ionuț a ieșit din magazie, mama i-a spus: Bine faci că te rogi Lui, chiar de o minune avem nevoie altfel, nu știu cum vom ieși la liman. Să ai mare grijă la chibrit și lumânare, să nu cumva să pățim un necaz și mai mare. Să nu se aprindă ceva și rămânem pe drumuri, Doamne ferește! Așa a trecut Întreaga
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
barăcile pentru muncitorii permanenți. O să ducem laptele la centru, avem grijă de vite...ce zici? Tu cu casa, eu cu vacile și ce o mai fi de facut. Or să meargă copiii noștri la școală femeie. Asta-i o adevărată minune, reușise să articuleze sarmana femeie, numai rugăciunile lui Ionuț săracul de el...uite că au fost ascultate. Copil bun și curat cu inima. Tu muncitor cinstit, că de... altfel nu se oprea fermierul tocmai la tine, nu? Își Împreunase femeia
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
și-n munți, obosiți fără vreme și cărunți. Noi am rămas, peste veac, oameni de pripas, să scriem cu un cărbune despre ei, despre alte scântei și poate despre cântecul de zăpadă căzută proaspăt pe strada unde a rămas o minune de pripas! Știu că purtam o rochie de stambă țesută cu celofibră, era luată ca pâinea pe cartelă cu puncte, poveștile mărunte, parcă nici n-ar fi fost, nimeni nu le mai știe; mai are rost să afle cum erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
bunica nu vorbeau despre ea. Șica, frumoasă cu ochii albaștri, fusese bolnavă mulți ani, avea în privire umbrele frunzelor de castani; abia acum îi înțeleg privirea de altădată și glasul ce suna ca o lăută spartă. Mama Lucreția credea în minuni și în astrele opale, citea toată vremea romane despre grădinile misterioase ale castelelor medievale. Bunica ageră la minte plângea, doar Tata mare umblat prin lume avea în colțul ochilor altare strivite în lumea aceasta cu treptele trecătoare. Frumosul chip al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
dacă sunt mințită frumos, ca firul ierbii mătăsos, ruginit de vreme ca în albastrele poeme chemat de condeierii bătrâni în pagini de suflet stăpâni. Marea iubire nici nu cred că ar greși, ținta scurtă va poposi un timp și ce minune se va împlini! În rest, nuanțe de frig și de cald pe piatra obosită de smarald din inel, o minciună și el. În rotundul lui a rămas un gol, ce plictis, după atâta ocol! N-a înțeles nici fata mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
să adaste mult timp la noi, speranța de viață fiind redusă, aproape nulă. Iar după toate câte s-au petrecut am avut certitudinea visului împlinit. Și, ca să-l parafrazez pe Eminescu, aș spune ca încheiere: Și te-ai dus, dulce minune! Dăinuie iubirea noastră Floare-albastră, floare-albastră, Chiar dacă e trist în lume. ÎN LOC DE EPILOG Zilele acestea se dezbate pe toate posturile de televiziune problema îngrijirii sau nepăsării față de bolnav din câteva spitale din țară. Au trebuit să moară oameni, mulți oameni, de-
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
și care sunt aduși aproape în ultimul stadiu la spital. Aici ar trebui să găsească milă, înțelegere, iubire pentru semeni, compasiune și dragoste pentru profesie. Chiar dacă aparatura nu este ultrasofiscticată, chiar dacă condițiile de igienă sunt precare, iubirea de oameni face minuni. Numai iubirea. Este cel mai înălțător sentiment pe care îl poate avea cineva, este Legea universală a existenței. Este iubire. Și indiferent de cât de obosit ai fi, iubirea te ridică și te ajută mai departe. Dar în acest moment
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
de a doua evidențiază faptul că eroina este o sămânță a Mikai-Lè din romanul Concert de muzică de Bach. Manuela nu iubește la Fecioară decât ipostaza maternă : ”pe genunchii ei largi ca un leagăn purta, cu sfidarea legii naturale, copilul minunii, al vestirii celei bune, copilul care [...] a rodit ca un pom miraculos, fructele amorului infinit drept hrana omenirii flamânde. ” Manuela este fericită și nefericită totodată. Ea consideră amorul ca trezind-o din somnul virgin al simțurilor, însă cu toate acestea
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
de ceea ce-ți poate oferi, să aștepți ceva nou de la el. Noi nu putem schimba nimic. Pentru că depindem mult de el și mândria noastră e mai puternică, decât dorința de a încerca să schimbăm ceva. Și atunci ...așteptăm... așteptăm minunea. Sunt sentimentală, prea sentimentală, ca să pot opune rezistență acestei lumi pline de răutate. Sunt o persoană care are inimă și pe care o poți răni foarte ușor. Am încercat să schimb răul din jurul meu, să arăt că există multe lucruri
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
rar, nu pentru că nu am avea ce discuta, ci pentru că el este student și eu elevă, și problema fiecărui student și elev este lipsa de bani în cont, bani de buzunar. Dar cel mai important e că ne înțelegem de minune și-mi pare bine că am putut să-l ajut când i-a fost greu, și el, la rândul său, mă ajută când îmi este greu. Am prietene încă de când eram toate mici, cu care, uneori, mă mai și cert
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
lui secretă până la exodul din „paradisul amniotic” vine să completeze misterul uman pe care doar viitoarea mamă îl poate percepe la dimensiunea lui cea mai adevărată. Profesorul acceptă spusele Teodorei: deși are „calitatea de autor”, bărbatul nu știe ce înseamnă minunea apariției unei noi vieți în propriul trup, simțită de femeie ca o adevărată re naștere. Femeia este privilegiată sub raportul cunoașterii, al trăirii acestei fericiri izvorâte din posedarea, fizic și spiritual, a unei certitudini fundamentale. Chiar dacă este urmată de dureri
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
raportul cunoașterii, al trăirii acestei fericiri izvorâte din posedarea, fizic și spiritual, a unei certitudini fundamentale. Chiar dacă este urmată de dureri, neliniști, așteptări temătoare, emoții zilnice provocate de ființa fragilă ce palpită la sânul său, sub privirea sa... Ce altă minune există, după Creația divină, dacă nu această repetare „terestră”, a nașterii unui șir nesfârșit de „Adami” și „Eve”? Dincolo de patetismul evident, în cuvintele Teodorei se află, presupun, scriitorul P.H.L., rememorând ceea ce putea (sau trebuia!) să gândească la tinerețe, în fața accederii
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
înțelepte. Tânărul caută cu prea multă patimă, în femeie, partenera de sex, încât nu are răgazul necesar aprofundării „relației”. Dacă aș fi răutăcios aș spune că P.H.L. iar „trage spuza pe turta pensionarilor”. Dar nu sunt!) Pentru a putea aprecia „minunea maternității”, crede scriitorul, este nevoie de timp, de „experiență personală”, cultură și meditație. Domnul R. le deține într-o „măsură mulțumitoare”. De aceea, insistă P.H.L. în continuare, iubirea la o vârstă coaptă este mai plină, oferă „satisfacții superioare”. Ea nu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Cu puține cuvinte (dar bine articulate), Teodora a dorit să-l plaseze pe Domnul R. pe un alt nivel de înțelegere: „- Cred că ar trebui să te bazezi pe forțe proprii pentru nemurire. Venirea unui copil pe lume este o minune a lui Dumnezeu. Omul nu face decât să deschidă brațele și să îl primească. Pentru a nu te prăbuși în neant este nevoie de mai mult efort.” Profesorul nu a răspuns strict la „provocare”. Sau a răspuns în felul său
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
va „redirecționa” întrun nou început. Domnul R. renunță la căutarea vreunui răspuns deoarece și-a amintit că, în acest moment, iubita lui ar trebui să țină în brațe pruncul lor. Nu s-a gândit până acum că nașterea este o minune, că durerile facerii se topesc într-un ocean de iubire. Dacă i-ar spune Teodorei ce îi trece prin cap, în mod sigur ar râde sau doar ar zâmbi condescendent: „Ce știu bărbații despre maternitate?...” Dar el chiar nu vrea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
urmărește personajul de la neastîmpărul copilăresc al prichindelului pistruiat din clasa a treia pînă la primul freamăt al dragostei, care încearcă pe copilul de paisprezece ani, în preajma Ilincăi, descoperind, iată, "aripa de vrajă și cîntec a zîmbetului ei", acele "buchete de minuni din ochii ei" și cea mai frumoasă muzică din lume "în vocea Ilincăi": personajul lui Dumitru Vacariu se identifică între dorul de aventură ("Măi fraților, spune Bărzăunul, chiar și numai faptul că ajungem pînă acolo și intrăm într-o lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
adevărat, nu să prindă asemenea arătări. Dar mai era un fapt peste care n-aș vrea să trec așa ușor: Bărzăunul era și un neîntrecut pescar, însă nu cu undița, cum poate cred cei mai mulți, ci cu mîna. Se pricepea de minune la prins păstrăvi de sub stînci, din pîrîul ce curgea printre munți. Numai că în acea zi ținta sa principală nu erau păstrăvii, ci tritonii. Iată deci cauza plecării sale spre pădure. Cine și-ar fi putut închipui că intenția atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
bine să se ascundă după un boschet, ca să nu-l vadă... cine? Nici el nu știa de cine trebuia să se ferească. Oricum, de după acel boschet putea vedea pe oricine fără să fie el văzut și asta îi convenea de minune. Cînd să se pitească însă în frunzișul pe care și-l alesese drept ascunzătoare, simți că se împiedică de un trup și căzu peste el. Auzi un mormăit furios și cîteva cuvinte cu totul străine de posibilitatea noastră de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
din visul fiecăruia ca o împlinire meritată, dar în acele clipe părea mai degrabă un strigăt al pămîntului, o chemare spre albastru și veșnicie... Rămaseră cu toții încremeniți, nemaiștiind cum să se manifeste. Se temeau ca nu cumva, strigînd sau rîzînd, minunea din fața lor să dispară. Razele soarelui cuprindeau întregul perete într-un joc feeric de lumini și umbre, iar totul din jur părea că se închină acelui colos. Piatra Domniței, șopti abia perceptibil Ilinca. Oare e adevărată?... Ori e un nour
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o piatră-n cap și, imediat, d-după ea. Ptiu, cînd mi-aduc amintee!... Ce, era s-o l-lăsăm singură? Și fugi, și f-fugi măi frate, și numai ce ne tr-tr-trezim, claie peste grămadă, cu toții într-o știoalnă... M-m-mare minune că n-am nimerit într-o pr-pr-prăpastie! Eu m-am lovit la piciorul ăsta, Vlad și-a spart c-c-capul deasupra urechii, iar Băr-Băr-Bărzăunul și-a pierdut lanterna. Ce, te joci?... Și tot timpul în urma noastră s-auzea prrrrr !... Ce c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Ar fi o cinste pentru comuna noastră dacă am descoperi cu adevărat ceea ce se spune că există. Și, în cîteva cuvinte, Matei fu pus în gardă cu tot rostul expediției. Cum era și el extrem de interesat să vadă o asemenea minune, deveni cît ai bate din palme membru al grupului și porniră cu toții, nu înainte de a-l trimite pe Nuțu la bufetul din centru, să-i ceară patronului Știrbu cinci pahare de plastic, două pîini, 1 kg de telemea de oi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
casă. Deodată auzi, foarte aproape de el, pași ușori. Întoarse capul și... și ochii i se opriră uimiți pe fața toată numai zîmbet a Ilincăi. Da, Ilinca în carne și oase!... Cine-ar fi crezut vreodată că se mai pot întîmpla minuni? Și ce mai conta că lîngă ea se afla Nuțu lui Răstoacă? Bărzăunul sări de pe pătură, apoi rămase ca un plop. Nu mai știa ce să facă. Bine te-am găsit, cărturarule! salută Ilinca scuturîndu-și o șuviță de păr de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ți-a spus frate-tu Matei? Bărzăunul rămase paralizat. Avea convingerea că ori n-a auzit el bine, ori că Ilinca vrea să-și bată joc de el. În adîncul sufletului însă, o asemenea perspectivă i-ar fi convenit de minune. Ilinca se uită la el o clipă, apoi îi trase un ghiont în coaste: Tu n-auzi ce-ți zic? Ce te holbezi așa? Ba aud, răspunse Bărzăunul trezit cam prea dur la realitate. Sigur c-aud!... Dar cine le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
tu și nu mai fi prost degeaba. Bărzăunul vru să se împotrivească și totodată să-i spună cîteva cuvinte cu care să lichideze, o dată pentru totdeauna, orice sămînță de discuție între ei doi. Dar... cînd descoperi iar acele buchete de minuni din ochii ei și cînd îl acoperi iar aripa de vrajă și cîntec a zîmbetului ei, nu mai știu ce să zică. S-o mai facă pe supăratul? Să-i mai zică ce-avea de zis?... S-o facă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]