11,805 matches
-
aceeași. FRUMOASA FĂRĂ CORP: Cum m-ai visat, Făt-Frumos? IERONIM (se ridică): Te-am visat trecând singură, singură și albă, de-alung de maluri de lac umbrit. Treceai abia simțit, parcă-ai fi pășit prin somn... FRUMOASA FĂRĂ CORP: Mă mir de ce-mi spui! IERONIM: Am fost înțelept pornind spre tine. Iată, te-am găsit... BUFONUL: Ascultă-mă, nepoate, tu ești un prost! Înțeleaptă-i ea, care se preface că se miră, nu tu, care o crezi că se miră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
fi pășit prin somn... FRUMOASA FĂRĂ CORP: Mă mir de ce-mi spui! IERONIM: Am fost înțelept pornind spre tine. Iată, te-am găsit... BUFONUL: Ascultă-mă, nepoate, tu ești un prost! Înțeleaptă-i ea, care se preface că se miră, nu tu, care o crezi că se miră. IERONIM: Bufonule, tu ești nebunul; nu știi ce vorbești! Și ea m-a așteptat, sunt sigur! FRUMOASA FĂRĂ CORP: Te-am așteptat, Făt-Frumos. Luam un fir de romaniță și-i desprindeam petalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mir de ce-mi spui! IERONIM: Am fost înțelept pornind spre tine. Iată, te-am găsit... BUFONUL: Ascultă-mă, nepoate, tu ești un prost! Înțeleaptă-i ea, care se preface că se miră, nu tu, care o crezi că se miră. IERONIM: Bufonule, tu ești nebunul; nu știi ce vorbești! Și ea m-a așteptat, sunt sigur! FRUMOASA FĂRĂ CORP: Te-am așteptat, Făt-Frumos. Luam un fir de romaniță și-i desprindeam petalele, spunând: "Dacă-a veni mâine, l-oi iubi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Drag mi-ai fost tu la tinerețile noastre, nu pot zice... DĂNILĂ: Și-acuma nu-ți mai sunt? SMARANDA: Mi-i mai fi fiind, cine știe? Da' nu despre asta-i vorba acu'. Mă uit împrejur și nu mă pot mira îndeajuns: de-atâta amar vreme, de când trăim noi laolaltă, ce-am înjghebat? Căsuța asta, care-i ca vai de lume, și-o șură mare și goală, unde ne-am aciuat boișorii. Și pe urmă? DĂNILĂ (leapădă din mână surcelele adunate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
darabana mult! Ai ceaun și apă, ce-ți mai lipsește pentru mămăligă? Da' plug, grapă, telegă, sanie, car, tânjală, cârceie, apoi coasă, hreapcă, țăpoi, greblă și câte lucruri altele care trebuiesc omului gospodar, ai tu, Dănilă? Iaca n-ai! Și mira-m-aș să le ai vreodată dacă nu dai din coate cum se cuvine. Așa-i că tot la frate-tău ajungi de câte ori ai trebuință de ce-am spus eu? Vezi bine! Atunci care-i pricina de supărare când pomenesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
nu te-arătai așa grăbit. Acu' ți-a cășunat să scaperi, pe mal de râpă, numai ca să-mi scoți mie sufletul. Dracu' m-a pus să iau asemenea șopron pe roți, de nu-l pot stăpâni... DĂNILĂ (se uită, se miră): Ehe-he... iaca minune, măi omule și frate! Bre, da' rău se muncește creștinul cela! Ia, ia-n privește cum îl zvârle proțapul ca pe-o nimica, ba la stânga, ba la dreapta. Aha, iaca l-a oprit la marginea râpii. (strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
-nainte. DĂNILĂ: Apoi eu îs Dănilă, de-mi mai zic oamenii și Prepeleac, de-alături, din sat de la Dodan. ONOFREI: Apoi zi așa, măi vere! Se poate să nu fi auzit de isprăvile dumnitale? O lume întreagă vorbește și se miră cât de bine le chitești pe toate și cât de anapoda îți iese lucrul început. DĂNILĂ: S-o mai fi întâmplat și-așa, da'asta mai demult... ONOFREI: Și, zi, ai plecat să vinzi boii... DĂNILĂ: Plecat. ONOFREI: Se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să-i duc bucurie Smarandei și lui frate-meu... Sfârșitul primei părți Partea a doua Tabloul 1 (Decorul din Tabloul 2, partea I. În fața porții lui Ispas.) SMARANDA: Apoi mare bucurie mi-a făcut întâlnișul nostru în mijlocul satului! Chiar mă miram unde și când oi afla cum ai împlinit negustoria începută. Așa, bărbate. Acuma poți să te duci și tu unde-i vedea cu ochii și să mă lași păcatelor mele. Încurcă-lumea-i fost de când te știu, da' n-aș fi crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cal, depărtându-se) Tabloul 4 (Decorul tabloului 2 luminișul din pădure.) DĂNILĂ: Vra să zică am ajuns iar aici. Am împins la o parte ce rămăsese din car și din boi. Iapa am priponit-o dincolo, să nu se mai mire atâta de ce vede. Și eu unde să mă duc? Nu mi-a spus frate-meu că-s bun de călugărit? Mă fac dară călugăr! Am să durez o mănăstire pe pajiștea asta, să se ducă vestea-n lume. Iac-așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de dimineață mi-a mai căzut o măsea... Sunt supărat ca pământul! Unde-i măscăriciul meu? De ce nu vine să mă veselească? POSACUL (aparte): Vai de capul lui... PRICINĂ: Acu' ce mai ai de mormăit? POSACUL: De, Măria Ta, mă miram și eu de măscărici... PRICINĂ: Așa, așa, de ce nu-i aici? Să vină, poate te-oi vedea și pe tine râzând odată, că tot îți ninge și-ți plouă. POSACUL: Când oi râde eu... PRICINĂ: Apoi da, când îi râde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
acum te las cu bine și m-oi grăbi să mă-ntorc înapoi cât de curând. Să știi că Măria Sa Împărătița Lioara mi-a dat învoire să plec, spunân du-i eu câtă nădejde am în tine. Și s-a mirat Măria Sa aflând cât ești de tânără și de înțeleaptă. LIANA: Nu de laude, ci de dragoste și de ocrotire am eu trebuință, mamă Ilincă. Să fie Măria Sa sănătoasă și să-și vadă acasă cât de degrabă slăvitul soț și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Ilinca o copilă?! CEAUN: Că nu-i vorba de dânsa. Jupâneasa a plecat pe nu știu unde și-a lăsat în locu-i pe jupânița cea tânără (semn din cap spre masa cu condica închisă), Liana, care uită-te și dumneata și te miră cu ce m-a putut încălța! Da' nu mă las, și m-oi jeli Măriei Sale împărătiței. PÂRJOL (cu emfază): Eu așa ceva n-aș putea suferi! Cu osebire acuma, când oștenii mei cată a primi numaidecât tain sporit, să-și poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
văd și să te cunosc. Și să știi, fata mea, că nici eu n-aș fi putut întocmi un înscris mai drept și mai adevărat către cămările noastre decât cel făcut de tine și dat lui Ceaun. După ce m-am mirat de asta, m-am mai mirat o dată pentru slova scrisului tău, care dovedește că nu ți-a fost urâtă citirea și scrierea. Dacă n-ai fi o fată orfană și pribeagă, aș crede c-ai avut dascăli pricepuți, cum au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să știi, fata mea, că nici eu n-aș fi putut întocmi un înscris mai drept și mai adevărat către cămările noastre decât cel făcut de tine și dat lui Ceaun. După ce m-am mirat de asta, m-am mai mirat o dată pentru slova scrisului tău, care dovedește că nu ți-a fost urâtă citirea și scrierea. Dacă n-ai fi o fată orfană și pribeagă, aș crede c-ai avut dascăli pricepuți, cum au doar odraslele dregătorilor mari. LIANA: Silința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
noastre pe pământ. SISOE: Așa? HABACUC: Apoi da! Și-ajunge căt am sfătuit. Haide, Sfinte Pafnutie: ori muți boaba, ori spune ca te-ai așezat doar ca să prăpădesc eu vremea de pomană... (Cei doi încep din nou jocul, mormăind și mirându-se. Sisoe se frământă, stăpânit vizibil de un gând nou.) SISOE (cu falsă indiferență): Apoi mai rămâneți cu bine sfințiile voastre... că eu m-am cam dus. PAFNUTIE: Da-ncotro, Sisoe? (Sisoe face un gest nedefinit și se depărtează grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Nu poftește nimic altceva decât să facă minuni. NIȚĂ: Să facă... ce? Vorbește mai lămurit. Ori ai început să bați câmpii! Ce fel de minuni? BABA RADA (nu mai are răbdare să tacă): Minuni ca toate minunile, părințele. Ce te miri așa sfinția ta? Și nu numai una. Iac-aici, în cămăruța de-alături, intră cel cu durerea și iese întreg și teafăr, ca din cutie. NIȚĂ: Ei taci! Și cam pe cine l-a aranjat în ăst fel cuvioșia sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de rău știi, părerea de rău întotdeauna trece -, vei fi fericit că m-ai cunoscut. Vom rămâne mereu prieteni. Îți va fi dor să râdem împreună. Și vei deschide uneori fereastra, așa, numai de drag, iar prietenii tăi se vor mira văzându-te că râzi de câte ori te uiți, seara, la cer. Atunci tu ai să le spui: Da, întotdeauna stelele mă fac să râd!" Ei vor crede, poate, că glumești. Ăsta va fi secretul nostru, și ei nu-l vor ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
peste o carte care se chema Amendament la instinctul proprietății. Maică-mea m-a sfătuit s-o citesc pentru că a fost colegă de facultate cu cel care a scris-o și își aducea aminte că era un băiat deștept. Mă miram că ea cunoștea un scriitor în viață. De obicei, scriitorii sunt altceva. Nu trăiesc, sau au o cu totul altă formă de agregare și, oricum, în nici un caz maică-mea, care preda limba franceză în comuna Bănești, nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
fi mai limpede, domnule inginer? Poate aș putea fi mai clar, dar nici eu nu pricep prea bine ce se petrece aici la liceu. Ceva se întâmplă, însă. Nu te-a întrebat nimeni ce cauți aici? Că tare m-aș mira. Nu! Cine și de ce să mă întrebe? Păi, nici eu nu știu de ce. Dar de întrebat te-ar fi întrebat dacă te vedea. Drept să vă spun, acum chiar nu pricep nimica din ce încercați să-mi explicați. Adică... am
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ei. I-au ridicat pe Vrăbioi, pe Catârcă și pe popa Amaicei. Au luat și câțiva elevi din ultimul an de liceu. Cică au simpatizat cu legionarii... Înseamnă că au început să arate că-s stăpâni de adevăratelea! - s-a mirat Costăchel. Dacă tot a venit vorba de comuniști, să vă spun ultima lor ispravă. Au pus-o la cale în plenara din 3-5 martie. Au transmis la radio toată vorbăria. Doamne, ce ne așteaptă!... Ce ne așteaptă? - au întrebat într-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
altora ca el le convine. Că ei nu dau măcar o palmă de pământ - pentru că n-au. Dacă ar da măcar un măgar acolo, tot ar fi ceva... Și stau toată vara cu dinții la soare... Și nu m-aș mira să ajungă un șăf ceva... N-a apucat moșul să isprăvească ce avea de spus, că delegatul i-a și pus pumnul în gură: Moșule! Păcat de părul tău alb. N-ai înțeles nimic. N-ai priceput că partidul nostru
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
înlocuitor de cafea). Nu, fetițo, am un pachet special din așa-zisa cafea și îl păstrez pentru Margo, că nu e zi să nu-mi calce pragul. E de ajuns să răsucesc un buton și pornește banda magnetofonului de te miri când a avut timp să acumuleze atâtea știri! Prin ea am tot orașul la picioare. Apoi spuse: Ce-ai zice și de o țigară? Dacă e bună! Extra! Îi arătă un pachet de Pall Mall și o invită să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
lor. Deși nu avea încă toate datele pentru a elucida problema, care plana peste acoperișul căminului lor, Doina simțea cum o vagă bănuială îi dădea târcoale și știa bine că niciodată nu iese fum fără foc. În același timp, se mira ea însăși de răbdarea sisifică cu care își inocula în întreaga ființă credința că se mai întâmplă ,,să treacă caravane la care latră câinii... că ce altceva au de făcut aceste patrupede?" Pentru a nu tulbura apele înainte de vreme, Doina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
schimbării din funcție a doctorului Teodoru făcu înconjurul orașului cu o viteză de neimaginat. Auzi tu, spuse o asistentă din maternitate alteia de la chirurgie, venită să ridice instrumentarul, ai aflat? Ce? Avem un nou șef, pe doctorul Iftode. Nu mă miră, toată lumea știe că era la pândă de multă vreme. Schimbarea șefilor... O să vedeți voi câți bani face. Ați pierdut un domn și v-ați potcovit cu un carierist. Îl știu bine, l-am cumpărat când i-a ținut locul șefului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Și-a închis sufletul cu atâtea lăcate... Sărmana!... spuse Săftica. Dar tot Varvara cu glasul muiat mai zise: S-o cruți maică, să nu-i spui nici o vorbă care ar putea s-o doară că e o ființă năpăstuită. Mă mir că se mai ține sufletul de trup că acu-i aici, acu-i în altă parte. * Când Simona mergea la râu, se oprea un timp, privea cu nostalgie salcia adusă de ape și după felul în care i se mișcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]