1,916 matches
-
și a dezordinii, săvârșește un lucru care îl face unic în lumea fantaziei omenești, și anume un act de o superioară moralitate: necorupt de nici o exercitare a puterii, el renunță la privilegiile artei sale magice, își frânge bagheta făcătoare de miraje și minuni și își azvârle în adâncul mării cartea care îi dăduse știință și puteri suprafirești. Nu doar știința și puterile care îi trebuiau ca să se mântuie pe el și pe copila lui, ci și acelea care îl făceau în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
părea numai un loc pustiu și dezolat, de nelocuit, de neumblat, pământul de culoarea pielii tăbăcite, aerul plin de miasme. Dar numai pentru cei cu suflet negru sau pentru cei ce, ca Gonzalo, și-au pierdut speranța și, prinși între miraje, nu mai înțeleg nimic: „Minunea, chinul, teama și uimirea/Sălășluiesc aici - ne scape cerul/ De acest tărâm cumplit!“ Este cu atât mai vrednic de luat în seamă faptul că numai Caliban, așa cum este el, dihanie și om, născut din duhuri
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
iar în lumea poeziei nici nu se cuvine. Fapt este că insula, citită, auzită, este adevărată în toate elementele ei alcătuitoare, un univers pe care n-ai putea să-l crezi altfel și nu așa. Dovadă este însuși jocul de miraje, uimitor pentru aceia prinși în el, care nu au cum ști că e în fire ceva mai presus de fire. Tot ce se află și se mișcă acolo regizat de Prospero și de arhispiritul său, Ariel, face ca personajele piesei
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
-i, apoi mântuindu-i. Puteau să fi ajuns în iadul dreptelor pedepse. Dar au fost aduși acolo unde opera, și nu de sus, din cer, lucrarea unei grații omenești. Și este grăitor că cei de-a dreptul răi profită de miraje ca 162 să mintă: Sebastian, Antonio, pentru a-și justifica postura criminală, profitând de nefirescul insulei, îi atribuie ceva fictiv: „Am auzit un muget fioros / De lei sau tauri - nu v-a deșteptat? Un muget să-nspăimânte și-un balaur / Să
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și a dezordinii, săvârșește un lucru care îl face unic în lumea fantaziei omenești, și anume un act de o superioară moralitate: necorupt de nici o exercitare a puterii, el renunță la privilegiile artei sale magice, își frânge bagheta făcătoare de miraje și minuni și își azvârle în adâncul mării cartea care îi dăduse știință și puteri suprafirești. Nu doar știința și puterile care îi trebuiau ca să se mântuie pe el și pe copila lui, ci și acelea care îl făceau în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
părea numai un loc pustiu și dezolat, de nelocuit, de neumblat, pământul de culoarea pielii tăbăcite, aerul plin de miasme. Dar numai pentru cei cu suflet negru sau pentru cei ce, ca Gonzalo, și-au pierdut speranța și, prinși între miraje, nu mai înțeleg nimic: „Minunea, chinul, teama și uimirea/Sălășluiesc aici - ne scape cerul/ De acest tărâm cumplit!“ Este cu atât mai vrednic de luat în seamă faptul că numai Caliban, așa cum este el, dihanie și om, născut din duhuri
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
iar în lumea poeziei nici nu se cuvine. Fapt este că insula, citită, auzită, este adevărată în toate elementele ei alcătuitoare, un univers pe care n-ai putea să-l crezi altfel și nu așa. Dovadă este însuși jocul de miraje, uimitor pentru aceia prinși în el, care nu au cum ști că e în fire ceva mai presus de fire. Tot ce se află și se mișcă acolo regizat de Prospero și de arhispiritul său, Ariel, face ca personajele piesei
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
-i, apoi mântuindu-i. Puteau să fi ajuns în iadul dreptelor pedepse. Dar au fost aduși acolo unde opera, și nu de sus, din cer, lucrarea unei grații omenești. Și este grăitor că cei de-a dreptul răi profită de miraje ca să mintă: Sebastian, Antonio, pentru a-și justifica postura criminală, profitând de nefirescul insulei, îi atribuie ceva fictiv: „Am auzit un muget fioros / De lei sau tauri - nu v-a deșteptat? Un muget să-nspăimânte și-un balaur / Să iște un
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
aspectelor comice prezente aici cu acest tip extremist de comic. Astfel, spre deosebire de grotescul caragialian, care se situa în prelungirea ironiei amare, ca în schița Grand Hotel ‹‹Victoria română›› și în monologul 1Aprilie, grotescul lui Urmuz duce caricatura umană la absurd. Miraj de oglinzi care distorsionează agravant imaginile, grotescul presupune, în general "transformarea cantitativă a unor calități până la distrugerea lor prin deformare"129. La Urmuz însă, hiperbolizarea, excesul, îngroșarea diformităților depășesc bariera recognoscibilului și modelul originar este anihilat de furia retușurilor, care
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
credeți și, întrerupt din când în când de conștiinciozitatea cu care chelnerul își face datoria deasupra mesei înguste, îi povestești despre marele tău succes din Italia, n-ai vrea să aibă impresia că ești unul dintre cei aduși încoace de mirajul Occidentului, de fapt n-ai venit aici să pictezi, o cauți pe Ana și ești plin de orgoliu, când femeia tulburătoare din fața ta te întoarce mereu spre pictură! 16 martie, m-am mutat de trei zile în atelier, e incredibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
odată am auzit un glas cald și duios, dar foarte cunoscut. Era mama, care dorea să mă trezească. După ce le-am povestit părinților prin ce aventuri am trecut, mi-am zis: N-o să uit acest vis ciudat cât voi trăi! Mirajul naturii Elena Roșu Rumeneala zorilor înflorea discret pe cerul răsăritului. Soarele țesea scări de văpaie pe undele pârâiașului de munte. Lumina blândă învăluia natura ca într-o vrajă. Mă apropiam de Mânăstirea Agapia cu privirea îmbătată de coloritul divers al
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
însă n-am reușit decât să mă mânjesc mai mult. Până la urmă m-am șters cu mâneca, în timp ce ea râdea, sărind peste valuri și sclipind ca o imagine ce se îndepărta într-un vârtej de spumă, agitând valurile, ca un miraj instabil și amețitor. De ce râzi? am strigat după ea, tocmai când era să dispară. Și unde te grăbești? Știam că nici o sirenă nu rămânea la vedere prea mult, vreodată, în acea lagună... însă aș fi vrut să încerc imposibilul, să
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
vedea departe linia argintie a Oltului Înconjurând insula, iar mai aproape, izbindu-ne drept În față, albe, neînțeles de albe, zidurile mânăstirii de maici de la Clocociov, izolată ca o Meka În deșert, spre care ochii noștri căutau ca Într-un miraj, fără să le fie vreodată satisfăcută curiozitatea teribilă de a vedea cum sunt acele femei tinere dinăuntrul zidurilor de cărămidă și ce fac ele ascunse acolo; era aici un mister ce ne făcea să visăm cu furia vârstei de 16-l7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pantofii Îi străluceau În soarele fierbinte de pe Yangtze. Făcu semn cu mîna către sergentul japonez și o porni hotărît pe drumul de țară, privind țintă spre fațadele galbene ale clădirilor cu apartamente din concesiunea franceză, care se ridicau ca un miraj din canale și orezării. Ghidîndu-se după roiul de muște care dansa deasupra capetelor lor, prizonierii se mișcau de-a lungul drumului de țară, spre Nantao. Peste movilele funerare și vechile tranșee, se auzea zgomotul avioanelor americane care bombardau docurile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
era nemișcat, congelat. Ea singură se mișca cu încetinitorul. Prins în blocul meu de piatră, așteptam sfârșitul. Trecu și nici măcar nu am găsit curajul s-o urmăresc cu privirea, îmi simțeam gâtul blocat din cauza șocului. Îmi rămânea însă în ochi mirajul ei, figura aceea istovită care se apropia împrăștiind nisipul la fiecare pas. Apoi am reînceput să aud zgomotele din jurul meu, adierea vântului care bătea din nou, poveștile soacrei mele tot mai prezente, respirația grea a socrului meu. Ca și atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
adânc Înrădăcinată ar fi, nu-mi va schimonosi imaginea. Mă voi mărgini la probele fotografice ale jurnalelor de la orice oră. Cât despre rest, copacul nu se vede din pricina pădurii: șoptim „un chinez“ și ne urmăm febril drumul, gândind să cucerim mirajul de aur, dar fără să bănuim, poate, tragediile banale sau grotești, dar incontestabil omenești, ale exoticului personaj. Să păstrăm neretușat portretul lui Fang She, de a cărui Înfățișare Îmi aduc perfect aminte, ale cărui urechi au găzduit sfatul meu părintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
V. tînăr îl năucește, îl amăgește cu iluzia fericirii îngreunîndu-i astfel disperarea căderii. V. tînăr stau la marginea imensului ochi ca la poalele unui munte. Totul în jurul meu s-a transformat în deșert. O scenă pustie. Căci în acest deșert mirajele se întrec unele pe altele. Singurătatea face orice iluzie posibilă. Și alegerea devine mai grea pe măsură ce căile de ales sînt mai numeroase. Tînărul Doctor numi vede deșertul deși el e una din cauzele ce-i schimbă dunele necontenit. Ar vrea
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și nu compensează nimic. Știu toți că dacă a trăi e doar un exercițiu al întîmpinării morții, nemuritoarea supraviețuire nu înseamnă decît scufundarea în suprema durere. Unică, crudă și atotstăpînitoare. Acolo unde timpul e încremenit nu mai contează de loc mirajul clipei.” Tînărul Doctor mă privește speriat: „-Deci tot ce facem noi, întreaga zbatere pentru mîngîiere și speranță e doar o amăgire?”-întreabă el. „-Spui că ne petrecem existența căutînd să uităm ceva ce-ar fi singurul antrenament pentru a putea
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
bărbat și o femeie, iubire de sînge. Eu și Elena. Știu unde am greșit. Cînd ne-am privit trupurile. Și am văzut că sîntem goi. Că sîntem singuri înăuntrul lor și nu ne-am mai putut uni decît prin acestea. Mirajul lor corupe chiar și îngeri. Iată, pămîntul se umple de uriași pe care doar imensitatea apei îl îneacă. Pe puntea unei corăbii privesc femeia. Îmbătrînim. Turnurile pe care cu îndîrjire le-am ridicat s-au sfărîmat acum, unele chiar pe
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
vertiginos picaj invers spre culmi cu mistreți dezvelindu-și sub buza de sus colții poleiți, totul era aluzie, lunecînd spre iluzie pînă la vertij. Proces ce nu putea stîrni decît un casnic fior poetic supraveghetorilor, și ei o aluzie, un miraj, despre a căror existență am aflat abia zilele trecute, vorbind despre acest preambul cu Mircea Martin pe vremea cînd Încă mai era directorul Editurii Univers, el punea Întrebările. Fiind noi În floarea vîrstei și-n chip natural ultravioleți, ultrarevoltați de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
distincte, vocea „peridiegetică” (Metz), debreiajul (treceri de la o primă povestire la o a doua), condensările și deformările vizuale, dozarea tensiunii, efectele de apnee, asfixia, violența, repetiția, unghiurile inedite, digresiunile, devierile, derapajele, simbolismul, cadrajele sacadate, zoom-ul, reflexia, mixajul, racursiul, ecorșeul, mirajul, ironia, decorul, intrările și ieșirile personajelor, gemetele, simetria, mă rog, tot ce se scrie În cărțile de specialitate. Cu unele mici modificări de atitudine, termenii sînt valabili și pentru critica literară. În bună măsură și pentru cea muzicală. În măsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
om timid, slăbuț, politicos, cu ochelari serioși cu ramă neagră de baga, nu pare absolut deloc genul care adoră filmele cu lupte. Însă nu mai poate da Înapoi, semnase un contract, i se promisese bogăția, acum, cînd faimă deja avea. Mirajul funcționează, bani, călătorie În Hawaii, poate chiar alături de dama din tablou. Filmul, cu patru nominalizări Oscar și laureat la Cannes pentru cea mai bună regie (Joel Coen), se menține tot timpul Într-un spațiu oblic și are personaje puține: producătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
luat sfîrșit În urmă cu un an și jumătate, și a fost organizat de revista Cuvîntul, nu de Amfiteatru. Mai trimiteți poze. Colibri nu este o pasăre, ci o revistă cultural distractivă, adică independentă. Dovadă articolul „Scrînciobul”, unde Florentin scrie: „Mirajul copilăriei noastre, a celor care ne-am născut și am crescut o bună și mare parte din pruncie În satele de deal și munte a fost și a rămas dintotdeauna scrînciobul”. Florentin nu dă lămuriri suplimentare În ce privește cît e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Magnatul gândirii, necunoscutul, Tentacule-ntinde prin timp și prin spații Pe teme diverse, făcând divagații Și-ascunde avar conținutul... Atrage gândirea, animându-i mirajul Necunoscut, ascuns și abstract, Intenția-și caută finalul de act Când visu-și desface penajul... Nici somnul nu poate urzi stăvilire În drumul gândirii fără hotar, Scrutând orizontul imaginar Unde-i stăpână, avida-mplinire... Îl caut adesea prin zări infinite, În
NECUNOSCUTUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83838_a_85163]
-
-l ai alături, cât trăiești! Ce-i viața? O fi vârtej sau e o goană, Un intermezzo sau o toană? E-un DAR DIVIN, dat de părinți De-atunci când ei n-au fost cuminți! Ce e sărutul? Promisiune nu-i, miraj? Dar altul e simbolul; E o-ntrebare la etaj, De-nchiriezi subsolul! mpresii greșite Când soțul îți sărută gura, Tu te gândești că-i de plăcere, Însă la el este măsura De-a te reduce la tăcere! Tânăra soție Soțul
Georgeta Paula Dimitriu by Georgeta Paula Dimitriu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83930_a_85255]