2,450 matches
-
Mă scufund mai bine În scaun și mai mușc o dată din Aero. — Lasă, nu contează, ne uităm diseară Împreună. O să-și fixeze și Jemima videoul ei, așa că nu se poate să nu se Întregistreze. Dar ce face Jemima acasă ? spun mirată. — Le-a zis ălora de la serviciu că nu se simte bine, ca să stea acasă să-și facă tratament cosmetic și ce mai are nevoie. A, și a sunat și taică-tău, adaugă prudentă. — A, da ? Simt un fior de alarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-mi vine să cred. Au făcut trei sute de kilometri până aici. O să stăm aici și-o să vorbim toată ziua despre băuturi fierbinți ? — A, să nu uit, adaugă mama În treacăt. Ți-am adus ceva, Emma. Nu, Brian ? — A, da ? spun mirată. Ce anume ? — O mașină, spune mama și ridică privirea spre chelnerul care a apărut lângă masa noastră. Bună ziua ! Eu aș dori un cappuccino, soțul meu o cafea la filtru, dacă aveți, iar Emma ar dori... — O mașină ? repet uluită. — Mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Și nici măcar nu le-ai spus adevărul ! — Emma, Îmi pare sincer rău... Nu mă-ncălzește cu nimic că-ți pare rău ! Mă răsucesc furioasă și-l privesc drept În ochi. Mi-ai distrus viața ! — Ți-am distrus viața ? Mă privește mirat. Vrei să-mi spui că viața ta e acum distrusă ? Că e chiar așa o nenorocire ca lumea să cunoască adevărul despre tine ? — Nu... nu știi... Șovăi un moment. Habar n-ai cum a fost pentru mine, spun, deja mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Cu efort vizibil, surâde larg. OK. Am fost... fenomenală ! Râde fericită. Emma, În viața mea nu m-am simțit atât de bine ! Și ia ghici, deja ne-am făcut planul ca la anul să plecăm În turneu. — Dar... O fixez mirată. Parc-ai zis că nu mai vrei să mai faci asta În viața ta și m-ai rugat ca, dacă mai pomenești vreodată de așa ceva, să te opresc. — Ei, aveam pur și simplu trac, spune, fluturând din mână. Apoi coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Necăsătoriții roman unu - Trageți perdelele, vă rog, nu pot să dorm. Mă uit mirat, trag totuși perdelele peste geamul devenit opac după căderea nopții. Perdelele cărămizii, difuzânduși reflexele în compartiment, parcă l-au mai încălzit puțin, dar parcă au luat și din aerul distribuit cu zgârcenie. Fata de la geam adoarme aproape instantaneu, cu picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și, trecând spre bucătărie prin spatele meu, îmi vâră între omoplați carpienele lui ca pe niște burghie: Să-ți faci și tu controlu’ ăla, auzi? - Dacă plec acuma, mai prind trenul de șase! sare din locul ei Zina, înfruntând privirile mirate ale bărbaților: într-adevăr, mai putea să-l prindă, dar de unde Dumnezeu știa asta ea, care probabil nu se folosise de un ceas în toată viața ei, mă și întreb dacă știa să-l citească... În noaptea aia nu știu ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
s-ar fi putut aduce, cu tocuri, la o înălțime rezonabilă, dar nu, tocurile erau pentru Doamna, care cred că și fără adjuvant era mai înaltă decât răposatul bărbatu-su). Ce-i acolo, draga mea, că nu văd? Eco, spune mirată mama. Doamna întinsese mâna cu unghiile ojate stacojiu spre o carte din bibliotecă. Probabil o s-o recuperăm de la nepoate după moartea ei, spune Tudor. Ei nu, de ce ești rău? Mama, care dăduse de gustul cititului noaptea datorită prozatorilor latino, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și... astea. Înșfac la întâmplare câteva litere mari de lemn dintr‑un coș alăturat și i le dau. Ea surâde și le pune pe hârtia cerată, una câte una. — P... T... R... R. Se oprește și se uită la litere mirată. — Voiați să compuneți numele „Peter“? Of, Dumnezeule mare. Chiar trebuie să existe întodeauna un motiv ca să cumperi ceva? — Ăăă... da, zic. Pentru... finul meu. Are trei ani. — Mulți înainte! Poftiți. Două E‑uri și luăm înapoi un R... Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Michael Ellis, strângându‑mi mâna cu un licăr în privire și așezându‑se în fața mea. Becky și cu mine am fost la sală împreună ieri. Dar dimineață nu te‑am mai văzut, parcă. — Dimineață? zice Luke, aruncându‑mi o privire mirată în timp ce se așază iar. Parcă mi‑ai spus că azi e închis la sală. La dracu’!. — A. Îhm, păi... Iau o gură mare de băutură și îmi dreg glasul. Când am zis că e închisă, am vrut să spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
oribil că o să‑mi spună să‑mi văd de treaba mea. Dar el își trece mâinile prin păr, expiră adânc și ridică privirea spre mine. — Ai dreptate. Adevărul e că unul dintre susținătorii noștri financiari e cam iritat. — A, zic, mirată. De ce? — Pentru că s‑a răspândit un nenorocit de zvon cum că am fi pe punctul de a pierde Banca Londrei de client. — Serios? Mă uit la el și simt cum mă ia cu fiori pe șira spinării. Până și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
filmului! Da! Și pe urmă ea o să devină cea mai bună prietenă a mea și o să mergem împreună la cumpărături și la diverse, poate o să ne petrecem chiar și vacanțele împreună... — Hei, zice o voce veselă, iar eu ridic privirea mirată și‑l văd pe Michael Ellis trăgându‑și scaunul la altă masă. — A, zic, smulgându‑mi cu greu mintea de pe o superbă plajă în amurg, la Malibu. A, bună. Nu vrei să vii la masa mea? Îi arăt scaunul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
zis, spune Michael. Și sper din suflet că chiar așa e. Tot ce zic eu e că... Se oprește, pentru că un portar în uniformă s‑a oprit lângă masa noastră. — Domnișoară Bloomwood, zice. Am un mesaj pentru dumneavoastră. — Mulțumesc! spun, mirată. Deschid plicul pe care mi‑l întinde și scot din el o coală de hârtie - e un mesaj de la Kent Garland, de la HBLC. — Ei! zic, fără să‑mi pot opri un surâs victorios. Se pare că cei de la HBLC n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mentale despre fiecare haină, apoi cobor iar la parter și încep să‑mi adun toate variantele posibile. O jachetă Calvin Klein... și o fustă... — Scuzați‑mă... O voce mă întrerupe tocmai când iau o bluză fără mâneci și mă întorc mirată. O femeie în costum negru cu pantalon îmi zâmbește. Aveți cumva nevoie de o mână de ajutor? O, mulțumesc! zic. Dacă ați putea să îmi țineți și mie astea.. Îi întind hainele pe care mi le‑am ales deja și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
termină de vorbit. Păi, văd că nu ești acasă, așa că sper ca ceea ce voiai să‑mi spui să se fi rezolvat deja... — Bex! Glasul lui Suze aproape că‑mi sparge timpanul. O, Doamne, Bex, unde ai fost? — În oraș, zic, mirată. Și pe urmă am dormit. Suze, ce s‑a... — Bex, niciodată n‑am spus vorbele alea! mă întrerupe, foarte supărată. Trebuie să mă crezi, n‑aș zice în viața mea așa ceva. Au întors totul cum le‑a convenit. I‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Mă reped în hol, deschid o valiză și scotocesc după punga de la Kate’s Paperie. Scot o felicitare din teanc, scriu repede în interiorul ei „Pentru Suze, cu dragoste, Bex“ și revin în bucătărie, lipind plicul. — E pentru mine? zice Suze mirată. Ce e? — Deschide‑o! Rupe grăbită plicul, se uită la poza cu niște buze strălucitoare, unite cu un fermoar, și citește mesajul tipărit: Coleguța mea dragă, secretul tău e în siguranță. — Uau! zice, făcând ochii mari. Cât e de mișto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mâna mea scurt, apoi și‑o retrage, pentru a lua o mușcătură din sandviș. Așa, acum hai să trecem la afaceri. Simt că ia cu nervi la stomac. Îl știi pe producătorul nostru, Barry, nu? — Sigur că da, zic, ușor mirată. Ce cred, că am și uitat numele producătorului? — Ei, i‑a venit o idee foarte interesantă. Zelda îmi zâmbește larg, și îi zâmbesc și eu. El crede că telespectatorii de la Cafeaua de dimineață ar fi foarte interesați să audă despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
din clèdire, Domnu’ Matei! el oprindu-mè, Nu e nenea Petre, e altul, nu-mi amintesc sè-l mai fi vèzut pe la noi, E un portar nou?! pare stingherit de îndrèzneala lui, Domnu’ Matei, fiul meu ar vrea sè vè cunoascè, eu mirat, nevèzând nici un fiu prin preajmè, Da, sigur! Omul se duce la ghereta lui, isi vârè capul prin ferestruica deschisè, pèrând sè se adreseze cuiva care stè ascuns acolo, apoi, câteva clipe mai tarziu, un tânèr de vreo optsprezece ani iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
au să te mai recunoască, după atâția ani de când rătăcești pe mări, prin furtună și ceață? Uite turla bisericii din vale, când ai s-ajungi În dreptul ei, nu-ți mai rămâne decât să treci strada și ești acasă. Ce fețe mirate au să aibă, ce strigăte de bucurie au să scoată atunci când o să te vadă! Au să te recunoască? N-au să te recunoască, după atâția ani de când pribegești singur prin Întuneric și ceață? Au trecut atâția ani de când ai plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de grad, dar reverența e la fel de grațioasă. Încununată de aplauze tot mai anemice, dispare În culise cu pasul ei tânăr și elastic, ducându-și cu o distincție armonioasă vioara. A ieșit din scenă, dar a rămas Încă În privirea lui mirată, Îndepărtată, Împreună cu nevăzutul ei profesor de instrument și toți ceilalți nevăzuți educatori și supraveghetori care au Împins spre sala de concert a castelului rococo (corpul central 1300, aripile noi 1700) mica sălbăticiune cu pomeții lați, cu ochii oblici și părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de scumpă, e prima dată! De aceea nu au să se Îndure să ridice ochii spre fereastra pe care ții cu tot dinadinsul să le-o arăți și, când Hermann va face nota de plată, ei au să te Întrebe mirați: dar tu ce ai? dar tu de ce plângi? de ce plângi, mamă? * — ...Așadar, ceea ce la Început m-a emoționat și pe urmă m-a amuzat, am Început să o simt ca pe o corvoadă. Mă exaspera și când Îi vedeam scormonindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
dezamăgită. Tocmai gustase din vin și constatase că cineva mersese mult prea departe cu zgârcenia. Sau cu generozitatea. Ai, ai! Botezase vinul cu apă din belșug. ― Excelență, mai am încă o noutate. Sau chiar două. Ledoulx își reveni, cu totul mirat că putuse uita complet de restul noutăților. Femeia se așezase, așa că se așeză și el. ― Ceva legat de negocierile de pace de la hanul zarafului? Vă ascult! ― Din păcate, Excelentă, nu despre asta este vorba. Hanul acela a devenit o fortăreață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cultivată, încât targuí-ul de-abia reușea să le descifreze. în sfârșit, a treia zi, pe înserat, l-a găsit treaz pe cel mai tânăr, care imediat a vrut să știe dacă sunt încă departe de graniță. Gacel l-a privit mirat: — Graniță? repetă. Ce graniță? Deșertul nu are granițe... Cel puțin eu nu cunosc nici una. Totuși, insistă celălalt, trebuie să existe o graniță. E pe-aici pe undeva... Francezii n-au nevoie de frontiere, îi atrase atenția. Stăpânesc Sahara dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
acum două mii de ani nu mai e valabilă? De ce? Ce le-am dat ìn schimb? — Libertatea. — Asta-i libertate, să-i intri în casă, să-i omori un oaspete și să-l iei cu tine cu forța pe celălalt? răspunse mirat. Vorbești de libertate politică, așa cum o vede o studentă în campus și baruri, dar nu cum o vede un om care s-a considerat cu adevărat liber întotdeauna, indiferent dacă la putere sunt francezii, fasciștii sau comuniștii... Colonelul Duperey, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Acolo locuia sau, cel puțin, acolo lucra ministrul de Interne, Ali Madani, omul care îi răpise nevasta și copiii. Luă o hotărâre, își adună lucrurile, traversă strada cu pas sigur și se apropie de grăsanul apoplectic, care-l privi evident mirat, dar fără să înceteze să-și agite brațele și să sufle în fluier. Se opri în fața lui: — Ministrul Madani locuiește acolo? întrebă cu voce gravă și profundă, care-l impresionă pe polițist la fel sau poate chiar mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
la harță, l-am întrebat doar ce i s-a întâmplat, iar ea îmi zâmbește, nu vă faceți griji, este rău cu oricine încearcă să fie drăguț cu el, nu pricepe decât o singură limbă, nu-i așa, Ieremia? Sunt mirată, cum Dumnezeu o fi ajuns să-l cheme Ieremia, dar nu îndrăznesc să spun nimic, abia dacă îndrăznesc să respir, numai să nu îi stârnesc furia. Dar se pare că tăcerea mea îl provoacă la fel de mult ca și vorbele, așa că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]